ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5195/2018

Ședința publică din data de 06 decembrie 2018

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 1490, pronunțată la data de 19 octombrie 2017, în dosarul nr. x/2017, a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 113/2017 din 22 iunie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015.

Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire, în termen, recurenții A. și B., solicitând admiterea cererii de revizuire și, pe fond, menținerea suspendării cauzei.

În cererea de revizuire, de altfel, neîntemeiată în drept, revizuenții au susținut că cererea lor de recurs a fost respinsă, ca nefondată, deși au explicitat și dovedit punctual motivele de recurs; în schimb, instanța a respins cererea, ca nefondată, fără a explica, de fapt, punctual, motivele și temeiul legal al deciziei.

Legal citată, intimata UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ MUNICIPIUL ORADEA (fostă, ADMINISTRAȚIA IMOBILIARĂ ORADEA), prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca fiind inadmisibilă, în esență, arătând că, soluționând litigiul în sensul celor de mai sus, instanța de judecată a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, realizând o interpretare corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, precum și a probatoriului administrat, iar criticile invocate în cererea de recurs vizează, în esență, aceleași aspecte enunțate și în contestația în anulare, respectiv, că instanța nu a judecat recursul, neavând motive întemeiate, iar actele justificative se află la dosarul cauzei.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată că cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. nu a fot motivată, urmând a fi respinsă, potrivit următoarelor considerente:

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca fiind susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

În ceea ce privește calea de atac ce face obiect al prezentului dosar, se reține că revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia.

Motivele de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege și impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiții specifice, iar potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea cererii de revizuire și la faptele pe care se întemeiază".

Se mai reține că, potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri râmase definitive în instanța de apel, sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere pentru cazurile prevăzute de pct. 1-9 ale art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată în mod valabil numai sub condiția ca motivele de fapt care o susțin să corespundă unora dintre acelea limitativ și expres prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

Or, în speță, din conținutul cererii de revizuire se observă că revizuenții nu au indicat în concret temeiul legal pe care se întemeiază revizuirea, subliniindu-se doar general incidența căii de atac, nefiind indicate, într-o argumentare minimă, nici considerentele de fapt care au stat la baza promovării acestei căi de atac.

Deopotrivă, în temeiul textului citat, pot să facă obiect al cererii de revizuire hotărârile pronunțate de instanțele de apel, rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile instanței de recurs, numai dacă evocă fondul.

Se reține că instanța de recurs evocă fondul numai în situația în care, în temeiul dreptului de control judiciar, aceasta reține o altă situație de fapt și pronunță o soluție diferită de cea pronunțată de instanțele inferioare.

Or, în speță, se constată că, prin decizia atacată cu revizuire a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de recurenții- revizuenți A. și B. împotriva unei decizii date tot în revizuire.

În consecință, față de acest aspect și, reținând, totodată, că, fără a indica motivele de revizuire pe care își întemeiază cererea, elementele prezentate de către revizuenți în cuprinsul cererii lor nu permit raportarea, atât a instanței de control judiciar de retractare, cât și a părții adverse, la eventuale critici aduse hotărârii care să facă, în mod real, obiect de revizuire, cererea de revizuire nu respectă exigențele textelor legale incidente în cauză.

Invocarea generică a unor dispoziții C. proc. civ., fără indicarea obiectului și a motivelor cererii de revizuire, inclusiv cu exemplificarea și dezvoltarea acestora, mențiuni obligatorii unei cereri de revizuire, în funcție de care se stabilesc o serie de coordonate ale procesului civil, determină imposibilitatea examinării cererii astfel formulate.

Prin urmare, se constată că instanța nu poate proceda la examinarea revizuiri, în lipsa indicării motivelor de fapt și de drept care au stat la baza exercitării cererii de revizuire, motiv pentru care, Înalta Curte, urmează să respingă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 1490 din 19 octombrie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2018.