ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 175/2016

Decizia nr. 175/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 1005 din data de 24 septembrie 2015 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția I civilă, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A., împotriva încheierii civile din 22 mai 2013 și a Deciziei civile nr. 629/R din 12 iunie 2013, pronunțate de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. xxx/215/2006. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: În Dosarul nr. xxx/215/2006 al Tribunalului Harghita, recurentul reclamant A. a depus două cereri intitulate „cerere de apel", înregistrate la Tribunalul Harghita la data de 21 februarie 2014 și la 25 februarie 2014, prin care a înțeles să atace încheierea pronunțată la data de 22 mai 2013 (încheiere de amânare a pronunțării) și Decizia civilă nr. 629 din 12 iunie 2013 (pronunțată de Tribunalul Harghita, ca instanță de recurs), iar recurenta reclamantă B. a formulat o cerere de aderare la apel.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Tg. Mureș la complet de recurs și a fost soluționată în această compunere. Inițial, prin cererea înregistrată Ia data de 17 iunie 2015, recurentul A. a solicitat recalificarea căii de atac în apel, arătând că a înțeles să atace hotărârea prin care Tribunalul Harghita în mod greșit a soluționat fondul cererii de revocare testament, fără ca în prealabil să caseze sentința civilă nr. 261/2013 a Judecătoriei Miercurea Ciuc. Stabilind, în sensul art. 134 C. proc. civ., că prima zi de judecată a fost la 24 septembrie 2015, dată la care recurentul A. a depus la dosar o precizare a căii de atac, prin care a arătat că este vorba de recurs, indicând și temeiul legal al demersului său ca fiind prevederilor art. 304 pct. 3 și art. 304 pct. 5-9 C. proc.

civ., instanța a recalificat calea de atac din apel în recurs, a reținut inadmisibilitatea cererii de aderare la recurs, în raport cu prevederilor art. 293 C. proc. civ., și din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de recurentul A. Excepția de inadmisibilitate a recursului a fost reținută, întrucât s-a arătat că prin încheierea pronunțată de Tribunalul Harghita Ia data de 22 mai 2013 s-a dispus amânarea pronunțării Deciziei civile nr. 629/R din 12 iunie 2013, astfel că aceasta face parte integrantă din Decizia nr. 629/R din 12 iunie 2013. Prin decizia atacată, Tribunalul Harghita a soluționat recursul declarat inclusiv de reclamantul A., împotriva sentinței civile nr. 261 din 21 ianuarie 2013 a Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Astfel, în raport de principiul unicității dreptului de a folosi o cale de atac, și de criticile de nelegalitate aduse Deciziei nr. 629/2013, pronunțată de Tribunalul Harghita în recurs, și având în vedere faptul că dreptul la recurs privește hotărârile enumerate în art. 299 C. proc. civ., s-a constatat că nu există posibilitatea declarării recursului împotriva unei alte hotărâri date în recurs, întrucât se încalcă principiul puterii de lucru judecată (art. 166 C. proc. civ.). Împotriva acestei hotărâri au declarat un nou recurs reclamanții A., B., C. și D. solicitând ca în urma admiterii acestuia să se dispună casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor așa cum au fost formulate.

În esență, critica recurenților reclamanți privește greșita calificare a căii de atac, în sensul că s-a considerat ca fiind recurs în loc de apel. La termenul de judecată din data de 28 ianuarie 2016, înalta Curte a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului, față de împrejurarea că hotărârea supusă recursului este pronunțată tot în recurs. Examinând cu prioritate această excepție, înalta Curte reține următoarele: Se constată că prin Decizia nr. 629/R din 12 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. xxx/215/2006, a fost respins recursul formulat de reclamanții A., B., C. și D. împotriva sentinței civile nr. 261 din 21 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc.

Prin Decizia nr. 1005/R din 24 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii civile din 22 mai 2013 și a Deciziei civile nr. 629/R din 12 iunie 2013, pronunțate de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. xxx/215/2006. Cu privire la calificarea căii de atac, în hotărârea recurată se reține că inițial prin cererea depusă la 17 iunie 2015, reclamantul A. a solicitat calificarea căii de atac ca fiind apel, iar ulterior, la 24 septembrie 2015, reclamantul a depus o petiție prin care a solicitat Judecata recursului în lipsă", anexând la aceasta un înscris intitulat „Siteza motivelor" în care a indicat drept temei legal, dispozițiile art. 304 pct. 3, 5 - 9 C. proc.

civ. Totodată se reține că la termenul de judecată de la 24 septembrie 2015, instanța a pus în discuție calificarea căii de atac formulate, a recalificat calea de atac ca fiind recurs și a invocat din oficiu excepția de inadmisibilitate a acestuia față de regula unicității căii de atac. Recursurile formulate de reclamanții A., B. C. și D. împotriva Deciziei nr. 1005/R din 24 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, sunt inadmisibile și vor fi respinse ca atare. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar potrivit art. 377 alin. (2) C. proc.

civ. hotărârile date în recurs sunt irevocabile. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs. în speță, decizia atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 299 C. proc. civ. Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Întrucât hotărârea ce face obiectul recursurilor cu care Înalta Curte a fost învestită este irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., fiind pronunțată de o instanță de recurs, recursurile declarate împotriva acesteia sunt inadmisibile, urmând a fi respinse în consecință, în baza art. 312 alin. (1) raportat la art. 299 alin. (1) C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de reclamanții A., B., C. și D. împotriva Deciziei nr. 1005 din data de 24 septembrie 2015 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2016.