ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 175/2016

Decizia nr. 175/2016

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin Decizia nr.

1005 din data de 24 septembrie 2015 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția I

civilă, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A.,

împotriva încheierii civile din 22 mai 2013 și a Deciziei civile nr. 629/R din 12

iunie 2013, pronunțate de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. xxx/215/2006.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut următoarele:

În Dosarul nr.

xxx/215/2006 al Tribunalului Harghita, recurentul reclamant A. a depus două

cereri intitulate „cerere de apel", înregistrate la Tribunalul Harghita la

data de 21 februarie 2014 și la 25 februarie 2014, prin care a înțeles să atace

încheierea pronunțată la data de 22 mai 2013 (încheiere de amânare a

pronunțării) și Decizia civilă nr. 629 din 12 iunie 2013 (pronunțată de

Tribunalul Harghita, ca instanță de recurs), iar recurenta reclamantă B. a

formulat o cerere de aderare la apel.

Cauza a

fost înregistrată la Curtea de Apel Tg. Mureș la complet de recurs și a fost

soluționată în această compunere.

Inițial, prin

cererea înregistrată Ia data de 17 iunie 2015, recurentul A. a solicitat

recalificarea căii de atac în apel, arătând că a înțeles să atace hotărârea

prin care Tribunalul Harghita în mod greșit a soluționat fondul cererii de

revocare testament, fără ca în prealabil să caseze sentința civilă nr. 261/2013

a Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Stabilind, în

sensul art. 134 C. proc. civ., că prima zi de judecată a fost la 24 septembrie

2015, dată la care recurentul A. a depus la dosar o precizare a căii de atac,

prin care a arătat că este vorba de recurs, indicând și temeiul legal al

demersului său ca fiind prevederilor art. 304 pct. 3 și art. 304 pct. 5-9 C.

proc. civ., instanța a recalificat calea de atac din apel în recurs, a reținut

inadmisibilitatea cererii de aderare la recurs, în raport cu prevederilor art. 293

C. proc. civ., și din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului

declarat de recurentul A.

Excepția de

inadmisibilitate a recursului a fost reținută, întrucât s-a arătat că prin

încheierea pronunțată de Tribunalul Harghita Ia data de 22 mai 2013 s-a dispus

amânarea pronunțării Deciziei civile nr. 629/R din 12 iunie 2013, astfel că

aceasta face parte integrantă din Decizia nr. 629/R din 12 iunie 2013.

Prin decizia

atacată, Tribunalul Harghita a soluționat recursul declarat inclusiv de

reclamantul A., împotriva sentinței civile nr. 261 din 21 ianuarie 2013 a

Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Astfel,

în raport de principiul unicității dreptului de a folosi o cale de atac, și de

criticile de nelegalitate aduse Deciziei nr. 629/2013, pronunțată de Tribunalul

Harghita în recurs, și având în vedere faptul că dreptul la recurs privește

hotărârile enumerate în art. 299 C. proc. civ., s-a constatat că nu există

posibilitatea declarării recursului împotriva unei alte hotărâri date în

recurs, întrucât se încalcă principiul puterii de lucru judecată (art. 166 C.

proc. civ.).

Împotriva acestei

hotărâri au declarat un nou recurs reclamanții A., B., C. și D. solicitând ca

în urma admiterii acestuia să se dispună casarea deciziei recurate și

trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor așa cum au

fost formulate.

În esență,

critica recurenților reclamanți privește greșita calificare a căii de atac, în

sensul că s-a considerat ca fiind recurs în loc de apel.

La termenul de

judecată din data de 28 ianuarie 2016, înalta Curte a pus în discuție excepția

inadmisibilității recursului, față de împrejurarea că hotărârea supusă

recursului este pronunțată tot în recurs.

Examinând

cu prioritate această excepție, înalta Curte reține următoarele:

Se constată că

prin Decizia nr. 629/R din 12 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosarul

nr. xxx/215/2006, a fost respins recursul formulat de reclamanții A., B., C. și

D. împotriva sentinței civile nr. 261 din 21 ianuarie 2013, pronunțată de

Judecătoria Miercurea Ciuc.

Prin Decizia nr.

1005/R din 24 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

I civilă, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A.

împotriva încheierii civile din 22 mai 2013 și a Deciziei civile nr. 629/R din 12

iunie 2013, pronunțate de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. xxx/215/2006.

Cu privire la

calificarea căii de atac, în hotărârea recurată se reține că inițial prin

cererea depusă la 17 iunie 2015, reclamantul A. a solicitat calificarea căii de

atac ca fiind apel, iar ulterior, la 24 septembrie 2015, reclamantul a depus o

petiție prin care a solicitat Judecata recursului în lipsă", anexând la

aceasta un înscris intitulat „Siteza motivelor" în care a indicat drept

temei legal, dispozițiile art. 304 pct. 3, 5 - 9 C. proc. civ. Totodată se

reține că la termenul de judecată de la 24 septembrie 2015, instanța a pus în

discuție calificarea căii de atac formulate, a recalificat calea de atac ca

fiind recurs și a invocat din oficiu excepția de inadmisibilitate a acestuia

față de regula unicității căii de atac.

Recursurile

formulate de reclamanții A., B. C. și D. împotriva Deciziei nr. 1005/R din 24 septembrie

2015, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, sunt

inadmisibile și vor fi respinse ca atare.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date

fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de

lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art. 377

alin. (2) C. proc. civ. hotărârile date în recurs sunt irevocabile.

Față de aceste

dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei

instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă

de a mai fi atacată cu recurs.

în speță,

decizia atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, care

este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât

nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea

condiției prevăzute de art. 299 C. proc. civ.

Această

concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac,

epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai

multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alte

situații decât cele prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare

a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității

în fața legii.

Întrucât hotărârea

ce face obiectul recursurilor cu care Înalta Curte a fost învestită este

irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., fiind pronunțată

de o instanță de recurs, recursurile declarate împotriva acesteia sunt

inadmisibile, urmând a fi respinse în consecință, în baza art. 312 alin. (1)

raportat la art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge,

ca inadmisibile, recursurile declarate de reclamanții A., B., C. și D.

împotriva Deciziei nr. 1005 din data de 24 septembrie 2015 a Curții de Apel Tg.

Mureș, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2016.