ÎCCJ, Decizia nr. 109/2016

Decizia civilă nr. 109/2016

Asupra

contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin decizia

nr. 223 din 7 decembrie 2015, Înalta Curte de Casație și

Justiție, completul de 5 judecători, a respins, ca nefondat, recursul

declarat de

A.

împotriva

deciziei civile

nr.

792 din 11 martie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. x/1/2015.

Împotriva

acestei decizii a formulat contestație în anulare A., solicitând, în

temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., admiterea cererii sale și

pronunțarea unei hotărâri „neviciate”.

În motivare,

referindu-se la argumentele invocate în recurs, privind, în principal,

temeinicia cererii de revizuire formulate și pretinsa autoritate de lucru

judecat a hotărârilor invocate în cauză, prin raportare la

conținutul respectivelor hotărâri, contestatorul a susținut, în

esență, că dezlegarea dată recursului său ar fi

rezultatul unei erori materiale evidente, instanța de control judiciar

confundând, în opinia sa, elementele materiale importante din dosarul pricinii

și neavând în vedere în mod corect toate susținerile pe care le-a

formulat.

În temeiul

dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C.

proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de

atac deduse judecății în speță.

Analizând

contestația în anulare raportat la dispozițiile art. 503 C. proc.

civ. și la motivele invocate de contestator, Înalta Curte constată

că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele ce se succed.

Potrivit

legii, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac

admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de dispozițiile

art. 503 C. proc. civ.

În ceea ce

privește temeiul legal pe care contestatorul și-a fundamentat cererea

dedusă judecății, respectiv alin. (2) pct. 2 al textului

normativ anterior menționat, legiuitorul a prevăzut că

hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este

rezultatul unei erori materiale. Se tinde, prin urmare la anularea unei

hotărâri definitive, nu pentru că judecata nu a fost bine

făcută în fond, ci pentru că s-au săvârșit erori

materiale în legătură cu anumite forme procedurale.

Dar,

stipulând că o hotărâre dată în recurs poate fi retractată

dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, textul se referă

la erori materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale

judecării procesului, pentru verificarea cărora nu este necesară

o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.

Rezultă

că greșelile materiale reglementate de art. 503 alin. (2) pct. 2 C.

proc. civ. trebuie să fie evidente, fiind săvârșite de

instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau

date materiale, mai precis erori de fapt involuntare, iar nu greșeli de

judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor

dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Legea nu a

urmărit să deschidă părților calea recursului la

recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță pe

motivul greșitei stabiliri a situației de fapt.

Susținerile

contestatorului privind pretinsa omisiune de analizare a prevederilor

obligatorii ale unei decizii judecătorești prezentate în cererea sa

de revizuire, ca și pretinsa confuzie între hotărârile cu privire la

care s-a invocat încălcarea autorității de lucru judecat,

săvârșită cu prilejul examinării unor motive de casare

invocate, vizează în mod vădit aspecte legate de modul de stabilire a

cadrului procesual și de analizarea pe fond a criticilor și

apărărilor cu care recurentul a învestit instanța de control

judiciar, deci pretinse erori de judecată, astfel încât nu îndeplinesc

cerințele art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Având în

vedere neîncadrarea în motivele prevăzute de lege a considerentelor expuse

de către contestator, se va respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare dedusă judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A. împotriva

deciziei civile nr. 223 din 7 decembrie 2015, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în

Dosarul nr. x/1/2015.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 21 martie 2016.