ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2064/2021

Ședința publică din data de 12 octombrie 2021

Asupra cererii de recurs, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin acțiunea de asigurări sociale înregistrată la 13.02.2018, pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția I civilă, sub nr. x/2018 și precizată ulterior, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Hunedoara, la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie, începând cu data de 01.01.2016, prin creșterea cu 50% a punctajelor medii anuale aferente perioadei lucrate în grupa I de muncă și condiții speciale, cu folosirea stagiului complet de cotizare de 20 de ani, la indexarea punctajului mediu anual cu coeficientul de corecție comunicat de INS, precum și la plata diferențelor de drepturi de pensie, începând cu aceeași dată.

Prin sentința civilă nr. 599 din 16 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018 s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul A., și a fost obligată pârâta Casa Judeteană de Pensii Hunedoara să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului, începând cu data de 01.01.2016, prin creșterea cu 50% a punctajelor anuale aferente perioadei lucrate în grupa I de muncă și condiții speciale cu folosirea la calculul punctajului mediu anual a stagiului complet de cotizare de 20 de ani; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului diferențele de pensie astfel rezultate, începând cu aceeași dată; s-a respins în rest acțiunea precizată.

Împotriva acestei soluții, a declarat apel pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, la 11.07.2018.

Pe parcursul judecării apelului, prin încheierea de ședință din 7 noiembrie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a admis cererea formulată de intimatul-reclamant A., a suspendat judecarea cauzei conform art. 520 (4) C. proc. civ. și a trimis dosarul în Arhivă, în nelucrare, până la soluționarea definitivă a sesizării înregistrată sub dosar nr. x/2018 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sesizare vizând interpretarea dispozițiilor art. 169

1

alin. (3) din Legea nr. 263/2010, art. 134 alin. (8)-(9), (12) și (13) din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. și art. 15 alin. (2) din Constituția României, art. 169

1

alin. (3) din Legea nr. 263/2010, art. 169 alin. (2) din lege, art. 134 alin. (12) din H.G. nr. 257/2011, art. 134 alin. (8) lit. a) - c) din H.G. nr. 257/2011, art. 169 indice 1 alin. (1) din lege, chestiuni de drept ce prezintă interes în cauza pendinte.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A., solicitând admiterea căii de atac și casarea încheierii recurate, motivat de faptul că deciziile pronunțate de Înalta Curți de Casație și Justiție, în dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018 vizând dezlegarea unor chestiuni de drept nu au relevanță în prezenta cauză, nefiind aplicabile în situația reclamantului.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 8.04.2019.

Intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Hunedoara a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile tardivității, inadmisibilității și lipsei de interes în exercitarea căii de atac, iar pe fondul recursului a solicitat respingerea ca nefondat.

La data de 9 septembrie 2019, s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 7 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Prin încheierea de ședință din 14 ianuarie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Intimata-pârâtă a depus un punct de vedere asupra raportului întocmit.

Prin încheierea din 31 martie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 7 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a prorogat discutarea excepțiilor tardivității, inadmisibilității și lipsei de interes în exercitarea căii de atac, invocate prin întâmpinare de intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Hunedoara; a constatat suspendarea judecății de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.

Prin rezoluția din 25 mai 2020 s-a fixat termen de judecată la data de 13 octombrie 2020, cu citarea părților, ora 9:00.

Prin încheierea de ședință din data de 13 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. a fost suspendată judecata cauzei, având în vedere lipsa nejustificată a părților la strigarea pricinii, precum și faptul că nu au formulat cerere de judecare în lipsă.

Prin referatul întocmit la data de 17 iunie 2021 de către grefa secției a II-a Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având în vedere că de la data suspendării a trecut o perioadă mai mare de 6 luni, s-a propus fixarea unui termen de judecată pentru discutarea perimării.

Verificând incidența în prezenta cauză a sancțiunii perimării, Înalta Curte constată că această excepție este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor legale, inclusiv în ce privește respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din noul C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părților.

Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.

Termenul de perimare de 6 luni începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părților, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei.

Norma juridică cuprinsă în art. 411 alin. (1) din C. proc. civ. este de ordine publică, astfel încât, dacă sunt întrunite cerințele acestui text legal, instanța trebuie să suspende judecata, fără a mai efectua vreun alt act de procedură din oficiu, în vederea reluării judecării cauzei, cererea de redeschidere putând fi efectuată de una dintre părți, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ.

Totodată, fiind o sancțiune procedurală, perimarea operează de drept, instanța putând să constate perimarea și din oficiu, astfel cum reiese și din dispozițiile art. 420 alin. (1) din C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 416 alin. (2) din C. proc. civ., "termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, în sensul art. 416 alin. (2) din C. proc. civ. este din data de 13 octombrie 2020, data suspendării judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru lipsa părților ori a unei solicitări de judecare a cauzei în lipsă, potrivit art. 223 alin. (3) teza finală C. proc. civ.

În aplicarea dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., de la acest moment a început să curgă termenul de perimare de 6 luni.

În cauză, dosarul a rămas în nelucrare de la 13 octombrie 2020, data suspendării judecării cauzei, până la acest termen, când cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea verificării îndeplinirii condițiilor perimării prevăzute de art. 416 C. proc. civ., perioadă în care, părțile nu au solicitat reluarea judecății.

Astfel, Înalta Curte constată că sunt întrunite cerințele perimării, respectiv procesul a rămas în nelucrare în termenul prevăzut de lege, rămânerea în nelucrare este urmarea culpei părților; nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare în condițiile art. 417-418 C. proc. civ. nu există o altă cauză de stingere a procesului.

Față de caracterul imperativ al dispozițiilor art. 420 din C. proc. civ., instanța este obligată să constate cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., perimarea căii extraordinare de atac.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 coroborat cu art. 420 C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 7 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 7 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 octombrie 2021.