ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1979/2016

Decizia nr. 1979/2016

Asupra contestației în anulare, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1048/A din 25 noiembrie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 616/LMA din 01 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, învestită fiind cu soluționarea recursului, a declanșat procedura de filtru conform art. 493 C. proc. civ., iar prin decizia nr. 1094 din 17 mai 2016 a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamant.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamantul A.

În motivarea contestației în anulare, contestatorul a susținut că instanța nu a ținut seama de dispozițiile legale privind recunoașterea condițiilor de muncă speciale, solicitând admiterea contestației, cu consecința anulării hotărârii contestate.

Asupra admisibilității contestației în anulare, raportat la hotărârea atacată și la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata”. De asemenea, alin. (2) al art. 503 C. proc. civ. face referire la hotărârile instanței de recurs și motivele pentru care acestea pot fi atacate cu contestație în anulare.

Este necesar, însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres și limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestația în anulare să fie susceptibilă de exercițiul acestei căi de atac.

Nu fac obiect al contestației în anulare hotărârile judecătorești pentru care legea interzice în mod expres contestația în anulare sau prevede în mod expres că nu se poate exercita nicio cale de atac.

Or, în speță, se constată că prin decizia supusă contestației în anulare, respectiv decizia nr. 1094 din 17 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1048/A din 25 noiembrie 2016 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Recursul declarat de reclamant, finalizat prin decizia contestată în prezenta cauză, a fost soluționat printr-o decizie a completului de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în faza de examinare a cerințelor de formă pe care trebuie să le întrunească recursul. Potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în acest caz, decizia nu este supusă niciunei căi de atac.

Așa fiind, întrucât demersul contestatorului s-a îndreptat împotriva unei decizii pronunțată în procedura de filtru, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea nu este susceptibilă de nicio cale de atac.

În acest context, contestatorul nu are deschisă calea contestației în anulare împotriva deciziei nr. 1094 din 17 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează a constata ca fiind inadmisibilă contestația în anulare și o va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1094 din 17 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2016.