ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1978/2016

Decizia nr. 1978/2016 Asupra contestației în anulare, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 12 ianuarie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării recursului declarat de A. împotriva deciziei nr. 513/A din 19 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta A. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, învestită fiind cu soluționarea recursului, a declanșat procedura de filtru conform art. 493 C. proc. civ., iar prin decizia nr. 879 din 12 aprilie 2016 a constatat nul recursul formulat de pârâtă.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare pârâta A. În motivarea contestației în anulare, contestatoarea a solicitat anularea hotărârii contestate, cu consecința desființării hotărârii prin care s-a pronunțat divorțul, având în vedere că din căsătorie au rezultat copii, care au nevoie de îngrijirea ambilor părinți. Asupra admisibilității contestației în anulare, raportat la hotărârea atacată și la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata”.

De asemenea, alin. (2) al art. 503 C. proc. civ. face referire la hotărârile instanței de recurs și motivele pentru care acestea pot fi atacate cu contestație în anulare. Este necesar, însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres și limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestația în anulare să fie susceptibilă de exercițiul acestei căi de atac. Nu fac obiect al contestației în anulare hotărârile judecătorești pentru care legea interzice în mod expres contestația în anulare sau prevede în mod expres că nu se poate exercita nicio cale de atac. Or, în speță, se constată că prin decizia supusă contestației în anulare, respectiv decizia nr. 879 din 12 aprilie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/252/2014 s-a constatat nul recursul formulat de pârâta A. împotriva încheierii din 12 ianuarie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Recursul declarat de pârâtă, finalizat prin decizia contestată în prezenta cauză, a fost soluționat printr-o decizie a completului de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în faza de examinare a cerințelor de formă pe care trebuie să le întrunească recursul. Potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în acest caz, decizia nu este supusă niciunei căi de atac. Așa fiind, întrucât demersul contestatoarei s-a îndreptat împotriva unei decizii pronunțată în procedura de filtru, în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea nu este susceptibilă de nicio cale de atac. În acest context, contestatoarea nu are deschisă calea contestației în anulare împotriva deciziei nr. 879 din 12 aprilie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc.

civ. Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează a constata ca fiind inadmisibilă contestația în anulare și o va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 879 din 12 aprilie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2016.