ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1646/2020

Ședința publică din data de 22 septembrie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea de asigurări sociale înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția I Civilă, la 22 februarie 2018, sub nr. x/2018 și, ulterior, precizată, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei în favoarea reclamantului începând cu data de 01.01.2016, prin care să se majoreze punctajul mediu anual cu 50 % pentru perioada în care reclamantul și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă sau în condiții speciale, cu determinarea la calculul punctajului mediu anual prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani întrucât acesta este stagiul avut în vedere și existent la momentul ieșirii la pensie al reclamantului și stabilirii drepturilor de pensie. De asemenea, a solicitat și obligarea pârâtei la plata diferențelor ce i se cuvin cu titlul de drepturi de pensie, ca urmare a recalculării, începând cu data de 01.01.2016, cu cheltuieli de judecată.

În drept, s-au invocat prevederile din Legea nr. 192/2015 și Legea nr. 263/2010.

Prin sentința civilă nr. 668/2018 din 24 mai 2018, Tribunalul Hunedoara a admis acțiunea formulată și precizată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara.

A obligat pe pârâtă să-i emită reclamantului o decizie de recalculare a drepturilor de pensie prin care să acorde majorarea cu 50% a punctajului anual realizat pentru întreaga perioadă de activitate desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă și în condiții speciale și să determine punctajul mediu anual cu utilizarea stagiului complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 01.01.2016.

A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului diferențele de pensie, astfel rezultate, începând cu aceeași dată.

A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței primei instanțe, Casa Județeană de Pensii Hunedoara a declarat apel, prin care a formulat critici de netemeinicie și nelegalitate.

Prin încheierea din 13 decembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a suspendat judecata cauzei conform art. 520 alin. (4) C. proc. civ. și a trimis dosarul în Arhivă, în nelucrare, până la publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 81/27.11.2018 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarul nr. x/2018.

Împotriva încheierii de suspendare a judecății, A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac și casarea încheierii atacate, motivat de faptul că, în mod eronat, s-a reținut că deciziile (nr. 69/2018 și 81/2018) pronunțate de Î.C.C.J. în dosarele x/2018 și y/2018 vizând dezlegarea unor chestiuni de drept au relevanță în cauză, întrucât, deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție nu sunt aplicabile în speță, situația recurentului fiind diferită de cea care a constituit situația premisă în sesizarea Î.C.C.J.

Recurentul susține, în esență, că aceste decizii reglementează aplicabilitatea art. 169

1

din Legea nr. 263/2010 cu referire expresă la situațiile în care drepturile de pensie s-au născut în baza Legii nr. 3/1977, act normativ care are un conținut diferit de cel al Legii nr. 19/2000.

În drept, nu au fost indicate motivele de casare pe care se întemeiază recursul.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă în data de 08 aprilie 2019, sub nr. x/2018/a1.

Prin rezoluția de primire a dosarului, s-a constatat că recurentul nu a precizat dacă este sau nu de acord cu soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în completul de filtru, în eventualitatea în care aceasta ar fi admisibilă în principiu, motiv pentru care, prin adresa emisă la 11 aprilie 2019, comunicată la sediul reprezentantului convențional al recurentului la 16 aprilie 2019, Înalta Curte a solicitat acestuia să menționeze dacă este sau nu de acord cu soluționarea căii extraordinare de atac exercitate în completul de filtru, în eventualitatea în care aceasta ar fi admisibilă în principiu, solicitare căreia, însă, recurentul nu i-a dat curs.

La 9 mai 2019, cu respectarea termenului legal, intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Hunedoara a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată la sediul reprezentantului convențional al recurentului-pârât la 20 mai 2019, fără ca acesta să formuleze răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluția completului din 05 iunie 2019, s-a dispus, în baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin încheierea din 19 mai 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus comunicarea raportului către părți, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, potrivit art. 493 alin. (4) din Cod.

Raportul a fost comunicat părților, conform dovezilor de comunicare aflate la dosarul de recurs.

Față de raportul comunicat, doar intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Hunedoara și-a exprimat poziția procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport, susținând faptul că recursul este lipsit de interes în condițiile repunerii pe rol a cauzei și judecării apelului, intimata apreciind, astfel, că recursul este inadmisibil.

Prin rezoluția din 21 iulie 2020, Completul de filtru nr. 5 a stabilit termen la 22 septembrie 2020, în vederea examinării recursului, în complet de filtru.

La termenul din 22 septembrie 2020, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția lipsei de interes a recursului, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate excepția lipsei de interes invocată din oficiu, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul are ca obiect încheierea din 13 decembrie 2018, prin care Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a dispus, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., suspendarea judecării apelului ce făcea obiectul dosarului nr. x/2018, temeiul de drept în baza căruia instanța de apel a dispus suspendarea judecării cauzei reglementând un caz de suspendare facultativă.

Potrivit dispozițiilor art. 414 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

(1) Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă.

(2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului."

În speță, potrivit verificărilor efectuate, recursul a fost formulat la data de 3 aprilie 2019, dată la care, judecata apelului formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 668/2018 din 24 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I Civilă, era suspendată.

Totodată, procedând, din oficiu, la verificarea stadiului soluționării cauzei astfel suspendate, Înalta Curte constată că, în dosarul în care a fost pronunțată încheierea recurată, a fost reluată judecata, fiind admis apelul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara și schimbată în tot sentința civilă nr. 668/24.05.2018 a Tribunalului Hunedoara, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant, prin decizia civilă nr. 874/2019 din 13 iunie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, rămasă definitivă la data pronunțării, conform evidențelor din sistemul informatizat al instanțelor judecătorești.

Potrivit art. 458 C. proc. civ. "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane."

Așadar, una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile în vederea protecției dreptului subiectiv este și aceea ca titularul ei să justifice, printre altele, un interes actual, determinat și legitim, condiție ce subzistă și în cazul exercitării căilor de atac.

Mai mult decât atât, Înalta Curte are în vedere și considerentele Deciziei nr. 2/2017 privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 414 alin. (1) teza I din C. proc. civ., pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial la 10 martie 2017, în care s-a reținut că " . . . . . . . . . .voința legiuitorului de a reglementa expres o cale de atac împotriva încheierii de suspendare a cursului procesului este justificată de necesitatea de a supune cenzurii instanței superioare orice prelungire de natură a afecta termenul rezonabil de soluționare a cauzei, componentă a dreptului la un proces echitabil, la care face referire art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale. Prin încheierea de suspendare a judecății, instanța nu se dezînvestește de soluționarea pricinii, dar procesul rămâne în nelucrare, ceea ce influențează cursul normal al judecății, iar efectele suspendării se răsfrâng asupra părților în litigiu".

Întrucât scopul în care legiuitorul a prevăzut posibilitatea exercitării acestei căi extraordinare de atac împotriva încheierilor de suspendare constă în acela de a supune cenzurii instanței superioare orice prelungire de natură a afecta termenul rezonabil de soluționare a cauzei, fiind limitat doar sub acest aspect, o analiză pe fond a unui astfel de recurs s-ar fi impus numai în situația în care, la momentul soluționării căii extraordinare de atac, cauza era în același stadiu, suspendată.

În caz contrar, așa cum este cel al litigiului pendinte, orice soluție ar fi fost pronunțată în recurs, și, cu precădere, o soluție de admitere a recursului, ar fi fost nu numai în contradicție cu cele mai sus arătate, ci și total inutilă cauzei suspendate, având în vedere că o decizie de admitere a recursului ar fi antrenat, în mod firesc, casarea încheierii recurate, cu consecința repunerii cauzei pe rol.

Or, dat fiind faptul că, între timp, cauza din apel a fost repusă pe rol și soluționată la 13 iunie 2019, calea extraordinară de atac exercitată împotriva încheierii de suspendare a judecății apelului a rămas fără interes, conform dispozițiilor legale menționate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 13 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 13 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2020.