ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 991/2017

Decizia nr. 991/2017 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia tir. 241 din data de 2 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/96/2016* al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibila, cererea de revizuire a Deciziei nr. 629 din data de 12 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Harghita, secția civilă, formulată de revizuenții A. , B., C. și D., prin care a fost respins recursul acelorași persoane, în calitate de recurenți-reclamanți, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 261 din data de 21 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc, în Dosarul nr. x/215/2006, într-o cauza având ca obiect constatare revocare testament, precum și anulare dispoziție emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, în sinteză, instanța reținând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. , respectiv identitatea de părți, obiect și cauză între hotărârile pretins potrivnice. S-a reținut că nu există contrarietate între Decizia civilă nr. 629/R din 12 iunie 2013 a Tribunalului Harghita, secția civilă, și sentința civilă nr. 261 din 21 ianuarie 2013 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, în raport de împrejurarea că ambele hotărâri au fost pronunțate în cadrul aceluiași proces, dar în cicluri procesuale diferite.

S-a mai constata că revizuentul invocă contrarietatea Deciziei nr. 629/R din 12 iunie 2013 a Tribunalului Harghita, secția civilă, în raport de Decizia nr. 85 din 6 februarie 2009 a Tribunalul Dolj, de Decizia nr. 674 din 21 mai 2009 a Curții de Apei Craiova, de Decizia nr. 281 din 8 martie 2011 a Tribunalului Brașov, de Decizia nr. 474 din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, precum și de Decizia nr. 1086 din 30 mai 2012 a Curții de Apel Brașov, Totodată s-a mai invocat și contrarietatea în raport de două hotărâri ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a dispus strămutarea pricinii.

A reținut Înalta Curte că toate deciziile față de care s-a invocat contrarietatea, sunt pronunțate în Dosarul nr. x/215/2008 ai Judecătoriei Craiova, strămutat în apel de ia Tribunalul Dolj la Tribunalul Brașov, în care, ca urmare a disjungerii dispuse prin încheierea de ședință de la 6 februarie 2008 de către Judecătoria Craiova, au fost soluționate capetele de cerere formulate de reclamanți cu privire la constatarea nulității și caducității testamentelor lăsate de defuncta E. în anul 1946 și în anul 1958 și a nulității certificatelor de calitate de moștenitor din 1995 și din 2001, emise în baza acestor testamente.

Însă în Dosarul nr. x/215/2006 al Judecătoriei Miercurea Ciuc, (strămutat de la Judecătoria Craiova după repunerea cauzei pe rol) au fost soluționate cererile referitoare la anularea Dispoziției nr. 4571/2001 a Consiliului Local Craiova, restituirea imobilului notificat și constatarea revocării testamentului din 1946, prin cel din 1956. Pe lângă lipsa de identitate de obiect, în speță nu există nici identitatea de cauză cerută de textul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. între cele două pricini, întrucât litigiul soluționat prin Decizia nr. 281/R/2011 a avut ca temei juridic dispozițiile art. 920, 921, 924 și 927 C. civ., iar cel finalizat prin Decizia nr. 629 din 12 iunie 2013 a avut drept temei dispozițiile Legii nr. 10/2001 și nici identitate de părți.

În plus, în cadrul celui de-al doilea litigiu, finalizat cu Decizia nr. 629 din data de 12 iunie 2013, s-a discutat autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 218/A din 4 noiembrie 2010 a Tribunalului Brașov, irevocabilă prin Decizia nr. 281/R/2011 a Curții de Apel Brașov. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuenta A. , în termen legal, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. , prin care a arătat că în Dosarul nr. x/96/2016* al Înaltei Curți de Casație și Justiție erau îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, astfel că instanța trebuia să procedeze ia judecarea pe fond a respectivei cereri, iar nu să o respingă, ca inadmisibilă.

Totodată, revizuenta a invocat caracterul admisibil al cererii de revizuire, raportat la dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocând faptul că Decizia nr. 241 din data de 2 februarie 2017 este definitivă și nu este supusă cerinței de a evoca fondul, fiind potrivnică mai multor hotărâri ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a apreciat că este admisibilă atât cererea de revizuire cât și alte trei cereri strămutare formulate în litigiu, precum și hotărârilor altor instanțe care au constatat calitatea procesuala activă a reclamanților, interesul și dreptul acestora de a revendica imobilele moștenite legal. A mai invocat revizuenta că deciziile invocate ca fiind contradictorii au fost date în aceeași pricină având același obiect și cauză, respectiv restituirea imobilelor legal revendicate de reclamanți în baza Legii nr. 10/2001, a Legii nr. 247/2005 ș.a., moștenite lega!

și, totodată, privesc aceleași părți, în aceeași calitate. În plus, a susținut că există contrarietate între deciziile atacate întrucât a fost întrerupt cursul judecății printr-o decizie care a apreciat că demersurile revizuentei și ale celorlalți reclamanți sunt inadmisibile, deși sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererilor formulate, de legalitate și temeinicie a demersurilor lor, precum și motivele de casare-modificare prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ . Chiar Decizia nr. 629 din data de 21 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Harghita, a apreciat caracterul admisibil al cererii formulate pe fond, deși în mod nelegal și neîntemeiat a fost respinsă pe motivul lipsei calității procesuale active și interesului.

În sinteză, după un istoric ai cauzei, revizuenta a susținut că Decizia nr. 241 din data de 2 februarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/96/2016* este potrivnică următoarelor hotărâri: Încheierea nr. 9041 din 05 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2009, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de strămutare a Dosarului nr. x /63/2009, de la Tribunalul Dolj la Tribunalul Brașov; Decizia civilă nr. 281/R din 08 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. x/63/2009 al Curții Apel Brașov, care a anulat testamentul din anul 1958 invocat de pârâții-intimați; Decizia civilă nr. 474/R din 21 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. x/63/2009 al Curții de Apel Brașov, irevocabilă, care atestă faptul că testamentul din anul 1958 conține un legat cu titlu universal pentru bunurile imobile, ce revocă testamentul din anul 1946, invocat de pârâții-intimați, astfel ca moștenirea este legală, iar nu testamentară; Decizia nr. 3012 din 03 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2011/al al Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost constatat caracterul admisibil al cererii de revizuire; Încheierea nr. 3061 din 04 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost admisă cererea de strămutare a Dosarului nr. x/215/2006,

de la Judecătoria Craiova la Judecătoria Miercurea Ciuc. La data de 13 iunie 2017, prin serviciul registratură, revizuenta a depus o cerere completativă a cererii inițiale, aflată la fila 75 în dosarul acestei instanțe, prin care revizuenta, în sinteză: - face o critică de nelegalitate a Deciziei nr. 629/R din data de 12 iunie 2013 a Tribunalului Harghita care înfrânge, în opinia sa, autoritatea de lucru judecat care decurge din Deciziile nr. 281/R/2011, nr. 474/R din data de 21 aprilie 2011, precum și nr. 1086/R din 21 aprilie 2011 ale Curții de Apel Brașov, acest aspect fiind greșit reținut în Decizia nr. 241 din 2 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Concluzionează că punerea în discuție a excepției autorității de lucru judecat, invocată în recurs, în fața.

Tribunalului Harghita, ar fi trebuit să aibă ca efect constatarea inadmisibili tații excepției lipsei calității procesuale pasive a intimaților-recurenți faptul că sunt moștenitori legali, precum și calitatea procesuală și interesul pe fondul acțiunii. în baza Legii nr. 10/2001 restituirea imobilelor se face moștenitorilor legali, iar nu unor persoane ce exhibă testamente anulabile (testamentul din 1946 prezentat de pârâți) sau nule (testamentul din 1958), constate ca atare prin Decizia nr. 281/R/2011 a Curții de Apel Brașov; - susține că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pot. 7 C. proc. civ., Decizia nr. 241 din 2 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție reținând în mod greșit faptul neîndeplinirii condițiilor triplei identități de obiect, cauză și părți din cele două hotărâri indicate.

Astfel, părțile din cele două hotărâri potrivnice, respectiv Decizia nr. 629/R din data de 12 iunie 2013 a Tribunalului Harghita și Decizia nr. 281/R /2011 a Curții de Apel Brașov, sunt aceleași, Primăria Craiova menținându-și calitatea de parte în toate cauzele, inclusiv după admiterea cererilor de strămutare.

Condiția de identitate de obiect este, de asemenea, prezentă, Deciziile nr. 281/R/2011, nr. 474/R din data de 21 aprilie 20 11, precum și nr. 1086/R din 21 aprilie 2011 ale Curții de Apel Brașov fiind pronunțate în cauza având ca obiect anularea testamentelor și a certificatelor de moștenitor aferente, precum și anularea dispoziției Primăriei Craiova, de restituire a imobilelor în baza Legii nr. 10/2001, iar Decizia nr. 629/R din data de 12 iunie 2013 a Tribunalului Harghita fiind pronunțată în cauza având ca obiect revocarea testamentului din anul 1946, precum și anularea dispoziției Primăriei Craiova, de restituire a imobilelor în baza Legii nr. 10/2001, Totodată, hotărârile invocate au aceeași cauză care vizează stabilirea naturii moștenirii; - invocă faptul că Decizia nr. 241 din data de 2 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a analizat toate motivele de contrarietate invocate, respectiv contrarietatea Deciziei nr. 629/R din data de 12 iunie 2013 a Tribunalului Harghita cu Deciziile nr. 474/R din data de 21 aprilie 2011, nr. 1086/R din 21 aprilie 2011 și nr. 281/R/2011 ale Curții de Apel Brașov; - apreciază că s-a reținut, în mod greșit, în Decizia nr. 241 din data de 2 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că Deciziile față de care s-a invocat contrarietatea au fost pronunțate m Dosarul nr. x/215/2008 al Judecătoriei Craiova.

De asemenea, prin decizia atacată cu prezenta revizuire s-a reținut greșit autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 281/R/2011 a Curții de Apel Brașov. Analizând cererea de revizuire formulată, Înalta Curte urmează să o respingă având în vedere următoarele motive: Cu caracter prealabil, Înalta Curte reține că prezenta cerere de revizuire are ca temei juridic dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., conform înscrisului înregistrat la registratura Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 2 martie 2017, în termenul prevăzut de dispozițiile art. 324 alin. (1) C. proc. civ.

Se observă că, potrivit înscrisul arătat, precum și precizărilor făcute de parte la termenul din data de 13 iunie 2017, revizuenta A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 241 din data de 2 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ca urmare a încălcării autorității de lucru judecat și contrar întâietății ce decurge din pronunțarea următoarelor hotărâri anterioare: - Încheierea nr. 9041 din 05 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2009 al Înaltei Curte de Casație și Justiție; - Decizia civilă nr. 281/R din 08 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. x/63/2009 al Curții Apei Brașov; - Decizia civilă nr. 474/R din 21 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. x/63/2009 ai Curții de Apel Brașov; - Decizia nr. 3012 din 03 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/l/2011/al al Înaltei Curți de Casație șl Justiție; - Încheierea nr. 3061 din 04 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

- Decizia nr. 629/R din data de 12 iunie 2013 a tribunalului Harghita. Înalta Curte constată că temeiul juridic și obiectul cererii de revizuire deduse judecății, astfel cum a fost formulată în termen legal, se circumscriu numai dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și deciziilor mai sus-indicate ca fiind contradictorii Deciziei nr. 241 din data de 2 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, atacată în prezenta cauza, nu și motivului de revizuire reglementat de dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

întrucât, prin înscrisul depus la data de 13 iunie 2017, revizuenta a susținut contrarietatea dintre Decizia nr. 629/R din data de 12 iunie 2013 a Tribunalului Harghita care înfrânge, în opinia sa, autoritatea de lucru judecat care decurge din Deciziile nr. 281/R/2011, nr. 474/R din data de 21 aprilie 2011, precum și nr. 1086/R din 21 aprilie 2011 ale Curții de Apei Brașov și în plus a făcut critica greșitei soluționări a acestui aspect prin Decizia nr. 241 din 2 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Motivele invocate prin cererea ce conține „completarea motivelor de revizuire" depusă la data de 13 iunie 2017 nu se încadrează în prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. ci reprezintă critici de nelegalitate ale Deciziei nr. 241 din data de 2 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în raport de greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. la soluționarea cererii de revizuire a Deciziei nr. 629/R din data de 12 iunie 2013 a Tribunalului Harghita în raport de Deciziile nr. 281/R/2011, nr. 474/R din data de 21 aprilie 2011, precum și nr. 1086/R din 21 aprilie 2011 ale Curții de Apei Brașov, ce a făcut obiect al Dosarului nr. x/96/2016* al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Or, astfel de critici sunt specifice unei căi de atac de reformare, în măsura în care partea ar avea deschisă calea unei astfel de cereri, iar nu unei cereri de retractare, precum revizuirea, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru cazurile expres prevăzute de lege, respectiv ale art. 324 alin. (1) pct. (1) teza a II-a C. proc. civ. , în temeiul cărora termenul de revizuire este de o lună și curge de la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere.

Astfel, se reține că revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia. Motivele de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege și impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiții specifice, iar potrivit dispozițiilor art. 326 alin, (3) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea cererii de revizuire și la faptele pe care se întemeiază. Dispoziția legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.

În ipoteza de revizuire invocată de revizuentă, potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere (…) 7. dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioara, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat". Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat va fi admisă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, sau pronunțată de instanța de recurs care evocă fondul, hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice și să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză.

În acest sens, tripla identitate ca și condiție de admisibilitate a cererii de revizuire trebuie analizată în raport de dispozițiile art. 1201 C. civ., conform căruia „este lucru judecai atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de eh și în contra lor în aceeași calitate". În consecință, textele de lege mai sus citate stabilesc cu caracter expres și limitativ, de la care nu se poate deroga, atât condițiile pe care trebuie să ie îndeplinească hotărârea atacată cu revizuire, dar și ipotezele în care poate fi apreciată ca întemeiată cererea de revizuire. Astfel, este necesar ca revizuirea să fie Îndreptată împotriva unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Totodată, este necesar să existe hotărâri potrivnice ale căror dispozitive sau considerente să fie contradictorii, iar acestea să fie pronunțate în procese diferite și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, sa nu fi fost analizată. Aceste condiții nu se regăsesc în cauza de față. În cauză este atacată cu revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. , Decizia nr. 241 din 2 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/96/2016*, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 629 din data de 12 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Harghita, secția civilă, întemeiată tot pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Se constată, prin urmare, că hotărârea atacată nu îndeplinește condiția de a fi o hotărâre definitivă, pronunțată de instanța de apel sau rămasă definitivă prin neapelare și nici una pronunțată de instanța de recurs care evocă fondul, acesta fiind un prim aspect pentru care cererea de revizuire formulată urmează să fie respinsă. Pe de altă parte, se constă că lipsește condiția triplei identități de obiect, cauză și părți care trebuie să fie cumulativ îndeplinită de pricinile în care au fost pronunțate deciziile pretins contradictorii.

Înalta Curte constată că deciziile invocate ca fiind contradictorii Deciziei nr. 241 din 2 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost pronunțate în cadrul litigiului în care, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată la data de 6 februarie 2008 (după casarea în apel, cu trimitere spre rejudecarea la aceeași instanța de fond, Judecătoria Craiova), moștenitorii reclamantei inițiale F., respectiv, C., A., B. și G. au solicitat constatarea lipsei de valoare juridică a testamentelor lăsate de numita E. încheiate în anii 1946 și 1958, constatarea caducității lor, constatarea nulității certificatelor de moștenitor emise în baza testamentelor atacate, constatarea calității reclamantei F. de unic moștenitor al defunctei E. , anularea Dispoziției nr. 4571/2001 emisă de Consiliul local Craiova și restituirea în natură a imobilului pentru care s-a depus notificarea.

Prin încheierea de ședință de la 6 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. x/215/2006 al Judecătoriei Craiova, s-a dispus disjungerea cererilor de constatare a nulității și caducității testamentelor lăsate de defuncta E. în anul 1946 și în anul 1958 și a nulității certificatelor de calitate de moștenitor din 1995 și din 2001, emise în temeiul acestor testamente, pentru a căror soluționare s-a format Dosarul nr. x/215/2008 al Judecătoriei Craiova, de cererile privind anularea Dispoziției nr. 4571/2001 a Consiliului local Craiova și restituirea imobilului situat în Craiova, iar prin încheierea de ședință de la 5 martie 2008 s-a dispus și suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/215/2008.

Prin sentința civilă nr. 3626 din 12 martie 2008, pronunțată în Dosarul nr. x/215/2008, Judecătoria Craiova a respins acțiunea precizată ce a făcut obiect al respectivului dosar, iar prin Decizia nr. 85 din 6 februarie 2009 Tribunalul Dolj a admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței instanței de fond, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Prin Decizia nr. 674 din 21 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. x/215/2008, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis recursul declarat de recurenții-pârâți persoane fizice împotriva Deciziei civile nr. 85 din 6 februarie 2009 a Tribunalului Dolj, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanță.

Cu ocazia rejudecării apelului, prin încheierea pronunțată la data de 13 noiembrie 2009 de Tribunalul Dolj, pronunțată în Dosarul nr. x/215/2008, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia la Tribunalul Brașov, ca urmare a admiterii cererii apelanților reclamanți de strămutare a judecării cauzei prin Încheierea nr. 9041 din 5 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Decizia civilă nr. 218/A din 4 noiembrie 2010, Tribunalul Brașov, secția civilă, a admis apelul declarat de apelanții-reclamanți împotriva sentinței civile nr. 3626 din 12 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că, a admis în parte, acțiunea reclamanților astfel cum a fost precizată și, în consecință, a constatat nulitatea absolută a Certificatului de calitate de moștenitor din 19 decembrie 2001 eliberat de B.N.P., H. (în Dosarul nr. x/2001, la care s-au conexat Dosar nr. x/2001 și Dosar nr. x/2001), ca urmare a revocării tacite a testamentului întocmit de testatoarea E. la data de 10 iunie 1958; a respins restul pretențiilor și a obligat pe intimații-pârâți ia plata către apelanții- reclamanți a sumei de 7.115,63 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin Decizia nr. 281 din 8 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. x/63/2009 de Curtea de Apel Brașov, a fost respins recursul declarat de recurenții-reclamanți împotriva Deciziei civile nr. 218/A din 4 noiembrie 2010 a Tribunalului Brașov, fiind admise, în parte, recursurile declarate de recurenții-pârâți persoane fizice împotriva Deciziei civile nr. 218/A din 4 noiembrie 2010 a Tribunalului Brașov, pe care a modificat-o în parte, în sensul că: au fost obligați intimații-pârâți la plata către apelanții-reclamanți a sumei de 1.016 lei, în loc de 7.115,63 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel A fost respins restul pretențiilor din recurs.

Prin Decizia nr. 474 din 21 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. x/63/2009 de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respinsă cererea de îndreptare, lămurire și completare a Deciziei civile nr. 281/R din 8 martie 2011 a Curții de Apel Brașov formulată de recurenții reclamanți. Prin Decizia nr. 1682 din data de 8 martie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2011, a fost respinsă, ca tardiv formulată, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. , îndreptată împotriva Deciziei nr. 281 din 8 martie 2011 a Curții de Apel Brașov.

Ulterior, prin Decizia nr. 3012 din data de 3 mai 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția l civilă, în Dosarul nr. x/1/2011/al, a fost respinsă cererea de îndreptare, lămurire și completare a Deciziei nr. 1683 din 8 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. După soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. x/215/2008 al Judecătoriei Craiova, reclamanții au solicitat continuarea judecății în Dosarul nr. x/215/2006 al Judecătoriei Craiova, iar după repunerea pe rol, cauza a fost strămutată de la Judecătoria Craiova la Judecătoria Miercurea Ciuc, prin Încheierea nr. 3061 din data de 4 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin sentința civilă nr. 261 din 21 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/215/2006 de Judecătoria Miercurea Ciuc, au fost admise excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes a reclamanților și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții C., A., B. și G., în contradictoriu cu pârâții I., J., K. și Consiliul Local Craiova, astfel cum a fost precizată. Prin Decizia nr. 629 din 12 iunie 2013, Tribunalul Harghita, secția civilă, a respins recursul formulat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 261 din data de 21 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc. Prin Decizia nr. 241 din data de 2 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/96/2016* al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 629 din data de 12 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Harghita, secția civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Față de istoricul mai sus-prezentat, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția triplei identități, ce trebuie cumulativ îndeplinită, de părți, obiect și cauză între pricinile soluționate prin deciziile invocate ca fiind contradictorii. Astfel, se constată că obiectul a două dintre hotărârile pretins contradictorii în raport de Decizia nr. 241 din data de 2 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, este reprezentat de cererea de strămutare a două Dosare nr. x/215/2008 al Tribunalului Dolj, strămutat la Tribunalul Brașov prin Încheierea nr. 9041 din 5 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție și respectiv nr. x/215/2006 al Judecătoriei Craiova strămutat la Judecătoria Miercurea Ciuc prin Încheierea nr. 3061 din 04 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza celor două pricini reprezentând-o bănuiala legitimă.

De asemenea, prin Decizia nr. 281 din 8 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. x/63/2009 de Curtea de Apel Brașov, a fost respins recursul declarat de recurenții-reclamanți, astfel cum a fost completat, împotriva Deciziei civile nr. 218/A din 4 noiembrie 2010 a Tribunalului Brașov, în pricina având ca obiect cererilor de constatare a nulității și caducității testamentelor lăsate de defuncta Măria Vasiluță în anul 1946 și în anul 1958 și a nulității certificatelor de calitate de moștenitor din 1995 și din 2001, emise în temeiul acestor testamente, cauza fiind întemeiată pe dispozițiile art. 920, 921, 924 și 927 C. civ. Obiectul - litigiului soluționat prin Decizia nr. 474 din 21 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. x/63/2009 de Curtea de Apel Brașov a fost reprezentat de cererea de îndreptare, lămurire și completare a Deciziei civile nr. 281/R din 8 martie 2011 a Curții de Apel Brașov, cauza fiind întemeiată de dispozițiile art. 281 și urm. C. proc.

civ. În fine, se reține că Decizia nr. 3012 din data de 3 mal 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2011/al a soluționat litigiul avut ca obiect cererea de îndreptare, lămurire și completare a Deciziei nr. 1683 din 8 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza litigiului fiind întemeiată pe dispozițiile art. 281 și urm. C. proc. civ. În consecință, nu există identitate de obiect și cauză între litigiul finalizat prin Decizia nr. 241 din 2 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția l civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/96/2016*, ce a avut ca obiect cererea de revizuire a Deciziei nr. 629 din 12 iunie 2013 a Tribunalului Harghita, secția civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. și litigiile soluționate prin cele cinci decizii mai sus-menționate. Se constată că obiectul juridic și cauza juridică a fiecăruia dintre pricinile în care au fost pronunțate deciziile invocate ca fiind contradictorii Deciziei nr. 241 din 2 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, este strict determinat de lege și nu se confundă, nu este identic cu obiectul juridic și cauza juridică fondului litigiului dedus judecății în Dosarul inițial nr. x/215/2006 al Judecătoriei Craiova, prin care s-a solicitat constatarea calității de moștenitori legali a reclamanților de pe urma numitei E., anularea Dispoziției nr. 4571/2001 emisă de Consiliului Local Craiova și restituirea în natură, către reclamanți, a imobilului pentru care s-a depus notificarea.

De asemenea, se reține că pe calea revizuirii, cale de retractare care se exercită în limitele strict reglementate de lege, cum s-a arătat mai sus, nu se poate ajunge la o reluare a fondului litigiului dedus judecății, așa cum în realitate tinde partea prin intermediul acestei cauzei, acest aspect fiind strict interzis prin dispozițiile art. 322 și urm. C. proc. civ. Se constată, totodată, că identitatea de părți dintre procesele finalizate prin deciziile invocate ca fiind contradictorii deciziei nr. 241 din 2 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, nu atrage după sine incidența dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în lipsa identității de obiect și cauză a respectivelor pricini.

Pe cale de consecință, pentru aceste motive, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire formulată de petenta A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 241 din 2 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/96/2016*. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 iunie 2017.