ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2261/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2261/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2021
Asupra constatării perimării cererii de recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 29 martie 2018 pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția I civilă, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Hunedoara, la recalcularea drepturilor de pensie și emiterea unei noi decizii prin care să se determine punctajul mediu anual prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, prevăzut pentru activitatea desfășurată în condiții speciale, majorarea punctajului lunar cu 50 % pentru perioada în care și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în condiții speciale, calcularea punctajul în conformitate cu art. 96 din Legea nr. 263/2010, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 103 din 14.12.2017 și să se dispună plata sumelor ce i se cuvin cu titlu de drepturi de pensie rezultate ca urmare a recalculării, începând cu 01.01.2016.
Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, în cuantum de 500 RON.
În drept, reclamantul a invocat prevederile din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 19/2000, O.U.G. nr. 100/2008, Legea nr. 218/2008 și Legea nr. 192/2015.
Prin sentința civilă nr. 971 din 25.06.2018, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâtă ca neîntemeiată, a fost admisă acțiunea formulată de către reclamant, a fost obligată pârâta la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie aparținând reclamantului, începând cu data de 01.01.2016, prin creșterea cu 50% a punctajelor anuale realizate în perioadele în care reclamantul a desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă, prin utilizarea la calculul punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
De asemenea, a fost obligată pârâta la plata diferențelor de pensie rezultate din recalculare, începând cu data de 01.01.2016 și a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara, prin care a solicitat în principal, anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe iar, în subsidiar, anularea hotărârii și rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii acțiunii, inclusiv a capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.
Prin încheierea de ședință din 18 decembrie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., până la publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziei nr. 81/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul nr. x/2018.
Prin decizia civilă nr. 1276 din 3 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, s-a admis apelul declarat de pârâtă, s-a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant. S-au menținut celelalte dispozitiile referitoare la respingerea exceptiei prematurității acțiunii.
Împotriva încheierii de ședință din 18 decembrie 2018 a declarat recurs reclamantul A. la 15 aprilie 2019, solicitând admiterea căii de atac și casarea încheierii atacate.
Recurentul a susținut că s-a reținut, în mod eronat, că deciziile nr. 69/2018 și nr. 81/2018 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au relevanță în cauză întrucât acestuia nu i-a fost emisă decizia de recalculare de către Casa Județeană de Pensii, deși art. 169
1
alin. (5) din Legea nr. 263/2010 prevede că recalcularea prevăzută la alin. (1)-(4) se efectuează în termen de 24 de luni, calculat de la 1 ianuarie 2016.
Potrivit recurentului reținerea în privința sa a unui alt stagiu complet de cotizare decât cel stabilit prin decizia de pensionare încalcă dispozițiile art. 116 din Legea nr. 26/2010, care dispune că încetarea, suspendarea sau reluarea plății pensiei, precum și orice modificare a drepturilor de pensie se fac prin decizie emisă de casele teritoriale de pensii, în condițiile respectării regimului juridic al deciziei de înscriere la pensie.
Intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Hunedoara a depus întâmpinare la 27 mai 2019, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 22 aprilie 2019.
Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin încheierea din 19 noiembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.
La 11 decembrie 2019 intimata a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză, prin care a invocat excepțiile tardivității formulării recursului, lipsei de interes și nulității recursului, iar pe find, a solicitat respingerea recursului.
Prin încheierea din 17 martie 2020 s-a respins excepția tardivității cererii de recurs, s-a admis în principiu recursul, s-a prorogat discutarea excepției lipsei de interes și s-a constatat suspendarea judecății de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.
Prin încheierea din 15 septembrie 2020 s-a suspendat judecata recursului în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. cu motivarea că, deși legal citate, părțile nu s-au prezentat și nu au cerut judecata în lipsă.
La data de 17 iunie 2021 a fost întocmit referatul cu propunerea de fixare a unui termen în vederea constatării perimării potrivit dispozițiilor art. 416 C. proc. civ., instanța stabilind termen la 2 noiembrie 2021.
Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția perimării cererii de recurs și a reținut următoarele:
Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.
Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni" iar potrivit alin. (2) "termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".
Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.
Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat de data pronunțării încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei.
Înalta Curte constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prin încheierea de ședință din 15 septembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
În cauză, se constată că de la momentul suspendării a trecut un termen mai mare de 6 luni.
Prin urmare, constatând că dosarul a rămas în nelucrare din vina părților, mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417 - 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 raportat la art. 416 alin. (1) și (2) și art. 420 din același cod, va constata perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 18 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 18 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 noiembrie 2021.