ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 970/2016

Decizia nr. 970/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 175 din data de 28 ianuarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-au respins, ca inadmisibile, recursurile declarate de reclamanții A., B., C. și D. împotriva Deciziei nr. 1005 din data de 24 septembrie 2015 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii reclamantul A. a formulat contestație în anulare, indicând dispozițiile art. 318 teza I și a II-a C. proc. civ.

Susține că decizia atacată cuprinde greșeli materiale de ordin procedural. Astfel, arată că instanța supremă a acceptat ca apelul declarat de Sterian Paul contra Deciziei civile nr. 629/R/2013 a Tribunalului Harghita să fie calificat de registratura Curții de Apel Tg. Mureș ca „recurs”. Din dispozitivul deciziei rezultă că au fost judecate două recursuri, iar în motivare nu se menționează când au fost reunite cauzele, nefiind evidențiată nici recalificarea căii de atac. Consideră că trebuia trimisă cauza instanței de apel și arată că au fost ignorate toate precizările sale cu privire la recalificarea căii de atac. Mai arată că instanța a omis să cerceteze motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3 și pct. 5-9 C. proc. civ.

La termenul de judecată din 21 aprilie 2016 instanța a rămas în pronunțare asupra admisibilității contestației în anulare.

Analizând motivul de contestație în anulare care aduce critici deciziei instanței de recurs, considerând-o ca fiind rezultatul unei erori materiale, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., care reglementează contestația în anulare specială: „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

Prin urmare, textul de lege are în vedere erorile materiale de natură procedurală, în legătură cu aspecte formale ale judecății, care nu necesită o reexaminare a fondului cauzei sau o reapreciere a probelor, pe calea contestației în anulare putând fi invocate doar nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății.

Analizând în ce măsură criticile formulate de contestator constituie o greșeală materială în accepțiunea dispozițiilor art. 318 teza I C. proc. civ., Înalta Curte observă că textul de lege se referă la erori materiale evidente, săvârșite de instanța de recurs ca urmare a omiterii sau a confundării unor elemente ori date materiale importante și care, dacă ar fi fost avute în vedere, ar fi atras o altă soluție.

Așadar, dispozițiile legale menționate vizează greșeli de fapt involuntare, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural, deoarece nu este posibil ca instanței care a pronunțat hotărârea să i se solicite, ca instanță de retractare, să reanalizeze modul în care a apreciat probele, a interpretat dispoziții legale sau a stabilit raporturile dintre părți.

În speță, contestatorul consideră drept eroare materială faptul că,din dispozitivul deciziei rezultă că au fost judecate două recursuri, iar în motivare nu se menționează când au fost reunite cauzele, nefiind evidențiată recalificarea căii de atac. Consideră că trebuia trimisă cauza instanței de apel și arată că au fost ignorate toate precizările sale cu privire la recalificarea căii de atac. În ce privește teza a doua a art. 318 C. proc. civ., arată că instanța a omis să cerceteze motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3 și pct. 5-9 C. proc. civ.

Însă, contestația în anulare specială este o cale de retractare și nicidecum o cale de reformare a unei decizii irevocabile, ceea ce înseamnă că nu se poate formula contestație în anulare pentru a „provoca” rejudecarea cauzei pe fondul său, respectiv, pentru a repune în discuție nelegalitatea hotărârii pronunțate, sub pretextul „omisiunii” unor aspecte invocate în motivele de recurs sau sub pretextul invocării unor greșeli materiale care, în fapt, vizează greșeli de judecată, relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății, respectiv de interpretare și aplicare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.

Or, astfel cum reiese din considerentele și dispozitivul deciziei atacate, prin care s-au respins, ca inadmisibile, recursurile, cele invocate de către contestator drept motive ale contestației în anulare nu sunt susceptibile de încadrare în niciunul dintre cazurile legale și expres prevăzute de lege, pentru care părțile au deschisă această cale extraordinară de atac de retractare, iar motivele invocate în contestația formulată exced cazurilor limitativ prevăzute de lege pentru care o hotărâre poate fi anulată, ceea ce face ca prezenta cale de atac să fie privită ca inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 175 din data de 28 ianuarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21aprilie 2016.