ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 213/2016

HOTĂRÂRE

03.02.2016

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 213/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 213/2016

Deliberând asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 281/2015-R din 24 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în Dosarul nr. x/296/2014, a fost admisă excepția inadmisibilității și. în consecință, a fost respins ca inadmisibil recursul formulat de recurentul - reclamant A. în contradictoriu cu intimata - pârâtă B. împotriva Deciziei civile nr. 127/ap din 23 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare, înregistrată la data de 30 octombrie 2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub număr de Dosar nr. x/1/2015.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 503 pct. 2 și 3 din N.C.P.C.

Înalta Curte, analizând cu prioritate excepția privind competența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în soluționarea prezentei contestații în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 131 -132 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. raportat la art. 505 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată că nu este competentă să soluționeze prezenta contestație în anulare.

Este de reținut că în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor, într-o anumită ordine, precum și soluționarea acestora de către instanța prevăzută de lege.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Înalta Curte constată că prin cererea formulată, contestatorul A. a solicitat anularea Deciziei civile nr. 281/2015/R din 24 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

Fiind o cale de retractare, contestația în anulare, indiferent de motivul invocat, este de competența instanței a cărei hotărâre se atacă și niciodată a vreunei instanțe ierarhic superioare.

În acest sens sunt prevederile art. 505 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., conform cărora, competența de soluționare a contestației în anulare aparține instanței a cărei hotărâre se atacă, normă imperativă aplicabilă deopotrivă situațiilor reglementate de prevederile art. 503 și 504 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În consecință, față de considerentele anterior expuse, având în vedere că în speța de față se solicită anularea Deciziei civile nr. 281/2015/R din 24 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a I-a civilă, în raport de dispozițiile art. 505 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., competența de soluționare a contestației în anulare aparține Curții de Apel Oradea, motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 131 cu referire la art. 132 raportat la art. 505 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., va admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și va trimite cauza spre soluționare la instanța competentă, respectiv Curtea de Apel Oradea.