ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1602/2016

Decizia nr. 1602/2016 Asupra cauzei de față reține următoarele: Prin decizia civilă nr. 1424 din data de 21 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/83/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, în procedura filtrului, a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 340 din data de 14 aprilie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte, în esență a reținut că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013 și ale art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2016, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate în materia Legii nr. 165/2013 este apelul, intenția legiuitorului fiind aceea de a suprima cale de atac a recursului.

Astfel, instanța supremă, reținând și principiul legalității căilor de atac, statuat prin art. 457 C. proc. civ. a apreciat că hotărârea nr. 340 din data de 14 aprilie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului. Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat contestație în anulare, ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22 iulie 2016, invocând dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2, art. 504 alin. (2) și art. 505 alin. (1) C. proc. civ. prin care a solicitat anularea hotărârii atacate în baza prevederilor art. 508 alin. (3) C. proc.

civ., iar pe fondul cauzei, recunoașterea și punerea în aplicare a deciziei civile nr. 1943/R/2012 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în Dosarul nr. x/83/2010, prin emiterea unei decizii prin care intimatele să fie obligate la plata despăgubirilor materiale recunoscute prin decizia menționată, precum și obligarea intimatelor la plata daunelor cominatorii, în temeiul art. 1516 C. civ. raportat la prevederile art. 905 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive și irevocabile a deciziei civile nr. 1943/R/2012 și până la emiterea deciziei privind acordarea despăgubirilor în baza Legii nr. 165/2013. În cuprinsul motivelor contestației în anulare, contestatorul a precizat că a înțeles să depună această cerere în baza dispozițiilor art. 1 și 2 din Legea nr. 165/2013 modificată și completată prin Legea nr. 65/2015 privind finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România.

Criticând decizia atacată, contestatorul apreciază că aceasta reprezintă un grav abuz de drept prin care i-au fost anulate drepturile ce îi fuseseră recunoscute prin sentința civilă nr. 220/D din data de 26 octombrie 2015 a Tribunalului Satu Mare. Fără a aduce critici concrete hotărârii pronunțate în recurs, susceptibile de încadrare în prevederile art. 503 alin. (1) sau art. 503 alin. (2) C. proc. civ., contestatorul își exprimă nemulțumirea cu privire la soluția instanței de apel, făcând și un scurt istoric al situație de fapt.

Prin întâmpinările formulate, intimatele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București au solicitat respingerea contestației în anulare, iar pe fondul cauzei, au invocat, în ceea ce le privește, excepția lipsei calității procesuale pasive față de solicitarea de obligare la plata despăgubirilor și au formulat concluzii de respingere cererii de obligare la plata daunelor cominatorii. La termenul de judecată din data de 23 septembrie 2016, instanța a invocat excepția inadmisibilității căii de atac asupra căreia a rămas în pronunțare și pe care o va admite pentru cele ce succed: În cauza de față, decizia împotriva căreia a fost exercitată prezenta cale de atac a fost pronunțată în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., așa cum reiese din cuprinsul acesteia, respingându-se ca inadmisibil recursul promovat de către reclamant. Înalta Curte reține că, în completul de filtru, se analizează admisibilitatea căii de atac, respectiv aspecte ce țin de legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor de casare stipulate de art. 488 C. proc. civ., precum și respectarea termenului de declarare a căii de atac. Prin urmare, procedura examinării admisibilității recursului în complet de filtru vizează doar aspecte pur formale, care nu presupun analiza pe fond a motivelor de recurs invocate de către parte. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., „î n cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac”. Reiese deci, că legiuitorul a optat ca deciziile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate nici cu revizuire și nici cu contestație în anulare. Or, în aplicarea dispozițiilor enunțate, împotriva deciziei civile nr. 1424 din data de 21 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, inclusiv contestație în anulare.

Pentru argumentele mai sus, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestastorul A. împotriva deciziei nr. 1424 din data de 21 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/83/2015. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare, formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1424 din 21 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2016.