ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1456/2017

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin decizia civilă nr. 810/2016 din 19 mai 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A., împotriva sentinței civile nr. 15 din 12 ianuarie 2016 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare, care a fost soluționată prin decizia nr. 1872/2016 din 7 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de apel Alba-Iulia, secția I civilă, în sensul respingerii ca tardivă a acesteia.

La data de 28 decembrie 2016, contestatorul A. a formulat recurs împotriva deciziei evocate anterior, astfel cum a fost recalificat prin raport.

În cuprinsul recursului, recurentul A. a susținut în esență că, având în vedere prevederile art. 138 alin. (1) și art. 431 alin. (1) C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 506 alin. (1) același cod, nu a avut posibilitatea de a introduce contestația în anulare în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a deciziei civile nr. 810/19.05.2016, ci după data de 11 octombrie 2016, respectiv momentul primirii deciziei nr. 1202/2016.

Totodată, a precizat că starea de sănătate precară a făcut imposibilă introducerea contestației în termenul legal, întrucât a fost internat în spital, fiind supus unei intervenții chirurgicale.

În consecință, recurentul-contestator a solicitat casarea deciziei atacate cu recurs, repunerea în termenul de declarate a contestației în anulare, conform art. 186 C. proc. civ. și soluționarea contestației în anulare depusă la data de 14 noiembrie 2016.

Din eroare, s-a pus în vedere recurentului să depună la dosar răspuns la întâmpinare, cu toate că intimata Casa Județeană de Pensii Sibiu nu formulase întâmpinare.

Cu toate acestea, la data de 8 februarie 2017, recurentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a susținut că în speță este incident art. 503 alin. (2) pct. 4 și alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care apreciază că nu trebuie analizată inadmisibilitatea cererii. În continuare, a reiterat apărările formulate în cuprinsul cererii de recurs.

Înalta Curte a constatat că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin raportul întocmit la data de 12 aprilie 2017, asupra admisibilității în principiu a recursului declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 1872/2016 din 7 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, s-au constatat îndeplinirea cerințelor de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, conform art. 486 alin. (1), lit. a)-e) C. proc. civ.. Totodată, magistratul-asistent raportor a apreciat că recursul nu este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 16 mai 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La data de 5 octombrie 2017 recurentul-contestator A. a depus la dosar punct de vedere asupra raportului, prin care a precizat, în esență, că solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 1872/2016 din 7 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016 prin care s-a respins ca tardivă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 810/2016 din 19 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Recursul este o cale extraordinară de atac și poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În cauză, hotărârea a cărei anulare se cere este definitivă și, în consecință, nesusceptibilă de reformare pe calea exercitării recursului.

Art. 508 alin. (4) C. proc. civ. prevede că "hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

În speță, hotărârea atacată cu contestație în anulare este decizia nr. 810/2016 din 19 mai 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, prin care a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A., această hotărâre fiind una definitivă, potrivit art. 634 C. proc. civ. raportat la art. 483 alin. (2) același cod, fiind un litigiu de muncă și asigurări sociale.

Prin decizia recurată a fost respinsă ca tardivă contestația în anulare formulată împotriva hotărârii evocate anterior, astfel că, această hotărâre nu poate fi atacată cu recurs, având caracter definitiv de la pronunțarea sa.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

În plus, potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de reformare sau retractare.

Mai mult decât atât, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 1872/2016 din 7 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2017.