ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1131/2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1131/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizie nr. 1131/2017

Deliberând asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată la data de 9

februarie 2017 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara,

secția I civilă, sub nr. de Dosar nr. x/59/2017, revizuenta A., prin

mandatar B., a solicitat revizuirea Deciziei nr. 15 din 25 ianuarie 2017,

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I

civilă, în Dosarul nr. x/108/2015*.

În motivarea cererii de revizuire,

revizuenta a arătat că hotărârea a cărei revizuire o

solicită este potrivnică Deciziei nr. 1823 din 6 octombrie 2016,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I civilă, în Dosarul nr. x/108/2015.

De asemenea, a susținut că decizia menționată poate

fi atacată cu revizuire întrucât se încadrează în prevederile art. 509

alin. (1) pct. 1, 6 și 8 C. proc. civ., cu referire la Decizia civilă

484/A/2002 a Tribunalului Oradea, precum și la Deciziile civile nr. 1092/2002,

532/R/2004 și 608/R/2006 ale Curții de Apel Oradea.

În. drept, cererea de revizuire a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 6 și 8 C.

proc. civ.

Intimații nu au depus la dosar

întâmpinări.

Prin Decizia nr. 61 din 6 aprilie 2017,

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I

civilă, a fost respinsă cererea de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 6 C. proc. civ., formulată

de A., prin mandatar Iga loan, împotriva Deciziei nr. 15 din 25 ianuarie 2017,

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în Dosarul nr. x/108/2015*,

a fost disjunsă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.

509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată împotriva aceleiași

decizii civile, și a fost decimată competența de

soluționare a acestei cereri în favoarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea

de Apel Timișoara, secția I civilă, a reținut

următoarele;

Cu privire la cererea de revizuire

întemeiata pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 6 C. proc.

civ., Curtea de Apei Timișoara, secția I civilă, a reținut

că în conformitate cu prevederile art. 513 alin. (1) și 3 din

același act normativ, cererea de revizuire se soluționează

potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății

finalizate cu hotărârea atacată, iar dezbaterile sunt limitate la

admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

De asemenea, a reținut că

potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 și 6 C. proc. civ., revizuirea unei

hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate

fi cerută dacă:

care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a

dat mai mult decât s-a cerut;

hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a

cărei revizuire se cere.

În speță, calea de atac a

revizuirii în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 și 6 C. proc. civ. a fost

formulată împotriva unei decizi! prin care a fost respins, ca nefondat,

recursul formulat de recurenta - reclamantă A. împotriva sentinței

civile nr. 750/2015, pronunțată de Tribunalul Arad, în Dosarul nr. x/108/2015.

În ceea ce privește noțiunea de

evocare a fondului de către instanța de recurs, această

instanță a reținut că practica judiciară a statuat

că nu îndeplinesc această condiție hotărârile prin care

recursul a fost respins ca tardiv ori nefondat sau a fost anulat.

Prin urmare, instanța a constatat

că revizuirea nu privește o hotărâre pronunțată asupra

fondului sau care evocă fondul, cerință prevăzută de art.

509 alin. (1) pentru a fi incident vreunul din cazurile de revizuire

prevăzute de pct. l sau 6 ale acestui text de lege.

În ceea ce privește excepția de

necompetență a Curții de Apei Timișoara de a soluționa

cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct.

8 C. proc. civ., instanța a reținut că revizuenta, prin

mandatar, a invocat faptul că există contrarietate între Decizia civilă

nr. 15 din 25 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara în Dosarul nr. x/108/2015*, și

Decizia civilă nr. 1823 din 6 octombrie 2016, pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Astfel, instanța a reținut

incidența art. 510 alin. (2) și (3) C. proc. civ., care prevede

că în cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de

revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de

instanța care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre

instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este Înalta

Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca

de această instanță. în cazul în care se invocă motive care

atrag competențe diferite, nu va opera prorogarea competenței.

Urmare declinării, cauza a fost

înregistrata pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă, la data de 8 mai 2017, sub nr. x/59/2017, fiind

repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului C 12 N.C.P.C.

Cererea de revizuire este scutită de

plata taxei de timbru, conform art. 50 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cu

referire la art. 28 din O.U.G. nr. 80/2003.

Intimații nu au formulat întâmpinare

Ia cererea de revizuire.

Prin rezoluția din data de 19 mai

2017, Completul C 12 N.C.P.C. a fixat termen de judecată la data de 23

iunie 2017, cu citarea părților, în vederea soluționării

cererii de revizuire.

Examinând îndeplinirea condițiilor de

admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.

509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată

următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată,

înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 22 aprilie 2015,

reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român,

reprezentat prin C., și Primăria Oradea - Serviciul Imobiliar Taxe

și Impozite, sa fie despăgubită cu valoarea de patrimoniu a

apartamentelor vândute către chiriași din imobilul situat în Oradea

și a uzufructului.

Prin sentința civilă nr. 750 din

data de 05 octombrie 2015, Tribunalul Arad, secția civilă, a admis

excepția prescripției extinctive și a respins, în

consecință, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu

cu pârâții Statul Român, reprezentat prin C., și Primăria Oradea

- Serviciul Imobiliar Taxe și Impozite.

Prin Decizia nr. 53 din 22 martie 2016,

Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins apelul

declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 750 din data de

05 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Arad, secția civilă.

Prin Decizia civilă nr. 1823 din 6

octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție,

secția I civilă, a fost admis

recursul declarat de reclamanta A. și a fost casata Decizia nr. 53 din 22

martie 2016, pronunțata de Curtea de Apel Timișoara, cauza fiind trimisă

Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, pentru judecarea

recursului împotriva sentinței civile nr. 750 din 5 octombrie 2015,

pronunțată de Tribunalul Arad, secția I civilă.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul

Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, la data de 25

noiembrie 2016, sub nr. x/108/2015*.

Prin Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2017,

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I

civilă, în Dosarul nr. x/108/2015*, a fost respins recursul declarat de

recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 750 din 5

octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Arad, secția I civilă,

ca nefondat.

Așa cum rezultă din motivarea

cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct.

8 C. proc. civ. și din precizările formulate oral în

ședința din 06 aprilie 2017, care au fost consemnate în practicaua Deciziei

civile nr. 61 din 06 aprilie 2017 a Curții de Apel Timișoara,

revizuenta A. a susținut că Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2017 a

Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, atacată cu

revizuire, este contrară Deciziei civile nr. 1823 din 6 octombrie 2016,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit prevederilor art. 509 alin. (1) pct.

8 C. proc. civ.: „revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului

sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există

hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad

sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei

hotărâri".

Alin. (2) al aceluiași articol

prevede că „pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3,

dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse

revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul".

Astfel, pentru a fi incidență

teza de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. textul impune îndeplinirea

cumulativă a următoarelor condiții: să existe hotărâri

definitive contradictorii; hotărârile sa fi fost pronunțate în

aceeași pricină (ceea ce presupune să fi existat tripla

identitate de părți, obiect și cauză); hotărârile

contradictorii să fi fost pronunțate în dosare diferite și, în

cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția

autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, excepția

să nu fi fost analizată de instanță.

Scopul reglementării cazului de

revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ. este cel al respectării principiului autorității de lucru

judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia,

premisă care nu se verifică în speță.

Rațiunea reglementării

revizuirii prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura

încălcarea principiului autorității de lucru judecat, când

instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având

același obiect, cauză și părți, în atare situații

executarea hotărârilor fiind imposibilă ca urmare a faptului că

fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este

favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată

de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin

revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul

autorității lucrului judecat.

Prin urmare, prin hotărâri potrivnice

se înțeleg acele hotărâri care au fost finalizate în procese

distincte, prin hotărârea pronunțată în cel de-al doilea dosar

încălcându-se autoritatea lucrului judecat rezultată din

hotărârea dată în primul dosar. Scopul reglementării este

rezolvarea situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai

multe cauze cu neobservarea existenței lucrului judecat, în cadrul

aceluiași proces, se ajunge la pronunțarea de hotărâri

potrivnice ale căror dispozitive nu se pot concilia.

În cadrul aceluiași proces, nu se

poate ajunge la existența unor hotărâri potrivnice în sensul art. 508

alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât, chiar dacă în diferite faze

procesuale sau cicluri procesuale soluțiile sunt diferite de cele

anterioare, în final, o singură hotărâre pune capăt

judecății.

Astfel, textul invocat de revizuentă

nu este aplicabil dacă prin două hotărâri

judecătorești nu au fost soluționate două cereri de chemare

în judecată distincte, ci acestea au fost pronunțate, ca în speță,

în cadrul aceluiași proces, dar în cicluri procesuale diferite.

Înalta Curte reține ca

revizuentă A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 15 din 25 ianuarie 2017

a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, motivat de

faptul că aceasta ar fi contradictorie cu decizia civilă nr. 1823 din

6 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, hotărâri pronunțate în

cadrul aceluiași dosar, în faze procesuale diferite.

Astfel, prin Decizia civilă nr. 1823

din 6 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția I civilă, a fost admis recursul

declarat de reclamanta A. și a fost casată decizia nr. 53 din 22

martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, cauza fiind

trimisă Curții de Apel Timișoara, secția I civilă

pentru judecarea recursului împotriva sentinței civile nr. 750 din 5

octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Arad, secția I

civilă.

Prin Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2017,

pronunțată în Dosarul nr. x/108/2015*, Curtea de Apel Timișoara,

secția I civilă, în rejudecarea recursului după casare, a

respins recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva

sentinței civile nr. 750 din 5 octombrie 2015, pronunțată de

Tribunalul Arad, secția I civilă, ca nefundat

.

Așadar, cele două hotărâri

judecătorești pretins contrare au fost pronunțate în soluționarea

aceleiași cereri de chemare In judecată, formulată de reclamanta

A.

Pentru considerentele expuse,

reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de

revizuentă A. împotriva deciziei civile nr. 15 din 25 ianuarie 2017,

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I

civilă, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la

comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi. 23 iunie 2017.