ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 393/A/2017

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 808 din 06 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul A., deținut în Penitenciarul Mărgineni, privind Decizia penală nr. 293 din data de 07 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/204/2015.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Ploiești a reținut, în esență, că, prin sentința penală nr. 327 din data de 9 noiembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în baza art. 205 alin. (1) alin. (3) lit. a) și b) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen., inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. și art. 72 C. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive cu începere de la 25 noiembrie 2015 la zi.

S-a luat act de declarația persoanei vătămate B. că nu se constituie parte civilă în procesul penal.

În baza art. 109 C. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la tratament medical până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

În baza art. 112 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului de vânătoare cu lungimea de 25 cm, aflat la camera de corpuri delicte a Poliției Municipiului Câmpina, cu dovada din 14 septembrie 2015.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina și inculpatul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 293 din data de 07 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina și de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 327 din 09 noiembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Câmpina, care a fost desființată în parte și în consecință:

A fost înlăturată din cuprinsul sentinței apelate aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen., cu privire la inculpatul A.

În baza art. 7 rap. la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., în vederea adăugării profilului genetic în

Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

S-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reținerii și arestării preventive a acestuia de la data de 26 noiembrie 2015 la data de 06 ianuarie 2017 inclusiv.

A fost menținut restul dispozițiilor sentinței, care nu sunt contrare deciziei pronunțate, inclusiv cuantumul pedepsei și modalitatea de executare.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost constatată încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul A.

Împotriva

Deciziei penale nr. 293 din data de 07 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/204/2015, a formulat contestație în anulare condamnatul A., solicitând admiterea căii extraordinare de atac, desființarea deciziei atacate și rejudecarea cauzei, întrucât judecata în apel s-a desfășurat fără prezența condamnatului care s-a aflat în imposibilitatea de prezentare la termenele de judecată din data de 27 februarie 2017 și 07 martie 2017 fiind bolnav.

Verificând contestația în anulare, raportat la motivele pe care aceasta se întemeiază și față de actele și lucrările cauzei, Curtea a constatat că aceasta este inadmisibilă în temeiul art. 431 C. proc. pen., constatând că aceleași motive au fost susținute de condamnat printr-o cerere de contestație în anulare anterioară, ce a fost soluționată definitiv prin Decizia penală nr. 560 din data de 10 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/42/2017, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 18 mai 2017, înscrisuri atașate din oficiu din baza de date a sistemului Ecris.

Astfel, Curtea a reținut că, așa cum rezultă din considerentele respectivei decizii, în moti

vația scrisă și orală a contestației în anulare, s-a învederat că este întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. a) C. proc. pen., respectiv când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitatea de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate.

În ce privește cazul invocat, s-a reținut art. 426 lit. a) C. proc. pen. în susținerea căruia s-a arătat că inculpatul a lipsit la judecata în apel, prin decizia menționată s-a constatat că motivul invocat se circumscrie cazului reglementat de art. 426 lit. a) C. proc. pen., potrivit căruia se poate face contestație în anulare în cazul în care judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a anunța instanța despre această imposibilitate, că cererea este făcută în termenul stipulat de art. 428 lit. a) C. proc. pen. și că în sprijinul contestației s-au depus dovezi.

Examinând actele și lucrările dosarului, respectiv Decizia penală nr. 293 din 07 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel în Dosarul nr. x/204/2015, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat A., precum și din oficiu toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, Curtea a constatat că cererea de contestație în anulare este nefondată.

S-a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că pe tot parcursul procesului penal, în faza de apel, inculpatul a cunoscut despre termenele acordate de instanță și nu a dorit să se prezinte, cu toate că s-au emis mandate de aducere cu însoțitor și citații.

La termenul din 16 februarie 2017 inculpatul A. nu s-a prezentat la instanța de control judiciar.

Pentru inculpat s-a prezentat avocat C. care a învederat instanței că a fost contactată telefonic de către inculpat, acesta comunicându-i că a depus o cerere însoțită de o adeverință medicală din care rezultă că este bolnav, astfel că nu se poate prezenta în instanță la acest termen de judecată din cauza unor probleme medicale.

Inculpatul se afla sub măsura preventivă a controlului judiciar, aspect față de care Poliția orașului Băicoi a adus la cunoștința instanței că inculpatul A. în perioada 10 februarie - 22 februarie 2017 nu s-a prezentat la poliție să semneze graficul, prezentând o adeverință medicală pentru perioada menționată.

La ședința din 27 februarie 2017, Curtea de Apel Ploiești a verificat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar dispusă față de inculpatul A.

Instanța a constatat că procedura de citare este legal îndeplinită și că apelantul inculpat lipsește.

Avocatul din oficiu C. a arătat că a fost contactată de inculpat, care i-a comunicat că este bolnav, motiv pentru care nu se poate prezenta în instanță.

Pentru termenul din 27 februarie 2017, instanța a emis citație, iar din dovada de primire rezultă că inculpatul a refuzat să semneze.

Tot pentru acest termen s-a emis mandat de aducere cu însoțitor, iar în executarea mandatului organele de poliție l-au citat pe inculpat la adresele din Băicoi, jud. Prahova, dar inculpatul nu a fost găsit.

Pentru termenul din 27 februarie 2017, inculpatul nu a prezentat dovezi pentru lipsa nejustificată și nici nu a încunoștiințat instanța pentru imposibilitatea prezentării.

La termenul din 07 martie 2017, Curtea de Apel Ploiești a judecat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina și inculpatul apelant A.

Instanța a constatat procedura de citare legal îndeplinită, lipsă fiind inculpatul și, de această dată, avocatul din oficiu C. a arătat că a fost contactată de inculpat care i-a comunicat că este bolnav la pat fără să prezinte acte medicale în acest sens.

Din dovada de primire a citației pentru termenul din 07 martie 2017 rezultă că inculpatul a refuzat să semneze de primire.

S-a reținut că potrivit art. 426 C. proc. pen., împotriva hotărârilor definitive se poate face contestație în anulare, dacă judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitatea de a se prezenta și de a înștiința despre această imposibilitate.

Având în vedere că inculpatul a fost legal citat pentru toate termenele de judecată și s-au emis mandate de aducere în instanță, că pentru termenele din 27 februarie 2017 și 07 martie 2017 inculpatul A. nu a prezentat dovezi că a fost în imposibilitate de a se prezenta la instanță, Curtea a constatat că cererea de contestație în anulare este nefondată și nu poate fi întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. a) C. proc. pen., fiind respinsă ca atare.

Constatând, așadar, că prin Decizia penală nr. nr. 560 din data de 10 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/42/2017, îndreptată prin încheierea din data de 18 mai 2017, a fost respinsă contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 293 din data de 07 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/204/2015, că motivele invocate prin contestația în anulare sunt identice celor invocate anterior, analizate de instanța de control judiciar, atât din punct de vedere al îndeplinirii cerințelor de admisibilitate prevăzute de art. 431 C. proc. pen., cât și a temeiniciei respectivelor motive, Curtea a respins contestația în anulare ca inadmisibilă, potrivit art. 431 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat apel contestatorul condamnat A.

Analizând apelul declarat prin prisma admisibilității căii de atac formulate, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte notează că, pe calea apelului formulat de către contestatorul condamnat A., se atacă decizia penală prin care s-a soluționat contestația în anulare, în procedura reglementată de art. 431 C. proc. pen.

În cauză, titlul împotriva căruia s-a formulat contestația în anulare de către contestatorul condamnat A., în temeiul art. 426 și urm. C. proc. pen., este reprezentat de Decizia penală nr. 293 din 07 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, care constituie hotărârea pronunțată de către instanța de apel, ca ultim grad de jurisdicție ordinară.

Astfel, cum hotărârea judecătorească care face obiectul contestației în anulare nu este supusă vreunei căi de atac, deopotrivă hotărârea pronunțată în contestația în anulare este definitivă.

Totodată, în sistemul nostru de drept, mijloacele procesuale de atac

a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul acestora.

Astfel, dacă s-ar recunoaște exercitarea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, s-ar produce o încălcare a principiului legalității căilor de atac, consacrat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate si Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

În acest sens, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, Curtea Constituțională a statuat că liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește și că este de competența exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, fiind de altfel, o soluție care rezultă în mod categoric din dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora „competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

În ceea ce privește asigurarea egalității cetățenilor în exercitarea drepturilor lor procesuale, inclusiv a căilor de atac, Curtea Constituțională a considerat că, în instituirea regulilor de acces al justițiabililor la aceste drepturi, legiuitorul este ținut de respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și al autorităților publice, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție. De aceea nu este contrar acestui principiu instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ce privește căile de atac, cât timp ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor.

S-a apreciat că sintagma "în condițiile legii" din art. 129 din Constituție nu înseamnă o posibilitate de restrângere a dreptului de a exercita căile de atac, ci se referă la reglementarea condițiilor procedurale de folosire a acestora.

De asemenea, legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Așadar, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În privința deciziei penale atacate, pronunțată în baza art. 431 C. proc. pen., legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

În materia apelului, inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situații și anume când apelul este îndreptat împotriva unei hotărâri nesusceptibile de apel și când a fost declarat de o persoană care nu are calitatea procesuală de a apela. Acestora li se adaugă și cazurile în care titularul dreptului de apel depășește limitele în care i se recunoaște dreptul său de apel, precum și cele în care se declară apel împotriva unei hotărâri pe care aceeași parte o atacase anterior printr-un alt apel.

În speță, apelul nu este obiectiv încuviințat de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu apel sau nu sunt supuse niciunei căi de atac.

Înalta Curte constată că decizia supusă controlului judiciar este definitivă astfel că demersul inițiat de către contestatorul condamnat A. este inadmisibil și,

prin urmare, acestuia nu îi este recunoscută calea de atac a apelului împotriva

Deciziei nr.

808 din 06 iulie 2017

a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil,

apelul

declarat de contestatorul condamnat A. împotriva

Deciziei penale nr. 808 din 06 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga

apelantul contestator

la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul

art. 275 alin. (6) C. proc. pen.,

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 808 din 06 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 130 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2017.