ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 496/2017

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 26 noiembrie 2015, recurenta A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 672 din 22 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, A. formulat contestație în anulare, nemotivată în drept.

Analizând hotărârea atacată prin prisma excepției de nelegalitate, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul respectării legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele reglementate de acest text de lege, iar potrivit art. 503 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație pentru motivele arătate de cele patru teze ale articolului menționat.

În speță, se constată că decizia nr. 1417 din 20 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă, împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație în anulare, este o hotărâre prin care s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 672 din 2 opctombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I Civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., hotărârea pronunțată în temeiul textului de lege menționat, nu este supusă niciunei căi de atac.

Raportat la aceste dispoziții, decizia atacată de contestatoare fiind pronunțată într-o cauză ce a format obiectul unei cereri de recurs, respinsă ca inadmisibilă, nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar.

Este de observat așadar, că prezenta contestație în anulare, nu este admisibilă, ca urmare a neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ. raportat la art. 503 alin. (1) și (2) din același cod, cu referire la inexistența unei hotărâri susceptibilă de reformare pe această cale.

Pe cale de consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1417 din 20 septembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.1.1.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2017.