ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 81/2018

Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din data de 26 iunie 2018, în Dosarul nr. 1.659/87/2017, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1691 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 263/2010), coroborate cu dispozițiile art. 134 alin. (8), (9), (12) și (13) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările aduse prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017, văzute în lumina principiului neretroactivității legii civile consacrat de art. 6 alin. (1) din Codul civil și art. 15 alin. (2) din Constituția României, sintagma "la determinarea punctajului mediu anual [se utilizează] stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații", din cuprinsul art. 1691 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, trebuie înțeleasă în sensul că: - la recalcularea pensiilor, conform acestor prevederi, pentru destinatarii aflați în ipoteza de la art. 169 alin. (2) din lege, interpretat singur sau coroborat cu art. 134 alin. (12) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, în vigoare la data de la care se cuvin drepturile recalculate, corespunzătoare fiecărei situații, și anume, cele enumerate la art. 134 alin. (8) lit. a) -c) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare, care se aplică la numărul total de puncte realizat de aceștia prin adunarea la numărul de puncte realizat până la data recalculării a numărului de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor art. 1691 alin. (1) din lege, stagii complete de cotizare diferite de stagiile complete de cotizare (mai mici) avute în vedere la stabilirea inițială a drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, conform legislației anterioare datei de 1 ianuarie 2011, pentru persoanele care au lucrat în grupa I sau în grupa a II-a de muncă, inclusiv în cazul celor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sau, după caz, prin hotărâri judecătorești definitive, puse în executare de casele teritoriale de pensii; sau - la recalcularea pensiilor, conform acestor prevederi, pentru destinatarii aflați în ipoteza de la art. 169 alin. (2) din lege, interpretat singur sau coroborat cu art. 134 alin. (12) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare, pentru a determina punctajul mediu anual, la numărul total de puncte realizat până la data recalculării se utilizează stagiile complete de cotizare (mai mici) avute în vedere la stabilirea inițială a drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, conform legislației anterioare datei de 1 ianuarie 2011, pentru persoanele care au lucrat în grupa I sau în grupa a II-a de muncă, inclusiv în cazul celor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sau, după caz, prin hotărâri judecătorești definitive, puse în executare de casele teritoriale de pensii, iar la numărul de puncte corespunzător majorării prevăzute de art. 1691 alin. (1) din lege se utilizează stagiile complete de cotizare prevăzute de aceeași lege, în vigoare la data de la care se cuvin drepturile recalculate, corespunzătoare fiecărei situații, și anume, cele enumerate la art. 134 alin. (8) lit. a) -c) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare? II. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept menționată

Apelantul-reclamant a ieșit la pensie, conform Deciziei nr. xxxxxx din 27.04.1999 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă, emisă de Oficiul de Pensii Teleorman. Prin decizia respectivă i s-a recunoscut o vechime în muncă de 41 de ani și 17 zile, dintre care 25 de ani, 10 luni și 8 zile în grupa I de muncă.

În urma Sentinței civile nr. 337 din 26 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. 6.982/87/2011, definitivă, prin care instanța a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâta ca la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005), a fost emisă Decizia nr. xxxxxx din 30.11.2015, prin care, în urma recalculării, i s-au stabilit punctajul mediu anual și cuantumul pensiei.

Ulterior, prin Decizia nr. xxxxxx din 30.05.2017 emisă de intimata-pârâtă, pensia apelantului-reclamant, din oficiu, a fost recalculată conform prevederilor art. 169 1 din Legea nr. 263/2010, acordându-i-se un număr de puncte suplimentar de 14,93482, rezultând în total un număr de puncte de 50,42874. La această recalculare, Casa Județeană de Pensii Teleorman a avut în vedere un stagiu de cotizare de 34 de ani și 6 luni, ceea ce a condus la un punctaj mediu anual de 1,46170, mai mic decât punctajul de 1,77470, calculat la 31 decembrie 2015, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani. Prin aplicarea art. 169 1 alin. (4) din lege, apelantului i s-a menținut în plată pensia anterioară recalculării, în cuantum de 1.548 lei, superioară celei rezultate prin aplicarea dispozițiilor art. 169 1 din Legea nr. 263/2010, în cuantum de 1.275 lei.

Prin art. 169 1 din Legea nr. 263/2010 s-a prevăzut beneficiul majorării punctajului anual pentru pensionarii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 ianuarie 2011, care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv activități în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite și/sau condiții speciale, potrivit legii, și care nu au beneficiat de celelalte majorări de punctaj acordate prin legislația specifică.

Ipoteza supusă analizei instanței de trimitere vizează modul de recalculare a punctajului anual, conform art. 169 1 din Legea nr. 263/2010, în cazul persoanelor care au beneficiat de un stagiu complet de cotizare redus, ca urmare a recunoașterii acestui drept prin hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată prin raportare la legislația incidentă la data pensionării.

În speță, casa teritorială de pensii, în aplicarea art. 169 1 din Legea nr. 263/2010 și a art. 134 alin. (8) și (13) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare (Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010), a avut în vedere un stagiu de cotizare complet, astfel cum este prevăzut de legislația în vigoare la data de la care se cuvin drepturile recalculate, fără a avea în vedere stagiul complet de cotizare stabilit anterior pe cale judecătorească.

Reclamantul a contestat această decizie de recalculare și a solicitat aplicarea, la recalculare, a aceluiași stagiu de cotizare avut în vedere la stabilirea inițială a drepturilor de pensie, considerând că legea nouă nu poate să retroactiveze și să îi înlăture un drept recunoscut prin hotărâre judecătorească definitivă. III. Aspectele de admisibilitate reținute de titularul sesizării

Prin Încheierea de sesizare din data de 26 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.659/87/2017, Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a apreciat că sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate a sesizării, conform art. 519 din Codul de procedură civilă, după cum urmează: - cauza se află pe rolul unui complet al Curții de Apel București, care judecă în ultimă instanță; - de dezlegarea chestiunii de drept depinde soluționarea pe fond a procesului, al cărui obiect tinde la recalcularea pensiei apelantului-reclamant, prin acordarea punctajului suplimentar prevăzut la art. 169 1 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, astfel cum i-a fost recunoscut prin hotărâre judecătorească definitivă, în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005, în timp ce casa județeană de pensii a aplicat un stagiu complet de cotizare de 34 de ani și 6 luni, conform anexei nr. 5 la Legea nr. 263/2010, în aplicarea dispozițiilor art. 134 alin. (8) lit. a) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, opinie îmbrățișată și de prima instanță - Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și de contencios administrativ și fiscal, care a respins acțiunea, ca nefondată, prin Sentința civilă nr. 696 din 23 noiembrie 2017; - problema de drept este recent ivită pe rolul instanțelor, nefăcând obiectul dezlegării printr-o altă hotărâre obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici al unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Instanța de trimitere a menționat însă că, ulterior pronunțării Încheierii de sesizare din data de 26 iunie 2018, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost înregistrată o sesizare similară, la data de 12 iulie 2018, cu nr. 1.915/1/2018, provenind de la Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă, în Dosarul nr. 4.970/109/2017; - sesizarea instanței supreme se impune pentru a preveni soluțiile divergente ale instanțelor cu privire la această problemă de drept, dată fiind identificarea unei creșteri a numărului de cauze având obiect similar, precum și față de practica judiciară conturată la nivelul Curții de Apel București, unde s-au identificat două orientări jurisprudențiale.

Astfel, s-a arătat că, potrivit unei prime opinii, au fost respinse cereri de chemare în judecată similare celei din prezenta cauză, ca neîntemeiate, considerându-se că modalitatea de calcul al punctajului anual prevăzută de legiuitor este clară, din interpretarea dispozițiilor art. 169 1 din Legea nr. 263/2010 coroborate cu cele ale art. 134 alin. (8) și (13) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările aduse prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017, reieșind că voința legiuitorului la momentul reglementării beneficiului majorării punctajului anual a fost în sensul că, la recalculare, să se aibă în vedere stagiul complet de cotizare prevăzut de lege, în vigoare la data de la care se cuvin drepturile recalculate, inclusiv în situația pensionarilor ale căror drepturi de pensie au fost stabilite prin hotărâri judecătorești definitive prin raportare la un stagiu de cotizare mai mic decât cel actual, anume cel în vigoare la momentul stabilirii drepturilor de pensie.

Potrivit unei alte opinii, instanțele au considerat că intimata-pârâtă, casa județeană de pensii, a încălcat prevederile art. 169 1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, care trebuiau interpretate în sensul că însumarea la care se referă acest text are în vedere adăugarea la numărul total de puncte realizate de pensionar până la data recalculării și aflate în plată a numărului de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1), însă prin însumarea punctajelor obținute în urma utilizării, pentru fiecare dintre aceste două momente, a stagiilor complete de cotizare prevăzute de lege, "corespunzătoare fiecărei situații".

Prin urmare, prevederile art. 169 1 din Legea nr. 263/2010 se aplică numai pentru perioadele de stagiu de cotizare realizate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, respectiv numai pentru determinarea punctajului mediu anual aferent punctajului suplimentar, iar nu și pentru determinarea punctajului mediu anual corespunzător pensiei aflate în plată și care, prin ipoteză, este unic și este cel de la data deschiderii drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, astfel încât se menține pe toată perioada acordării acesteia, neputând fi modificat în funcție de data unor recalculări ulterioare. IV. Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Apelantul-reclamant, cel care a solicitat formularea unei sesizări pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, a arătat că prevederile din lege nu stabilesc care sunt situațiile corespunzătoare fiecărui pensionar, iar, în cazul său, dat fiind faptul că, prin Sentința civilă nr. 337 din 26 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Teleorman, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că stagiul de cotizare este de 20 de ani, casa teritorială de pensii ar fi trebuit să aibă în vedere la stabilirea punctajului mediu anual acest titlu executoriu.

Apelantul-reclamant a apreciat că excepția prevăzută la art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 nu este prevăzută și în lege, astfel încât se încalcă prevederile art. 4 și art. 13 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 24/2000).

În opinia sa, scopul Legii nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (Legea nr. 192/2015), prin care s-a introdus art. 1691, a fost acela de a se elimina discriminările apărute în calculul pensiei unor pensionari care au lucrat în condiții speciale și care, de-a lungul anilor, conform reglementărilor legale privind calculul pensiilor, au ajuns să aibă, pentru aceleași condiții grele de muncă și aceiași ani de cotizație, pensii diferite.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit o egalizare a drepturilor pensionarilor aflați în aceeași situație, și nu o diferențiere între aceștia, sens în care a intenționat ca modalitatea de calcul avută în vedere să fie aceeași pentru toți, pârâta având obligația să aplice un stagiu de cotizare de 20 de ani, și nu pe cel general de 35 de ani.

Apelantul-reclamant a mai arătat că, în opinia sa, dispozițiile art. 169 1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 trebuie interpretate în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă să fie cel reglementat de Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 3/1977), aceasta fiind legea sub imperiul căreia a fost emisă prima decizie de pensionare în cazul său.

Intimata-pârâtă nu a formulat un punct de vedere asupra chestiunii de drept.

După comunicarea raportului întocmit de judecătorii- raportori, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, a fost depus un punct de vedere de către intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Teleorman prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, având în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept deja a statuat asupra acestei chestiuni de drept prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.915/1/2018. V. Punctul de vedere al titularului sesizării cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

În opinia completului de judecată al Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru a nu se aduce atingere principiului neretroactivității legii civile, statuat de art. 6 alin. (1) din Codul civil și de art. 15 alin. (2) din Constituția României, pentru a se respecta normele cuprinse în Legea nr. 24/2000, așadar, principiul ierarhiei forței juridice a actelor normative (normele de punere în aplicare neputând aduce atingere chiar dispozițiilor legii), o corectă interpretare a sintagmei "stagiu complet de cotizare prevăzut de lege, corespunzător fiecărei situații", în cazul recalculării pensiilor destinatarilor dispozițiilor art. 169 1 din Legea nr. 263/2010, ar trebui să fie în sensul că stagiul complet de cotizare de 20 de ani, recunoscut reclamantului prin hotărâre judecătorească definitivă, se va utiliza în continuare pentru numărul de puncte corespunzătoare perioadelor de activitate desfășurate în grupa I de muncă, aflate în plată la data de 31 decembrie 2015, iar stagiul complet de cotizare prevăzut de legea în vigoare la data la care se cuvin drepturile recalculate, respectiv cel determinat conform anexei nr. 5 la Legea nr. 263/2010 [art. 134 alin. (8) lit. a) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010], se va utiliza doar pentru punctele suplimentare calculate conform art. 169 1 din Legea nr. 263/2010, rezultând că punctajul mediu anual final va fi astfel determinat sub forma adunării a două fracții (număr total de puncte până la data recalculării/stagiu complet de cotizare de 20 de ani + număr suplimentar de puncte/stagiu complet de cotizare determinat conform anexei nr. 5 la Legea nr. 263/2010).

Instanța de sesizare a apreciat că voința legiuitorului a fost aceea de a introduce o normă juridică favorabilă pensionarilor ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 1 ianuarie 2011, care au desfășurat activitate în condiții deosebite/speciale de muncă și care nu au beneficiat de alte majorări de punctaje acordate prin dispozițiile legale succesive intervenite în materie (în acest sens trebuie avută în vedere și expunerea de motive a proiectului de lege care a stat la baza modificărilor aduse Legii nr. 263/2010, prin Legea nr. 192/2015).

Potrivit celor statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii în Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 14 iulie 2015, dispozițiile unei legi noi sunt de imediată aplicare în ceea ce privește mijloacele procesuale, însă, în același timp, raportul de drept substanțial (în cazul de față, stabilirea dreptului la pensie) este guvernat de legea sub imperiul căreia dreptul s-a născut.

În speța dedusă judecății, drepturile de pensie ale reclamantului au luat naștere sub imperiul Legii nr. 3/1977, iar prin hotărâre judecătorească definitivă s-a stabilit ca, la calcularea punctajului mediu anual, anterior datei de 31 decembrie 2015, să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.

Sub acest aspect se poate considera că, în ceea ce privește punctajul mediu anual aferent numărului de puncte corespunzătoare perioadelor de activitate desfășurate în grupa I de muncă, astfel cum erau în plată la data de 31 decembrie 2015, nu se poate utiliza un alt stagiu complet de cotizare în afara celui de 20 de ani, recunoscut deja pe cale judecătorească și în funcție de care au fost deja stabilite drepturile de pensie ale reclamantului, acesta fiind un element care intră sub incidența raportului de drept substanțial.

În schimb, în ceea ce privește punctajul mediu anual aferent numărului de puncte suplimentare calculate conform art. 169 1 din Legea nr. 263/2010, întrucât acesta reprezintă un beneficiu nou-introdus de legiuitor, urmează a fi supus dispozițiilor legii noi, fiind astfel aplicabil un stagiu complet de cotizare prevăzut de anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010, în sensul dispozițiilor art. 134 alin. (8) lit. a), alin. (9), (12) și (13) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010.

Nu se poate înlătura complet aplicarea excepției introduse prin art. 134 alin. (8) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, întrucât, într-o astfel de ipoteză, ar însemna ca instanța de judecată să se substituie legiuitorului. VI. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

În urma solicitării adresate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, datele comunicate de instanțele naționale au relevat că practica judiciară conturată până în prezent nu este unitară, fiind pronunțate soluții în ambele variante din întrebarea adresată de instanța de sesizare, respectiv atât în sensul că sintagma "stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații" din cuprinsul art. 169 1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, cât și în sensul că se are în vedere legea în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie al beneficiarului.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Adresa nr. 2.215/C/2.997/III-5 din 27 septembrie 2018, a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu s-a verificat și nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul prezentei sesizări. VII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în procedurile de unificare a practicii judiciare și jurisprudența Curții Constituționale

Analizând jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în procedurile de unificare a practicii judiciare, au fost identificate următoarele decizii relevante: - Decizia nr. 11 din 25 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 14 iulie 2015, prin care s-a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de apel Ploiești și s-a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 de aprobare a Normelor metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 este: - 20 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa I de muncă; și - 25 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa a II-a de muncă, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, cu modificările și completările ulterioare; - 30 de ani (în cazul bărbaților) și 25 de ani (în cazul femeilor), pentru cei care au lucrat efectiv în grupa a III-a de muncă, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, cu modificările și completările ulterioare."; - Decizia nr. 42 din 4 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 814 din 24 septembrie 2018, prin care s-a admis sesizarea Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, formulată în Dosarul nr. 672/84/2016, stabilindu-se astfel: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 169 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare [art. 78 2 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare], punctajul suplimentar reglementat de art. 169 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 [art. 78 2 alin. (1) din Legea nr. 19/2000] nu poate fi acordat în situația în care pensionarul care a realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap preexistent calității de asigurat beneficiază de un stagiu complet de cotizare redus conform art. 58 din Legea nr. 263/2010 (art. 47 din Legea nr. 19/2000). "; - Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nepublicată până la data pronunțării prezentei decizii, prin care s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă, în Dosarul nr. 4.970/109/2017, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și prin care s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1691 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, introdus prin Legea nr. 192/2015 pentru completarea acestei legi, sintagma «stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații» se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010."

Dispozițiile art. 169 1 din Legea nr. 263/2010 nu au făcut obiectul controlului de constituționalitate. VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă. IX. Înalta Curte de Casație și Justiție

Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

Temeiul sesizării îl constituie prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Reglementând, în cuprinsul textului anterior citat, procedura pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ca un mijloc de asigurare a unei practici judiciare unitare în interpretarea și aplicarea legii de către instanțele judecătorești, alături de mecanismul recursului în interesul legii, legiuitorul a instituit o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea acestei proceduri, condiții care se cer a fi întrunite în mod cumulativ, după cum urmează: - existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță; - cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; - ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; - chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; și - asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Din examinarea circumstanțelor cauzei deduse judecății pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale se constată că nu poate fi reținută întrunirea tuturor condițiilor de admisibilitate.

Cu referire la primele două condiții de admisibilitate, se observă că instanța de trimitere - Curtea de Apel București - este legal învestită cu soluționarea unui apel declarat împotriva unei sentințe prin care s-a soluționat o cerere de anulare a deciziei de recalculare a pensiei reclamantului, în temeiul art. 169 1 din Legea nr. 263/2010, acțiunea având și un capăt de cerere accesoriu, în sensul obligării pârâtei ca, în cadrul operațiunii de recalculare, să se raporteze la stagiul de cotizare prevăzut de legea sub imperiul căreia i s-a deschis dreptul de pensie, iar nu la cel reglementat de legea în vigoare la data recalculării.

Astfel, conform art. 155 din Legea nr. 263/2010: "(1) Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă. (2) Hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive."

În consecință, se constată a fi îndeplinită și condiția ca instanța de trimitere - Curtea de Apel București - să fie învestită în mod legal cu soluționarea unei cauze în ultimă instanță, respectiv cu soluționarea apelului formulat de reclamant împotriva sentinței tribunalului prin care s-a respins ca nefondată acțiunea acestuia împotriva Casei Județene de Pensii Teleorman.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că sunt îndeplinite și următoarele două condiții de admisibilitate.

Astfel, în cauza dedusă spre soluționare instanței de trimitere, reclamantul a invocat greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 169 1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 în operațiunea de recalculare a pensiei sale, în ceea ce privește aplicarea stagiului de cotizare pentru determinarea punctajului anual suplimentar reglementat de art. 169 1 alin. (1) din același act normativ; s-a susținut că intimata a aplicat stagiul de cotizare prevăzut de legea în vigoare la data recalculării, iar nu stagiul de cotizare prevăzut de legea sub imperiul căreia s-a pensionat (Legea nr. 3/1977), stagiu de cotizare mai mic (corespunzător desfășurării activității sale într-un loc de muncă încadrat în grupa I de muncă) avut în vedere și ulterior pensionării, în recalcularea reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, obținută de reclamant în temeiul unei hotărâri judecătorești - Sentința civilă nr. 337 din 26 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Teleorman, hotărâre definitivă și irevocabilă.

Prin urmare, curtea de apel, în soluționarea cauzei în ultimă instanță, va fi ținută să facă aplicarea dispozițiilor art. 169 1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 și să identifice intenția legiuitorului cu privire la înțelesul sintagmei "stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații", din cuprinsul textului indicat, în verificarea legalității și temeiniciei sentinței apelate, aceasta fiind chestiunea de drept de a cărei dezlegare depinde soluționarea pe fond a cauzei.

În plus, chestiunea de drept este nouă, condiție de admisibilitate distinctă de aceea a nestatuării anterioare de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-unul dintre cele două mecanisme de unificare a practicii judiciare.

Se constată că dispozițiile art. 169 1 au fost introduse în corpul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prin Legea nr. 192/2015, act normativ de completare a legii- cadru în materie, intrat în vigoare la data de 11 iulie 2015; fiind vorba despre un text relativ recent adoptat, în aplicarea lui nu s-a cristalizat o practică judiciară consistentă și constantă de natură a fi făcut ineficient mecanismul hotărârii prealabile; de altfel, acest aspect rezultă și din adresele înaintate Înaltei Curți de Casație și Justiție de către curțile de apel din țară, ca răspuns la consultarea acestora cu privire la chestiunea de drept semnalată prin sesizarea de față.

Mai mult decât atât, această procedură de recalculare a pensiilor ar fi trebuit să se fi încheiat de puțin timp, la 1 ianuarie 2018, întrucât, potrivit art. 169 1 alin. (5) din Legea nr. 263/2010: "Recalcularea prevăzută la alin. (1) - (4) se efectuează în termen de 24 de luni, calculat de la data de 1 ianuarie 2016."

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată însă că în prezentul dosar a fost învestită cu o chestiune de drept identică celei ce a făcut obiectul dezlegării de principiu pronunțate prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nepublicată până la data pronunțării prezentei decizii, prin care s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă în Dosarul nr. 4.970/109/2017, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 169 1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, introdus prin Legea nr. 192/2015, sintagma "stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații" se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010.

Chiar dacă, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare a Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, din Dosarul nr. 1.659/87/2017, instanța a formulat întrebarea prin enunțarea a două posibile variante de interpretare, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că reala chestiune de drept supusă dezlegării în sesizarea de față vizează stabilirea înțelesului aceleiași sintagme, anume - stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații - din același text de lege, respectiv art. 169 1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, astfel cum a fost completată prin Legea nr. 192/2015.

Contrar celor redate de instanța de trimitere, operațiunea de recalculare reglementată de dispozițiile art. 169 1 din Legea nr. 263/2010 pornește de la o situație juridică preexistentă: - drepturi de pensie stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 ianuarie 2011 - cu referire la persoanele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv activități în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite și/sau condiții speciale, potrivit legii, și, în plus, care nu au beneficiat de majorarea punctajelor anuale, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009 - astfel cum reiese, în esență, din dispozițiile art. 169 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010; - drepturile de pensie ale acestor persoane au fost recalculate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 și al Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, acte normative în baza cărora pensiile stabilite în conformitate cu Legea nr. 3/1977 au fost aduse în domeniul de aplicare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 19/2000).

Ca atare, fiecare dintre destinatarii dispozițiilor art. 169 1 din Legea nr. 263/2010, fie la momentul stabilirii (pentru cei al căror drept de pensie s-a deschis în baza Legii nr. 19/2000), fie la momentul recalculării (pentru cei al căror drept de pensie s-a născut în baza Legii nr. 3/1977), are un drept de pensie stabilit în baza algoritmului legal și cu utilizarea conceptelor prevăzute de lege - vechime în muncă, stagiu complet de cotizare, punctaj anual, punctaj mediu anual etc.

Art. 169 1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 prevede astfel: "În cazul persoanelor prevăzute la alin. (2), la numărul total de puncte realizate de acestea până la data prezentei recalculări se adaugă numărul de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1), la determinarea punctajului mediu anual utilizându-se stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații."

În consecință, în cadrul operațiunii de recalculare, la punctajul anual realizat de destinatarii normei (valorificat fie la momentul stabilirii dreptului de pensie, fie la cel al recalculării legale anterioare) se adaugă numărul de puncte suplimentar, acordat ca beneficiu legal prin aplicarea prevederilor art. 169 1 alin. (1), iar pentru stabilirea punctajului mediu anual vor fi utilizate stagiile complete de cotizare prevăzute de legea în vigoare la data recalculării, așadar de Legea nr. 263/2010.

Având în vedere cele ce precedă rezultă că problema de drept cu a cărei rezolvare de principiu a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în acest dosar este aceeași cu chestiunea de drept deja dezlegată de instanța supremă printr-o decizie obligatorie pentru instanțe conform art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, anume Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nepublicată până la data pronunțării prezentei decizii, prin care s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă în Dosarul nr. 4.970/109/2017, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și prin care s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1691 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, introdus prin Legea nr. 192/2015 pentru completarea acestei legi, sintagma «stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații» se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010."

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 519, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă, prezenta sesizare urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.