ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 290/2022

Ședința publică din data de 9 februarie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea de asigurări sociale înregistrată la 25 ianuarie 2018 pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția I civilă, sub număr de dosar x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII HUNEDOARA, solicitând să fie obligată pârâta, în temeiul art. 1691 alin. (1)-(5) din Legea nr. 263/2010, să efectueze recalcularea drepturilor de pensie cu luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, drepturi ce urmează a fi acordate începând cu data de 01.01.2016, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 426/2018 din 24 aprilie 2018, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a admis acțiunea de asigurări sociale formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Hunedoara și în consecință: a obligat pe pârâtă să-i recalculeze reclamantului drepturile de pensie în temeiul art. 1691 alin. (1)-(5) din Legea nr. 263/2010 și să determine punctajul mediu anual cu utilizarea stagiului complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 01.01.2016; a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului diferențele de pensie astfel rezultate, începând cu aceeași dată; a obligat pe pârâtă să-i plătească reclamantului suma de 700 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței primei instanțe, a declarat apel pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara, solicitând admiterea apelului și anularea hotărârii atacate în vederea respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului, inclusiv sub aspectul cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 2073/2019 din 4 decembrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a admis, ca fondat, apelul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 426/24.04.2018 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr. x/2018, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara și a respins cererea intimatului reclamant A. având ca obiect obligarea apelantei pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara la plata cheltuielilor de judecată; a respins în fond cererea de intervenție accesorie formulată în interesul intimatului A. de intervenienta accesorie B..

Împotriva deciziei civile nr. 2073/2019 din 4 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, A. a formulat contestație în anulare.

Prin decizia civilă nr. 149/2021 din 28 ianuarie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2073/2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, în dosarul nr. x/2018.

La 1 februarie 2021, împotriva deciziei civile nr. 149/2021 din 28 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, contestatorul A. a declarat recurs, prin care a solicitat anularea deciziei recurate și rejudecarea contestației în anulare.

În motivare, recurentul susține, în esență, că, la termenul din 5 martie 2020, a depus o cerere de suspendare a contestației în anulare formulate împotriva hotărârii civile nr. 2073 din 4 decembrie 2019, justificată cu documente (memoriul pentru recurs în interesul legii la Colegiul de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și la Ministerul Justiției), însă la acel termen, Curtea de Apel Alba Iulia a pronunțat o încheiere de suspendare pentru neparticiparea părților și necomunicarea judecății în lipsă.

Arată că în data de 23 noiembrie 2020 a primit citația emisă în data de 13 noiembrie 2020 de către Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2020, prin care i s-a comunicat termenul de 28.01.2021 de prezentare în fața instanței, în calitate de contestator-reclamant, în proces cu Casa Județeană de Pensii Hunedoara, în calitate de intimată-pârâtă, pentru contestația în anulare repusă pe rol și discutarea excepției perimării.

Recurentul susține că a respectat articolul 506 alin. (1) C. proc. civ., respectiv, nu a depășit un an pentru a depune contestația în anulare de la data când Hotărârea civilă nr. 2073/04.12.2019 a rămas definitivă. A solicitat și judecarea cauzei în lipsă.

La 4 februarie 2021, recurentul a depus o completare a motivelor de recurs, arătând că la curtea de apel a participat fără avocat și a crezut că la termenul din 5.03.2020 pricina a fost suspendată ca urmare a cererii pe care a depus-o pentru acel termen, fără a înțelege că suspendarea judecății s-a făcut în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la "o nouă stăruință a părților".

Astfel, arată că nu a avut cunoștință de faptul că "stăruința părților" este limitată de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. la 6 luni, deoarece în comunicarea încheierii din 05.03.2020, instanța a omis să precizeze acest aspect, în conformitate cu art. 233 alin. (1) lit. j) și k) C. proc. civ., în ceea ce privește cuprinsul încheierii de ședință. Totodată, încheierea din 05.03.2020 i-a fost comunicată la domiciliu la data de 24.03.2020, în perioada "stării de urgență" și nu a știut nici faptul că în această perioadă au fost suspendate cauzele.

În drept, recurentul a invocat art. 5 alin. (3), art. 6 și art. 233 alin. (1) lit. j) și k) C. proc. civ.

Intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII HUNEDOARA a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea apărărilor formulate de intimată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în opinia raportorului, soluția preconizată fiind aceea de anulare a recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 6 octombrie 2021, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a pus în vedere acestora că au posibilitatea să depună în scris puncte de vedere în termen de 10 zile de la data comunicării, asupra raportului întocmit.

Recurentul A. a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză, precizând că susținerile sale pot fi încadrate în motivele de casare reglementate de pct. 5 și 8 ale art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cererea de recurs formulată de recurentul A. din perspectiva criticilor indicate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept precizate prin punctul de vedere la raportul întocmit în cauză (art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.), reține inexistența motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Se constată că recurentul a precizat formal dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (pct. 5); respectiv, când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (pct. 8), fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menționat.

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei atacate, care formează obiectul prezentului recurs, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată (de constatare a perimării contestației în anulare) și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Modalitatea de motivare a recursului adoptată de recurent constă, practic, în indicarea obiectului cererii de chemare în judecată și o succintă prezentare a situație de fapt, fără a se arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea deciziei atacate.

Astfel, simpla nemulțumire a recurentului cu privire la soluția pronunțată, fără a formula critici de nelegalitate la adresa hotărârii care formează obiectul prezentului recurs, nu poate constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, împrejurarea că recurentul nu a cunoscut dispozițiile legale incidente în cauză nu constituie o critică de nelegalitate a hotărârii, întrucât legile, indiferent de forma lor (lege, Ordonanță a Guvernului, Ordonanță de Urgență a Guvernului etc.) sunt prezumate în mod absolut că sunt cunoscute de toți cetățenii, astfel că nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii (nemo censetur ignorare legem).

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile anterior menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

În considerarea celor ce preced, constatând că argumentele recurentului nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 149/2021 din 28 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 149/2021 din 28 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2022.