ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1602/2016

Decizia nr. 1602/2016

Asupra cauzei de față reține

următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1424 din data

de 21 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/83/2015, Înalta Curte de

Casație și Justiție, în procedura filtrului, a respins ca inadmisibil

recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 340 din data de 14 aprilie

2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Pentru a pronunța această decizie,

Înalta Curte, în esență a reținut că, din interpretarea sistematică

a dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013 și ale art. 7 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 76/2016, rezultă că singura cale de atac împotriva

hotărârilor pronunțate în materia Legii nr. 165/2013 este apelul, intenția

legiuitorului fiind aceea de a suprima cale de atac a recursului.

Astfel, instanța supremă, reținând

și principiul legalității căilor de atac, statuat prin art.

457 C. proc. civ. a apreciat că hotărârea nr. 340 din data de 14 aprilie

2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, nu este supusă

căii de atac a recursului.

Împotriva acestei decizii, reclamantul

A. a declarat contestație în anulare, ce a fost înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22 iulie 2016,

invocând dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2, art. 504 alin. (2) și

art. 505 alin. (1) C. proc. civ. prin care a solicitat anularea hotărârii atacate

în baza prevederilor art. 508 alin. (3) C. proc. civ., iar pe fondul cauzei, recunoașterea

și punerea în aplicare a deciziei civile nr. 1943/R/2012 a Curții de Apel

Oradea, pronunțată în Dosarul nr. x/83/2010, prin emiterea unei decizii

prin care intimatele să fie obligate la plata despăgubirilor materiale

recunoscute prin decizia menționată, precum și obligarea intimatelor

la plata daunelor cominatorii, în temeiul art. 1516 C. civ. raportat la prevederile

art. 905 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive și irevocabile

a deciziei civile nr. 1943/R/2012 și până la emiterea deciziei privind

acordarea despăgubirilor în baza Legii nr. 165/2013.

În cuprinsul motivelor contestației

în anulare, contestatorul a precizat că a înțeles să depună

această cerere în baza dispozițiilor art. 1 și 2 din Legea nr. 165/2013

modificată și completată prin Legea nr. 65/2015 privind finalizarea

procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate

în mod abuziv în perioada regimului comunist din România.

Criticând decizia atacată, contestatorul

apreciază că aceasta reprezintă un grav abuz de drept prin care i-au

fost anulate drepturile ce îi fuseseră recunoscute prin sentința civilă

nr. 220/D din data de 26 octombrie 2015 a Tribunalului Satu Mare.

Fără a aduce critici concrete

hotărârii pronunțate în recurs, susceptibile de încadrare în prevederile

art. 503 alin. (1) sau art. 503 alin. (2) C. proc. civ., contestatorul își

exprimă nemulțumirea cu privire la soluția instanței de apel,

făcând și un scurt istoric al situație de fapt.

Prin întâmpinările formulate, intimatele

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București

și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București

au solicitat respingerea contestației în anulare, iar pe fondul cauzei, au

invocat, în ceea ce le privește, excepția lipsei calității procesuale

pasive față de solicitarea de obligare la plata despăgubirilor și

au formulat concluzii de respingere cererii de obligare la plata daunelor cominatorii.

La termenul de judecată din data de

23 septembrie 2016, instanța a invocat excepția inadmisibilității

căii de atac asupra căreia a rămas în pronunțare și pe

care o va admite pentru cele ce succed:

În cauza de față, decizia împotriva

căreia a fost exercitată prezenta cale de atac a fost pronunțată

în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., așa cum reiese din cuprinsul

acesteia, respingându-se ca inadmisibil recursul promovat de către reclamant.

Înalta Curte reține că, în completul

de filtru, se analizează admisibilitatea căii de atac, respectiv aspecte

ce țin de legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condițiilor

de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor de

casare stipulate de art. 488 C. proc. civ., precum și respectarea termenului

de declarare a căii de atac.

Prin urmare, procedura examinării

admisibilității recursului în complet de filtru vizează doar aspecte

pur formale, care nu presupun analiza pe fond a motivelor de recurs invocate de

către parte.

Potrivit dispozițiilor art. 493

alin. (5) C. proc. civ., „î

n cazul în care completul

este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele

de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se

încadrează în cele prevăzute la

art. 488 sau că recursul

este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o

decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților,

care nu este supusă niciunei căi de atac”.

Reiese deci, că legiuitorul a optat

ca deciziile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc.

civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia

că aceste hotărâri nu pot fi atacate nici cu revizuire și nici cu

contestație în anulare.

Or, în aplicarea dispozițiilor enunțate,

împotriva deciziei civile nr. 1424 din data de 21 iunie 2016 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția I civilă, nu poate fi exercitată

nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, inclusiv contestație

în anulare.

Pentru argumentele mai sus, Înalta Curte

urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestația în anulare

formulată de contestastorul A. împotriva deciziei nr. 1424 din data de 21 iunie

2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

în Dosarul nr. x/83/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația

în anulare, formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1424 din 21

iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 23 septembrie 2016.