ÎCCJ, Decizia nr. 87/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1.131 din 23 iunie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 15 din 25 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de revizuire a reținut, în esență, considerentele arătate în continuare.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 22 aprilie 2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, și Primăria Oradea - Serviciul Imobiliar Taxe și Impozite, să fie despăgubită cu valoarea de patrimoniu și a uzufructului apartamentelor vândute către chiriași din imobilul situat în Municipiul Oradea.

Prin Sentința civilă nr. 750 din 5 octombrie 2015, Tribunalul Arad, secția civilă, a admis excepția prescripției extinctive și a respins, în consecință, acțiunea formulată de reclamanta A.

Prin Decizia nr. 53 din 22 martie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 750 din 5 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Arad, secția civilă.

Prin Decizia civilă nr. 1.823 din 6 octombrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursul declarat de reclamanta A., a casat Decizia nr. 53 din 22 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și a trimis cauza la Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, pentru judecarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 750 din 5 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Arad, secția I civilă.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, la data de 25 noiembrie 2016, sub nr. x/108/2015*.

Prin Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 750 din 5 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Arad, secția I civilă.

Prin cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta A. a susținut că Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, este contrară Deciziei civile nr. 1.823 din 6 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Raportat la rațiunea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin hotărâri potrivnice se înțeleg acele hotărâri care au fost pronunțate în procese distincte, prin hotărârea pronunțată în cel de-al doilea dosar încălcându-se autoritatea lucrului judecat a hotărârii date în primul dosar.

În cadrul aceluiași proces, nu se poate ajunge la existența unor hotărâri potrivnice în sensul art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât, chiar dacă în diferite faze procesuale sau cicluri procesuale, soluțiile sunt diferite de cele anterioare, în final, o singură hotărâre pune capăt judecății.

Astfel, textul invocat de revizuentă nu este aplicabil dacă cele două hotărâri judecătorești au fost pronunțate, cum este cazul în speță, în cadrul aceluiași proces, dar în cicluri procesuale diferite.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1 a declarat recurs revizuenta A., în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ. și invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ.

Recurenta formulează criticile expuse rezumativ în continuare cu privire la mențiuni și considerente ale hotărârii atacate, după cum urmează: (i) instanța a verificat îndeplinirea condițiilor de reprezentare a revizuentei de către mandatarul B.; (ii) instanța a apreciat că excede cadrului procesual al cererii de revizuire depunerea de către revizuentă a înregistrării audio a ședinței de la termenul din 18 ianuarie 2017 în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Timișoara; (iii) mențiunile referitoare la aspectele reținute de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în Decizia nr. 61 din 6 aprilie 2017 cu privire la noțiunea de evocare a fondului; (iv) considerentele referitoare la faptul că, prin Sentința civilă nr. 750 din 5 octombrie 2015, Tribunalul Arad, secția civilă, a admis excepția prescripției extinctive, arătând că excepția se referă la Decretul nr. 167/1958 și nu a fost invocată de instanță, ci de către organul fiscal; (v) considerentele referitoare la dispozitivul Deciziei civile nr. 1.823 din 6 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, menționând că instanța a omis să consemneze temeiul de drept invocat de reclamantă, precum și faptul că instanțele de judecată s-au raportat la dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001; (vi) instanța nu a făcut referire la Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2017; (vii) instanța nu a pus în discuția părților, în cadrul ședinței publice, condițiile cumulative pentru admiterea cererii de revizuire, reținute în considerentele deciziei; (viii) prin considerentele deciziei, instanța nu a lămurit clar și fără echivoc dacă dispozițiile procedurale referitoare la hotărârile potrivnice se referă la hotărâri pronunțate în dosare diferite sub aspectul instanțelor sau la faptul că hotărârea pronunțată în al doilea ciclu procesual vizează judecarea după parcurgerea tuturor etapelor procesuale ale primului ciclu procesual, aspecte care sunt reglementate de art. 430 și art. 431 C. proc. civ. (ix) în concluzie, recurenta critică faptul că instanța a reținut că motivul de revizuire invocat vizează hotărâri pronunțate în dosare diferite.

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de art. 493 C. proc. civ., iar, prin Încheierea din 26 martie 2018, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., Completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 23 aprilie 2018.

Cu titlu prealabil, se constată că susținerile din recurs nu se circumscriu motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., invocate formal de către recurentă, întrucât nu sunt expuse critici referitoare la faptul că hotărârea atacată nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei ori în sensul că hotărârea ar fi fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În esență, criticile formulate de recurentă sunt analizate din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. în ceea ce privește hotărârea pronunțată de instanța de revizuire prin care a fost analizată admisibilitatea cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care se urmărește respectarea principiului autorității de lucru judecat.

Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea unei cereri de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform căruia:

"Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

În opinia revizuentei, hotărârile potențial potrivnice sunt Decizia nr. 15/2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, și Decizia civilă nr. 1.823 din 6 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, nr. x/108/2015.

În sensul celor reținute de instanța de revizuire - expuse la pct. 1 din prezenta decizie - cele două hotărâri au fost pronunțate în același litigiu, respectiv hotărârea prin care Înalta Curte a admis recursul și a trimis cauza la Curtea de Apel Timișoara pentru judecarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 750 din 5 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Arad, secția I civilă, și hotărârea prin care Curtea de Apel Timișoara a soluționat recursul.

Ține de esența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. faptul ca hotărârile definitive potrivnice să fie pronunțate în cauze diferite, în privința cărora să existe tripla identitate - părți, cauză, obiect - pentru a putea fi examinată respectarea autorității de lucru judecat.

În cauză, însă, așa cum corect s-a reținut în hotărârea atacată, hotărârile potențial potrivnice au fost pronunțate în același litigiu ca urmare a exercitării căilor de atac prevăzute de C. proc. civ.

Astfel fiind, în ipoteza în care ar fi realizat o examinare a legalității și temeiniciei asupra modului în care curtea de apel a soluționat recursul, instanța de revizuire ar fi exercitat o competență specifică instanței de control judiciar.

Însă, instanța de revizuire a procedat în litera și în spiritul dispozițiilor procedurale, întrucât, subsumat motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu avea competența de a efectua o examinare a legalității și temeiniciei hotărârilor potențial potrivnice în opinia revizuentului pentru a decide care este cea corectă, deoarece scopul acestui motiv de revizuire nu este cel al corectării unor eventuale greșeli de judecată, ci de a asigura respectarea autorității de lucru judecat.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A., prin mandatar B., împotriva Deciziei nr. 1.131 din 23 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 aprilie 2018.

Procesat de GGC - ED