ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1978/2016

Decizia nr. 1978/2016

Asupra

contestației în anulare, constată următoarele:

Prin

încheierea de ședință din data de 12 ianuarie 2016 a Curții

de Apel Timișoara, secția I civilă, s-a dispus, în temeiul

dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea

judecării recursului declarat de A. împotriva deciziei nr. 513/A din 19

mai 2015, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I

civilă.

Împotriva

acestei încheieri a formulat recurs pârâta A.

Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția I civilă,

învestită fiind cu soluționarea recursului, a declanșat

procedura de filtru conform art. 493 C. proc. civ., iar prin decizia nr. 879

din 12 aprilie 2016 a constatat nul recursul formulat de pârâtă.

Împotriva

acestei decizii a formulat contestație în anulare pârâta A.

În motivarea

contestației în anulare, contestatoarea a solicitat anularea

hotărârii contestate, cu consecința desființării

hotărârii prin care s-a pronunțat divorțul, având în vedere

că din căsătorie au rezultat copii, care au nevoie de îngrijirea

ambilor părinți.

Asupra

admisibilității contestației în anulare, raportat la

hotărârea atacată și la dispozițiile art. 493 alin. (5) C.

proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art.

503 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârile definitive pot fi atacate cu

contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat

și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata”. De

asemenea, alin. (2) al art. 503 C. proc. civ. face referire la hotărârile

instanței de recurs și motivele pentru care acestea pot fi atacate cu

contestație în anulare.

Este necesar,

însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres

și limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia

se îndreaptă contestația în anulare să fie susceptibilă de

exercițiul acestei căi de atac.

Nu fac obiect

al contestației în anulare hotărârile judecătorești pentru

care legea interzice în mod expres contestația în anulare sau prevede în

mod expres că nu se poate exercita nicio cale de atac.

Or, în

speță, se constată că prin decizia supusă contestației

în anulare, respectiv decizia nr. 879 din 12 aprilie 2016 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă, în Dosarul nr. x/252/2014 s-a constatat nul recursul formulat de

pârâta A. împotriva încheierii din 12 ianuarie 2016 a Curții de Apel

Timișoara, secția I civilă.

Recursul

declarat de pârâtă, finalizat prin decizia contestată în prezenta

cauză, a fost soluționat printr-o decizie a completului de filtru, în

condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în faza de examinare a cerințelor

de formă pe care trebuie să le întrunească recursul. Potrivit

art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în acest caz, decizia nu este supusă

niciunei căi de atac.

Așa

fiind, întrucât demersul contestatoarei s-a îndreptat împotriva unei decizii

pronunțată în procedura de filtru, în condițiile

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea nu este

susceptibilă de nicio cale de atac.

În acest

context, contestatoarea nu are deschisă calea contestației în anulare

împotriva deciziei nr. 879 din 12 aprilie 2016 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte urmează a constata ca fiind inadmisibilă

contestația în anulare și o va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea

A. împotriva deciziei nr. 879 din 12 aprilie 2016 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2016.