ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 991/2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 991/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 991/2017

După deliberare, asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin Decizia tir. 241 din data

de 2 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr.

x/96/2016* al Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă,

ca

inadmisibila, cererea de revizuire a Deciziei nr. 629 din data de 12 iunie

2013,

pronunțată de Tribunalul

Harghita, secția civilă,

formulată de

revizuenții A.

,

B., C. și D., prin care a fost respins

recursul

acelorași persoane, în calitate de recurenți-reclamanți,

îndreptat împotriva

sentinței

civile nr. 261 din data de 21 ianuarie 2013, pronunțată de

Judecătoria Miercurea Ciuc, în Dosarul nr. x/215/2006, într-o cauza având

ca obiect

constatare revocare testament,

precum și anulare dispoziție emisă în temeiul Legii nr.

10/2001,

în sinteză, instanța reținând că nu sunt îndeplinite

condițiile de

admisibilitate ale

cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ.

, respectiv identitatea de

părți, obiect și cauză între hotărârile pretins

potrivnice.

S-a reținut că nu există contrarietate

între Decizia civilă nr. 629/R din 12 iunie

2013 a Tribunalului

Harghita, secția civilă, și sentința civilă nr. 261

din 21 ianuarie

2013 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, în raport de

împrejurarea că ambele hotărâri au

fost

pronunțate în cadrul aceluiași proces, dar în cicluri procesuale

diferite.

S-a mai constata că revizuentul invocă contrarietatea Deciziei

nr. 629/R din 12

iunie

2013 a Tribunalului Harghita, secția civilă, în raport de Decizia nr.

85 din 6

februarie 2009 a Tribunalul Dolj,

de Decizia nr. 674 din 21 mai 2009 a Curții de Apei

Craiova, de Decizia

nr. 281 din 8 martie 2011 a Tribunalului Brașov, de Decizia nr.

474 din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel

Brașov, precum și de Decizia nr. 1086 din 30

mai 2012 a Curții de Apel Brașov,

Totodată s-a mai invocat și contrarietatea în raport de două

hotărâri ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin

care s-a dispus strămutarea

pricinii.

A reținut Înalta Curte că toate deciziile față de

care s-a invocat contrarietatea,

sunt

pronunțate în Dosarul nr. x/215/2008 ai Judecătoriei Craiova,

strămutat în apel de ia Tribunalul Dolj la Tribunalul Brașov, în

care, ca urmare a disjungerii

dispuse prin

încheierea de ședință de la 6 februarie 2008 de către

Judecătoria Craiova,

au fost

soluționate capetele de cerere formulate de reclamanți cu privire la

constatarea

nulității

și caducității testamentelor lăsate de defuncta E. în anul

1946 și

în anul 1958 și a nulității certificatelor

de calitate de moștenitor din 1995 și din

2001, emise în baza acestor testamente. Însă în Dosarul nr. x/215/2006

al

Judecătoriei Miercurea Ciuc,

(strămutat de la Judecătoria Craiova după repunerea

cauzei

pe rol) au fost soluționate cererile referitoare la anularea Dispoziției

nr.

4571/2001 a Consiliului Local Craiova,

restituirea imobilului notificat și constatarea

revocării testamentului din 1946, prin cel

din 1956. Pe lângă lipsa de identitate de

obiect, în speță nu există nici identitatea de cauză

cerută de textul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. între cele două

pricini, întrucât litigiul soluționat prin Decizia nr.

281/R/2011 a avut ca temei juridic

dispozițiile art. 920, 921, 924 și 927 C. civ., iar

cel

finalizat prin Decizia nr. 629 din 12 iunie 2013 a avut drept temei

dispozițiile Legii nr. 10/2001 și nici identitate de părți.

În plus, în cadrul celui de-al doilea litigiu, finalizat cu Decizia nr.

629 din data

de 12 iunie 2013, s-a discutat autoritatea de lucru

judecat a Deciziei nr. 218/A din 4

noiembrie 2010 a Tribunalului Brașov,

irevocabilă prin Decizia nr. 281/R/2011 a Curții de Apel Brașov.

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere de revizuire revizuenta A.

, în termen legal, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7

C. proc. civ.

, prin care

a

arătat că în Dosarul nr. x/96/2016* al Înaltei Curți de

Casație și

Justiție erau

îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, astfel

că instanța trebuia să procedeze ia judecarea pe fond a

respectivei cereri, iar nu să o

respingă, ca

inadmisibilă.

Totodată,

revizuenta a invocat caracterul admisibil al cererii de revizuire, raportat la

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocând faptul că

Decizia nr. 241 din data de 2 februarie 2017 este

definitivă și nu este supusă cerinței

de a evoca fondul, fiind potrivnică mai

multor hotărâri ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție prin care s-a apreciat că este

admisibilă atât cererea de revizuire cât și alte trei

cereri

strămutare formulate în litigiu, precum și hotărârilor altor

instanțe care au

constatat calitatea

procesuala activă a reclamanților, interesul și dreptul acestora

de a

revendica imobilele moștenite legal.

A mai

invocat revizuenta că deciziile invocate ca fiind contradictorii au fost

date în aceeași pricină având

același obiect și cauză, respectiv restituirea imobilelor

legal revendicate de reclamanți în baza

Legii nr. 10/2001, a Legii nr. 247/2005 ș.a.,

moștenite lega! și, totodată,

privesc aceleași părți, în aceeași calitate.

În plus, a susținut că există contrarietate între

deciziile atacate întrucât a fost

întrerupt cursul judecății printr-o decizie

care a apreciat că demersurile revizuentei și

ale celorlalți reclamanți

sunt inadmisibile, deși sunt îndeplinite condițiile de

admisibilitate ale cererilor formulate, de

legalitate și temeinicie a demersurilor lor, precum și motivele de

casare-modificare prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ

.

Chiar Decizia nr. 629 din data de 21 iunie 2013, pronunțată de

Tribunalul Harghita, a apreciat caracterul

admisibil al cererii formulate pe fond, deși

în mod nelegal și

neîntemeiat a fost respinsă pe motivul lipsei calității

procesuale active și interesului.

În sinteză, după un istoric ai cauzei, revizuenta a

susținut că Decizia nr. 241 din

data de 2

februarie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I

civilă, în Dosarul nr. x/96/2016* este

potrivnică următoarelor hotărâri: Încheierea

nr. 9041 din 05 noiembrie

2009, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2009, prin care

Înalta Curte de Casație și

Justiție a admis cererea de strămutare a Dosarului nr. x

/63/2009, de la Tribunalul Dolj la Tribunalul

Brașov; Decizia civilă nr. 281/R din 08

martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. x/63/2009

al Curții Apel Brașov, care a

anulat testamentul din anul 1958

invocat de pârâții-intimați; Decizia civilă nr. 474/R din 21

aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. x/63/2009 al Curții de

Apel

Brașov, irevocabilă, care

atestă faptul că testamentul din anul 1958 conține un legat

cu

titlu universal pentru bunurile imobile, ce revocă testamentul din anul

1946, invocat de pârâții-intimați, astfel ca moștenirea este

legală, iar nu testamentară;

Decizia

nr. 3012 din 03 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2011/al al Înaltei

Curți

de Casație și Justiție, prin care a fost

constatat caracterul admisibil al cererii de

revizuire; Încheierea nr. 3061 din 04

mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2012 al Înaltei Curți de

Casație și Justiție, prin care a fost admisă cererea de strămutare

a Dosarului nr. x/215/2006, de la Judecătoria Craiova la Judecătoria

Miercurea Ciuc.

La

data de 13 iunie 2017, prin serviciul registratură, revizuenta a depus o

cerere completativă a cererii inițiale, aflată la fila 75 în

dosarul acestei instanțe, prin care revizuenta, în sinteză:

-

face o critică de nelegalitate a Deciziei nr. 629/R din data de 12

iunie 2013 a

Tribunalului Harghita care înfrânge, în opinia sa,

autoritatea de lucru judecat care decurge din Deciziile nr. 281/R/2011, nr. 474/R

din data de 21 aprilie 2011, precum

și nr. 1086/R din 21 aprilie

2011 ale Curții de Apel Brașov, acest aspect fiind greșit

reținut

în Decizia nr. 241 din 2 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

Concluzionează

că punerea în discuție a excepției autorității de lucru

judecat, invocată în recurs, în fața. Tribunalului Harghita, ar fi

trebuit să aibă ca efect

constatarea

inadmisibili tații excepției lipsei calității procesuale

pasive a intimaților-recurenți faptul că sunt moștenitori

legali, precum și calitatea procesuală și interesul

pe

fondul acțiunii. în baza Legii nr. 10/2001 restituirea imobilelor se face

moștenitorilor legali, iar nu unor persoane ce exhibă testamente

anulabile

(testamentul din 1946 prezentat

de pârâți) sau nule (testamentul din 1958), constate

ca atare prin Decizia

nr. 281/R/2011 a Curții de Apel Brașov;

-

susține că în cauză sunt îndeplinite condițiile de

admisibilitate prevăzute de art. 322 pot. 7 C. proc. civ., Decizia nr. 241

din 2 februarie 2017 a Înaltei

Curți

de Casație și Justiție reținând în mod greșit faptul

neîndeplinirii condițiilor

triplei

identități de obiect, cauză și părți din cele

două hotărâri indicate. Astfel, părțile

din cele

două hotărâri potrivnice, respectiv Decizia nr. 629/R din data de 12

iunie

2013 a Tribunalului Harghita și Decizia

nr. 281/R /2011 a Curții de Apel Brașov, sunt

aceleași, Primăria Craiova

menținându-și calitatea de parte în toate cauzele, inclusiv

după

admiterea cererilor de strămutare. Condiția de identitate de obiect

este, de

asemenea, prezentă, Deciziile

nr. 281/R/2011, nr. 474/R din data de 21 aprilie 20

11, precum și nr.

1086/R din 21 aprilie 2011 ale Curții de Apel Brașov fiind

pronunțate în cauza având ca obiect anularea testamentelor și a

certificatelor de moștenitor

aferente,

precum și anularea dispoziției Primăriei Craiova, de restituire

a imobilelor

în baza Legii nr. 10/2001, iar Decizia nr. 629/R din data

de 12 iunie 2013 a Tribunalului Harghita fiind pronunțată în cauza

având ca obiect revocarea

testamentului din

anul 1946, precum și anularea dispoziției Primăriei Craiova, de

restituire

a imobilelor în baza Legii nr. 10/2001, Totodată, hotărârile invocate

au aceeași cauză care vizează stabilirea naturii

moștenirii;

-

invocă faptul că Decizia nr. 241 din data de 2 februarie 2017

a Înaltei Curți de

Casație și Justiție nu a analizat toate

motivele de contrarietate invocate, respectiv

contrarietatea Deciziei

nr. 629/R din data de 12 iunie 2013 a Tribunalului Harghita cu

Deciziile nr. 474/R din data de 21

aprilie 2011, nr. 1086/R din 21 aprilie 2011 și nr. 281/R/2011 ale

Curții de Apel Brașov;

- apreciază

că s-a reținut, în mod greșit, în Decizia nr. 241 din data de 2 februarie

2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că

Deciziile față de care s-a

invocat

contrarietatea au fost pronunțate m Dosarul nr. x/215/2008 al

Judecătoriei

Craiova. De

asemenea, prin decizia atacată cu prezenta revizuire s-a reținut

greșit

autoritatea de lucru

judecat a Deciziei nr. 281/R/2011 a Curții de Apel Brașov.

Analizând

cererea de revizuire formulată, Înalta Curte urmează să o

respingă având în vedere următoarele motive:

Cu caracter prealabil, Înalta Curte reține că

prezenta cerere de revizuire are ca temei juridic dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ., conform înscrisului înregistrat la registratura Înaltei Curți

de Casație și Justiție, la data de 2 martie 2017,

în

termenul prevăzut de dispozițiile art. 324 alin. (1) C. proc. civ.

Se observă că, potrivit înscrisul arătat,

precum și precizărilor făcute de parte la termenul din data de

13 iunie 2017, revizuenta A. a solicitat revizuirea

Deciziei nr. 241 din data de 2

februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ca

urmare a încălcării autorității de lucru judecat și

contrar întâietății ce decurge din pronunțarea următoarelor

hotărâri anterioare:

- Încheierea

nr. 9041 din 05 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2009 al

Înaltei Curte de Casație și Justiție;

- Decizia

civilă nr. 281/R din 08 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. x/63/2009

al Curții Apei Brașov;

- Decizia

civilă nr. 474/R din 21 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. x/63/2009

ai Curții de Apel Brașov;

-

Decizia nr. 3012 din 03 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/l/2011/al

al Înaltei Curți de Casație șl Justiție;

-

Încheierea nr. 3061 din 04 mai 2012,

pronunțată în Dosarul nr. x/1/2012 al

Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

-

Decizia nr. 629/R din data de 12 iunie 2013

a tribunalului Harghita.

Înalta Curte constată că temeiul juridic

și obiectul cererii de revizuire deduse

judecății, astfel cum a fost

formulată în termen legal, se circumscriu numai dispozițiilor art. 322

pct. 7 C. proc. civ. și deciziilor mai sus-indicate ca fiind

contradictorii Deciziei nr. 241 din data de 2 februarie 2017 a Înaltei Curți

de

Casație și Justiție,

atacată în prezenta cauza, nu și motivului de revizuire reglementat

de dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. întrucât, prin înscrisul

depus la

data de 13 iunie 2017,

revizuenta a susținut contrarietatea dintre Decizia nr. 629/R din

data de 12 iunie 2013 a Tribunalului Harghita

care înfrânge, în opinia sa, autoritatea

de lucru judecat care decurge din Deciziile nr. 281/R/2011, nr. 474/R

din data de 21

aprilie 2011, precum

și nr. 1086/R din 21 aprilie 2011 ale Curții de Apei Brașov

și în

plus a făcut critica greșitei soluționări

a acestui aspect prin Decizia nr. 241 din 2 februarie 2017 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Motivele

invocate prin cererea ce conține „completarea motivelor de revizuire"

depusă la data de 13 iunie 2017 nu se încadrează în prevederile art. 322

pct. 2 C. proc. civ. ci reprezintă critici

de nelegalitate ale Deciziei nr. 241

din

data de 2 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție în raport de greșita

interpretare și aplicare a

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. la

soluționarea cererii de revizuire a Deciziei nr. 629/R din data de

12 iunie 2013 a

Tribunalului

Harghita în raport de Deciziile nr. 281/R/2011, nr. 474/R din data de 21

aprilie

2011, precum și nr. 1086/R din 21 aprilie 2011 ale Curții de Apei

Brașov, ce

a făcut obiect al

Dosarului nr. x/96/2016* al Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Or, astfel de critici sunt specifice unei căi de

atac de reformare, în măsura în

care partea ar avea deschisă

calea unei astfel de cereri, iar nu unei cereri de retractare, precum

revizuirea, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru

cazurile expres

prevăzute de lege, respectiv ale art. 324 alin. (1) pct.

(1) teza a II-a C. proc. civ.

,

în temeiul cărora termenul de revizuire este de o lună și curge

de la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere.

Astfel, se reține că revizuirea

reprezintă acea cale extraordinară de atac de

retractare ce

oferă posibilitatea retractării unei hotărâri

judecătorești definitive care se

vădește

a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite

după pronunțarea

acesteia.

Motivele

de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege și

impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiții specifice, iar

potrivit dispozițiilor

art. 326 alin,

(3) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea cererii de

revizuire

și la faptele pe care se întemeiază.

Dispoziția

legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra

unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se

fundamentează.

În

ipoteza de revizuire invocată de revizuentă, potrivit

dispozițiilor art. 322

alin. (1) pct. 7

C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă

în

instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o

instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere (…) 7.

dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de

instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași

pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate.

Cazul

de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se

întemeiază pe autoritatea de lucru judecat

și are în vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre,

pronunțată în una și aceeași pricină, între

aceleași persoane și având

aceeași calitate, se

încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioara, aspect ce

semnifică faptul că revizuirea pentru

contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea

cu

întârziere a autorității lucrului judecat".

Rezultă că, revizuirea întemeiată pe

textul legal anterior citat va fi admisă doar

dacă sunt întrunite, cumulativ

următoarele condiții: existența unor hotărâri

judecătorești definitive, sau pronunțată de instanța

de recurs care evocă fondul,

hotărârile judecătorești în cauză să fie

potrivnice și să existe tripla identitate de părți,

obiect și cauză.

În

acest sens, tripla identitate ca și condiție de admisibilitate a

cererii de

revizuire trebuie analizată

în raport de dispozițiile art. 1201 C. civ., conform căruia

„este lucru judecai atunci când a doua cerere în

judecată are același obiect, este

întemeiată pe

aceeași cauză și este între aceleași părți,

făcute de eh și în contra lor în aceeași calitate".

În

consecință, textele de lege mai sus citate stabilesc cu caracter

expres și limitativ, de la care nu se poate deroga, atât condițiile

pe care trebuie să ie

îndeplinească

hotărârea atacată cu revizuire, dar și ipotezele în care poate

fi apreciată

ca întemeiată cererea de revizuire.

Astfel,

este necesar ca revizuirea să fie Îndreptată împotriva unei

hotărâri

rămase definitivă în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

dată

de o instanță de recurs atunci când evocă

fondul.

Totodată,

este necesar să existe hotărâri potrivnice ale căror dispozitive

sau

considerente să fie

contradictorii, iar acestea să fie pronunțate în procese diferite

și, în

cea de-a doua cauză,

să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat

sau, dacă

a fost invocată, sa nu fi fost analizată.

Aceste condiții nu se regăsesc în cauza de

față.

În cauză este atacată cu revizuire,

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

, Decizia

nr. 241 din 2 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă,

pronunțată în Dosarul nr. x/96/2016*, prin care a fost

respinsă, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire a Deciziei nr. 629 din data de 12 iunie

2013, pronunțată de Tribunalul

Harghita, secția civilă, întemeiată tot pe prevederile

art.

322 pct. 7 C. proc. civ.

Se constată, prin urmare, că hotărârea

atacată nu îndeplinește condiția de a fi o

hotărâre definitivă,

pronunțată de instanța de apel sau rămasă

definitivă prin

neapelare și nici

una pronunțată de instanța de recurs care evocă fondul,

acesta fiind

un prim aspect pentru

care cererea de revizuire formulată urmează să fie

respinsă.

Pe de altă parte, se constă că

lipsește condiția triplei identități de obiect, cauză

și

părți care trebuie să fie cumulativ îndeplinită de

pricinile în care au fost pronunțate

deciziile pretins contradictorii.

Înalta

Curte constată că deciziile invocate ca fiind contradictorii Deciziei

nr.

241 din 2 februarie 2017 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a Înaltei

Curți de Casație și

Justiție, au fost pronunțate în cadrul litigiului în care, prin cererea

de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată la data de 6

februarie 2008 (după

casarea în apel, cu trimitere spre rejudecarea

la aceeași instanța de fond,

Judecătoria

Craiova),

moștenitorii

reclamantei inițiale F., respectiv,

C., A., B. și G. au

solicitat constatarea lipsei de valoare juridică a testamentelor

lăsate de numita E. încheiate în anii 1946 și 1958, constatarea

caducității lor, constatarea

nulității certificatelor de moștenitor

emise în baza testamentelor atacate, constatarea

calității reclamantei F. de

unic moștenitor al defunctei E.

,

anularea Dispoziției nr. 4571/2001 emisă de Consiliul local Craiova

și

restituirea în natură a

imobilului pentru care s-a depus notificarea.

Prin încheierea de ședință de la 6

februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr.

x/215/2006 al Judecătoriei

Craiova, s-a dispus disjungerea cererilor de constatare a nulității

și caducității testamentelor lăsate de defuncta E.

în anul 1946 și în anul 1958 și a

nulității certificatelor de calitate de moștenitor din

1995

și din 2001, emise în temeiul acestor testamente, pentru a căror

soluționare s-a format Dosarul nr. x/215/2008

al Judecătoriei Craiova, de cererile privind anularea Dispoziției nr.

4571/2001 a Consiliului local Craiova și restituirea

imobilului

situat în Craiova, iar prin încheierea de ședință de la 5 martie

2008 s-a dispus și suspendarea cauzei până la soluționarea

definitivă a Dosarului nr. x/215/2008.

Prin sentința civilă nr. 3626 din 12 martie

2008, pronunțată în Dosarul nr.

x/215/2008, Judecătoria Craiova

a respins acțiunea

precizată ce a făcut obiect al respectivului dosar, iar prin Decizia nr.

85 din 6 februarie 2009 Tribunalul Dolj a

admis

apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței instanței de

fond, pe care a

desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Prin Decizia nr. 674 din 21 mai 2009,

pronunțată în Dosarul nr. x/215/2008,

Curtea de Apel Craiova, secția I

civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

a

admis recursul declarat de recurenții-pârâți persoane fizice

împotriva Deciziei civile

nr. 85 din 6 februarie 2009 a Tribunalului

Dolj, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași

instanță.

Cu

ocazia rejudecării apelului, prin încheierea pronunțată la data

de 13 noiembrie 2009 de Tribunalul Dolj, pronunțată în Dosarul nr. x/215/2008,

s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia la Tribunalul

Brașov, ca

urmare a admiterii cererii

apelanților reclamanți de strămutare a judecării cauzei prin

Încheierea nr. 9041

din 5 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul

nr. x/1/2009 al

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Decizia

civilă nr. 218/A din 4 noiembrie 2010, Tribunalul Brașov,

secția

civilă, a admis apelul declarat de

apelanții-reclamanți împotriva sentinței civile nr.

3626 din 12 martie 2008, pronunțată de

Judecătoria Craiova, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că, a

admis în parte, acțiunea reclamanților astfel cum a fost

precizată și, în

consecință,

a constatat nulitatea absolută a Certificatului de calitate de

moștenitor din 19 decembrie 2001 eliberat de B.N.P., H. (în Dosarul nr. x/2001,

la care s-au

conexat Dosar nr. x/2001

și Dosar nr. x/2001), ca urmare a revocării tacite a

testamentului

întocmit de testatoarea E. la data de 10 iunie 1958; a respins restul

pretențiilor și a obligat pe intimații-pârâți ia plata

către apelanții-

reclamanți a

sumei de 7.115,63 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin

Decizia nr. 281 din 8 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr.

x/63/2009 de Curtea de Apel Brașov,

a fost

respins recursul declarat de

recurenții-reclamanți împotriva Deciziei civile

nr. 218/A din 4 noiembrie 2010 a Tribunalului

Brașov, fiind admise, în parte,

recursurile declarate de recurenții-pârâți persoane

fizice împotriva Deciziei civile nr. 218/A din 4

noiembrie 2010 a Tribunalului Brașov, pe care a modificat-o în parte, în

sensul că: au fost obligați intimații-pârâți la plata

către

apelanții-reclamanți a sumei de 1.016 lei, în loc

de 7.115,63 lei, reprezentând

cheltuieli de

judecată în apel A fost respins restul pretențiilor din recurs.

Prin

Decizia nr. 474 din 21 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. x/63/2009

de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale

a fost

respinsă cererea de îndreptare, lămurire și completare a Deciziei

civile nr. 281/R din 8 martie 2011 a Curții de Apel Brașov

formulată de recurenții reclamanți.

Prin Decizia nr. 1682 din data de 8 martie 2012,

pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă,

în Dosarul nr. x/1/2011,

a

fost respinsă, ca

tardiv

formulată, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ.

, îndreptată

împotriva Deciziei nr. 281 din 8 martie 2011 a Curții de

Apel

Brașov. Ulterior, prin Decizia nr. 3012 din data de 3 mai 2012,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

l civilă, în Dosarul nr. x/1/2011/al, a

fost

respinsă cererea de îndreptare, lămurire și completare a

Deciziei nr. 1683 din 8

martie 2012 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

După soluționarea irevocabilă a Dosarului nr.

x/215/2008 al Judecătoriei

Craiova, reclamanții au solicitat continuarea

judecății în Dosarul nr. x/215/2006

al Judecătoriei Craiova, iar

după repunerea pe rol, cauza a fost strămutată de la

Judecătoria Craiova la Judecătoria Miercurea Ciuc, prin Încheierea nr.

3061 din data de 4 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2012 al Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Prin sentința civilă nr. 261 din 21 ianuarie

2013, pronunțată în Dosarul nr. x/215/2006 de Judecătoria

Miercurea Ciuc,

au fost admise excepțiile lipsei

calității

procesuale active și lipsei de interes a reclamanților și, în

consecință, a fost

respinsă

acțiunea formulată de reclamanții C., A., B. și G., în

contradictoriu cu pârâții I., J., K. și Consiliul Local Craiova,

astfel cum a fost precizată.

Prin Decizia nr. 629 din 12 iunie 2013, Tribunalul

Harghita, secția civilă,

a respins recursul formulat de

reclamanți împotriva sentinței civile nr. 261 din data de

21 ianuarie 2013,

pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc.

Prin Decizia

nr. 241 din data de 2 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr.

x/96/2016* al Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă,

ca

inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 629 din data de 12 iunie

2013,

pronunțată

de Tribunalul Harghita, secția civilă,

întemeiată

pe dispozițiile art. 322

pct.

7 C. proc. civ.

Față de istoricul mai sus-prezentat, Înalta Curte

constată că nu este îndeplinită

condiția triplei

identități, ce trebuie cumulativ îndeplinită, de

părți, obiect și cauză

între

pricinile soluționate prin deciziile invocate ca fiind contradictorii.

Astfel, se constată că obiectul a două

dintre hotărârile pretins contradictorii în

raport de Decizia nr. 241 din data de

2 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, este

reprezentat de cererea de strămutare a două Dosare nr. x/215/2008 al

Tribunalului Dolj, strămutat la Tribunalul Brașov prin Încheierea nr.

9041 din 5 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2009 al Înaltei

Curți

de Casație și Justiție și respectiv nr. x/215/2006

al Judecătoriei Craiova strămutat la Judecătoria Miercurea Ciuc

prin Încheierea nr. 3061 din 04 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2012

al Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza celor

două pricini reprezentând-o bănuiala legitimă.

De asemenea, prin Decizia nr. 281 din 8 martie 2011,

pronunțată în Dosarul nr.

x/63/2009 de Curtea de Apel Brașov, a fost respins

recursul declarat de recurenții-reclamanți, astfel cum a fost

completat, împotriva Deciziei civile nr. 218/A din 4 noiembrie 2010 a

Tribunalului Brașov, în pricina având ca obiect cererilor de

constatare a nulității și

caducității testamentelor lăsate de defuncta Măria Vasiluță

în

anul 1946 și în anul 1958

și a nulității certificatelor de calitate de moștenitor din

1995 și din 2001, emise în

temeiul acestor testamente, cauza fiind întemeiată

pe

dispozițiile art. 920, 921, 924 și 927 C. civ.

Obiectul

-

litigiului

soluționat prin Decizia nr. 474 din 21 aprilie 2011,

pronunțată în Dosarul nr. x/63/2009 de

Curtea de Apel Brașov a fost reprezentat de cererea de îndreptare,

lămurire și completare a Deciziei civile nr. 281/R din 8 martie

2011 a Curții de Apel Brașov, cauza fiind

întemeiată de dispozițiile art. 281 și urm.

C. proc. civ.

În fine,

se reține că Decizia nr. 3012 din data de 3 mal 2012,

pronunțată de

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2011/al

a

soluționat litigiul avut ca obiect cererea de îndreptare,

lămurire și completare a Deciziei nr. 1683 din 8 martie 2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza

litigiului fiind întemeiată pe

dispozițiile art. 281 și urm. C. proc. civ.

În consecință, nu există identitate de

obiect și cauză între litigiul finalizat prin

Decizia nr. 241 din 2 februarie 2017 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția l civilă,

pronunțată în Dosarul nr. x/96/2016*, ce a avut ca obiect cererea de

revizuire a Deciziei nr. 629 din 12 iunie 2013 a

Tribunalului Harghita, secția civilă,

întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și litigiile

soluționate prin cele cinci decizii mai sus-menționate.

Se constată că obiectul juridic și cauza

juridică a fiecăruia dintre pricinile în

care au fost

pronunțate deciziile invocate ca fiind contradictorii Deciziei nr. 241 din

2

februarie 2017

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

este strict

determinat de lege și nu

se confundă, nu este identic cu obiectul juridic și cauza

juridică fondului litigiului dedus

judecății în Dosarul inițial nr. x/215/2006 al Judecătoriei

Craiova,

prin care s-a solicitat

constatarea calității de moștenitori legali

a

reclamanților de pe urma numitei E., anularea Dispoziției nr.

4571/2001 emisă de Consiliului Local Craiova și restituirea în

natură, către reclamanți, a imobilului pentru care s-a depus

notificarea.

De

asemenea, se reține că pe calea revizuirii, cale de retractare care

se

exercită în limitele strict

reglementate de lege, cum s-a arătat mai sus, nu se poate

ajunge la

o reluare a fondului litigiului dedus judecății, așa cum în

realitate tinde partea prin intermediul acestei cauzei, acest aspect fiind

strict interzis prin dispozițiile art. 322 și urm. C. proc. civ.

Se constată, totodată, că identitatea de

părți dintre procesele finalizate prin

deciziile

invocate ca fiind contradictorii deciziei nr. 241 din 2 februarie 2017 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, nu

atrage după sine incidența dispozițiilor

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în

lipsa identității de obiect și cauză a respectivelor

pricini.

Pe cale de consecință, pentru aceste motive, Înalta

Curte urmează să respingă

cererea de revizuire formulată de petenta A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D

E

Respinge

cererea de revizuire formulată de revizuenta A.

împotriva Deciziei nr. 241 din 2 februarie 2017 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție,

secția I civilă,

pronunțată în Dosarul nr. x/96/2016*.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 13 iunie 2017.