ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 766/2020

Ședința publică din data de 28 aprilie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea de asigurări sociale înregistrată la Tribunalul Hunedoara, secția I civilă la 26 martie 2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Hunedoara la recalcularea drepturilor de pensie și emiterea unei noi decizii prin care să se determine punctajul mediu anual prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, prevăzut pentru activitatea desfășurată în condiții speciale, să se majoreze punctajul lunar cu 50% pentru perioada în care și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în condiții speciale, să se dispună indexarea punctajului mediu anual cu coeficientul de corecție comunicat de I.N.S. Totodată, s-a solicitat să se calculeze punctajul în conformitate cu art. 96 din Legea nr. 263/2010, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 103 din 14 decembrie 2017 și să se dispună plata sumelor ce se cuvin reclamantului cu titlu de drepturi de pensie rezultate ca urmare a recalculării începând cu 1 ianuarie 2016. Au fost solicitate cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, în valoare de 500 RON.

În drept, reclamantul a invocat Legea nr. 263/2010, Legea nr. 19/2000, O.U.G. nr. 100/2008, Legea nr. 218/2008 și Legea nr. 192/2015.

Reclamantul a depus la 4 aprilie 2018 răspuns la întâmpinare și precizare a acțiunii, prin care a solicitat obligarea pârâtului la recalcularea drepturilor de pensie și emiterea unei noi decizii începând cu 1 ianuarie 2016, prin care să se majoreze punctajul mediu anual cu 50% pentru perioada în care și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau în locuri de muncă încadrate în condiții speciale. De asemenea, s-a solicitat să se determine punctajul mediu anual prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și să se dispună indexarea punctajului mediu anual cu coeficientul de corecție comunicat de INS. S-a mai solicitat să se dispună plata sumelor ce se cuvin reclamantului cu titlu de drepturi de pensie rezultate ca urmare a recalculării începând cu 1 ianuarie 2016.

Prin sentința civilă nr. 969/2018 din 25 iunie 2018, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a respins ca neîntemeiată excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara.

Prin aceeași sentință, s-a admis acțiunea precizată formulată de către reclamantul A., cu consecința obligării pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie aparținând reclamantului, începând cu 1 ianuarie 2016, prin creșterea cu 50% a punctajelor anuale realizate în perioadele în care reclamantul a desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă sau condiții speciale de muncă, prin utilizarea la calculul punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.

A fost obligat pârâtul la plata diferențelor de pensie rezultate din recalculare, începând cu 1 ianuarie 2016. S-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.

Prin încheierea din 11 decembrie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a suspendat judecata în dosarul nr. x/2018 având ca obiect recalculare pensie, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ.

La 3 aprilie 2019, reclamantul A. a declarat recurs împotriva încheierii de suspendare din 27 noiembrie 2018, raportat la faptul că în mod eronat s-a reținut că deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018 vizând dezlegarea unor chestiuni de drept au relevanță în litigiul pendinte.

Recurentul-reclamant a precizat că deciziile nr. 69/2018 și nr. 81/2018 ale înaltei Curți de Casație și Justiție reglementează aplicabilitatea art. 169 indice 1 din Legea nr. 263/2010, cu referire expresă la situațiile în care drepturile de pensie s-au născut în temeiul Legii nr. 3/1977. Sub acest aspect, s-a învederat că acest act normativ are un conținut diferit de cel al Legii nr. 19/2000 și că Legea nr. 3/1977 nu prevede noțiunea de "stagiu complet de cotizare", ci face referire la noțiunea de "vechime în muncă", vizând situația în care s-a emis deja decizie de recalculare în temeiul art. 169 indice 1 din Legea nr. 263/2010.

La data de 10 mai 2019, intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Hunedoara a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, la termenul de astăzi, a invocat din oficiu și a rămas în pronunțare asupra excepției referitoare la lipsa de obiect a cererii de recurs, prin raportare la art. 486 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

În analiza acestei excepții se reține că, în cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-reclamant a precizat că formulează recurs împotriva încheierii de suspendare din 27 noiembrie 2018, fără a indica numărul de dosar și instanța care a pronunțat-o.

Curtea de Apel Alba Iulia a înaintat instanței supreme încheierea din 11 decembrie 2018, prin care s-a suspendat judecata cauzei în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Acesta a fost redactat și comunicat părților, care au fost invitate să depună puncte de vedere la raport.

La termenul din data de 11 februarie 2020 Înalta Curte, constituită în complet de filtru, constatând că recurentul a precizat că declară recurs împotriva încheierii de suspendare din 27 noiembrie 2018, luând act de faptul că instanța de apel, Curtea de Apel Alba Iulia, a înaintat spre examinare încheierea pe care a pronunțat-o la data de 11 decembrie 2018 în dosarul nr. x/2018, a acordat termen pentru analiza admisibilității în principiu a recursului, dispunând comunicarea către recurentul reclamant a punctului de vedere depus la raport de intimata-pârâtă și punând în vedere recurentului-reclamant să precizeze obiectul căii extraordinare, respectiv încheierea pe care a înțeles să o atace cu recurs.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă indicarea hotărârii care se atacă, lipsa acestei mențiuni fiind sancționată cu nulitatea potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Cum în cauză, nici în memoriul de recurs și nici ulterior, la solicitarea instanței de la termenul din 11 februarie 2020, recurentul nu s-a conformat cerinței legale de a indica dosarul în care a fost pronunțată încheierea din 27 noiembrie 2018, față de faptul că în evidențele programului ECRIS nu rezultă că în dosarul nr. x/2018 de Apel Alba Iulia a pronunțat o încheiere la data indicată de recurent, Înalta Curte va constata că în cauză nu este îndeplinită cerința prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și va aplica sancțiunea anulării cererii de recurs prevăzută de alin. (3) al aceluiași text legal.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. în temeiul art. 486 alin. 1lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. în temeiul art. 486 alin. (1) C. proc. civ.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată astăzi, 28 aprilie 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.