ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1131/2017

Decizie nr. 1131/2017 Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de revizuire formulată la data de 9 februarie 2017 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, sub nr. de Dosar nr. x/59/2017, revizuenta A., prin mandatar B., a solicitat revizuirea Deciziei nr. 15 din 25 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în Dosarul nr. x/108/2015*. În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a arătat că hotărârea a cărei revizuire o solicită este potrivnică Deciziei nr. 1823 din 6 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/108/2015. De asemenea, a susținut că decizia menționată poate fi atacată cu revizuire întrucât se încadrează în prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1, 6 și 8 C. proc.

civ., cu referire la Decizia civilă 484/A/2002 a Tribunalului Oradea, precum și la Deciziile civile nr. 1092/2002, 532/R/2004 și 608/R/2006 ale Curții de Apel Oradea. În. drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 6 și 8 C. proc. civ. Intimații nu au depus la dosar întâmpinări. Prin Decizia nr. 61 din 6 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost respinsă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 6 C. proc. civ., formulată de A., prin mandatar Iga loan, împotriva Deciziei nr. 15 din 25 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în Dosarul nr. x/108/2015*, a fost disjunsă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., formulată împotriva aceleiași decizii civile, și a fost decimată competența de soluționare a acestei cereri în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a reținut următoarele; Cu privire la cererea de revizuire întemeiata pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 6 C. proc. civ., Curtea de Apei Timișoara, secția I civilă, a reținut că în conformitate cu prevederile art. 513 alin. (1) și 3 din același act normativ, cererea de revizuire se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată, iar dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

De asemenea, a reținut că potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 și 6 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; 6. s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere. În speță, calea de atac a revizuirii în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 și 6 C. proc. civ. a fost formulată împotriva unei decizi! prin care a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de recurenta - reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 750/2015, pronunțată de Tribunalul Arad, în Dosarul nr. x/108/2015.

În ceea ce privește noțiunea de evocare a fondului de către instanța de recurs, această instanță a reținut că practica judiciară a statuat că nu îndeplinesc această condiție hotărârile prin care recursul a fost respins ca tardiv ori nefondat sau a fost anulat. Prin urmare, instanța a constatat că revizuirea nu privește o hotărâre pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul, cerință prevăzută de art. 509 alin. (1) pentru a fi incident vreunul din cazurile de revizuire prevăzute de pct. l sau 6 ale acestui text de lege. În ceea ce privește excepția de necompetență a Curții de Apei Timișoara de a soluționa cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., instanța a reținut că revizuenta, prin mandatar, a invocat faptul că există contrarietate între Decizia civilă nr. 15 din 25 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. x/108/2015*, și Decizia civilă nr. 1823 din 6 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, instanța a reținut incidența art. 510 alin. (2) și (3) C. proc. civ., care prevede că în cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță.

în cazul în care se invocă motive care atrag competențe diferite, nu va opera prorogarea competenței. Urmare declinării, cauza a fost înregistrata pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 8 mai 2017, sub nr. x/59/2017, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului C 12 N.C.P.C. Cererea de revizuire este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 50 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cu referire la art. 28 din O.U.G. nr. 80/2003. Intimații nu au formulat întâmpinare Ia cererea de revizuire. Prin rezoluția din data de 19 mai 2017, Completul C 12 N.C.P.C. a fixat termen de judecată la data de 23 iunie 2017, cu citarea părților, în vederea soluționării cererii de revizuire.

Examinând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 22 aprilie 2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, reprezentat prin C., și Primăria Oradea - Serviciul Imobiliar Taxe și Impozite, sa fie despăgubită cu valoarea de patrimoniu a apartamentelor vândute către chiriași din imobilul situat în Oradea și a uzufructului. Prin sentința civilă nr. 750 din data de 05 octombrie 2015, Tribunalul Arad, secția civilă, a admis excepția prescripției extinctive și a respins, în consecință, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, reprezentat prin C., și Primăria Oradea - Serviciul Imobiliar Taxe și Impozite.

Prin Decizia nr. 53 din 22 martie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 750 din data de 05 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Arad, secția civilă. Prin Decizia civilă nr. 1823 din 6 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost admis recursul declarat de reclamanta A. și a fost casata Decizia nr. 53 din 22 martie 2016, pronunțata de Curtea de Apel Timișoara, cauza fiind trimisă Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, pentru judecarea recursului împotriva sentinței civile nr. 750 din 5 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Arad, secția I civilă. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, la data de 25 noiembrie 2016, sub nr. x/108/2015*.

Prin Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în Dosarul nr. x/108/2015*, a fost respins recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 750 din 5 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Arad, secția I civilă, ca nefondat. Așa cum rezultă din motivarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și din precizările formulate oral în ședința din 06 aprilie 2017, care au fost consemnate în practicaua Deciziei civile nr. 61 din 06 aprilie 2017 a Curții de Apel Timișoara, revizuenta A. a susținut că Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, atacată cu revizuire, este contrară Deciziei civile nr. 1823 din 6 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: „revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". Alin. (2) al aceluiași articol prevede că „pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul". Astfel, pentru a fi incidență teza de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

textul impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: să existe hotărâri definitive contradictorii; hotărârile sa fi fost pronunțate în aceeași pricină (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părți, obiect și cauză); hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate în dosare diferite și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, excepția să nu fi fost analizată de instanță. Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este cel al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă care nu se verifică în speță.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, cauză și părți, în atare situații executarea hotărârilor fiind imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat. Prin urmare, prin hotărâri potrivnice se înțeleg acele hotărâri care au fost finalizate în procese distincte, prin hotărârea pronunțată în cel de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea lucrului judecat rezultată din hotărârea dată în primul dosar.

Scopul reglementării este rezolvarea situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze cu neobservarea existenței lucrului judecat, în cadrul aceluiași proces, se ajunge la pronunțarea de hotărâri potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia. În cadrul aceluiași proces, nu se poate ajunge la existența unor hotărâri potrivnice în sensul art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât, chiar dacă în diferite faze procesuale sau cicluri procesuale soluțiile sunt diferite de cele anterioare, în final, o singură hotărâre pune capăt judecății. Astfel, textul invocat de revizuentă nu este aplicabil dacă prin două hotărâri judecătorești nu au fost soluționate două cereri de chemare în judecată distincte, ci acestea au fost pronunțate, ca în speță, în cadrul aceluiași proces, dar în cicluri procesuale diferite.

Înalta Curte reține ca revizuentă A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 15 din 25 ianuarie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, motivat de faptul că aceasta ar fi contradictorie cu decizia civilă nr. 1823 din 6 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, hotărâri pronunțate în cadrul aceluiași dosar, în faze procesuale diferite. Astfel, prin Decizia civilă nr. 1823 din 6 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost admis recursul declarat de reclamanta A. și a fost casată decizia nr. 53 din 22 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, cauza fiind trimisă Curții de Apel Timișoara, secția I civilă pentru judecarea recursului împotriva sentinței civile nr. 750 din 5 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Arad, secția I civilă.

Prin Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/108/2015*, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în rejudecarea recursului după casare, a respins recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 750 din 5 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Arad, secția I civilă, ca nefundat . Așadar, cele două hotărâri judecătorești pretins contrare au fost pronunțate în soluționarea aceleiași cereri de chemare In judecată, formulată de reclamanta A. Pentru considerentele expuse, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentă A. împotriva deciziei civile nr. 15 din 25 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, ca inadmisibilă. Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare. Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție. Pronunțată în ședință publică, astăzi. 23 iunie 2017.