ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1531/2022

Ședința publică din data de 16 martie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov la data de 14.02.2018 sub nr. x/2018 și precizată ulterior, reclamanții Sindicatul Liber al Pensionarilor din Județul Brașov - Filiala Feldioara, prin reprezentant A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., H., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., A., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Guvernul României:

- anularea în tot a Hotărârii de Guvern nr. 291/2017, pentru completarea art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin H.G. nr. 257/2011 și revenirea cu o altă formă administrativă de aplicare a art. 100 al Legii nr. 263/2010, care să respecte în tot prevederile constituționale, raportate la norme imperative și de drept în elaborarea și implementarea politicilor publice;

- anularea deciziilor de recalculare a punctajelor medii anuale emise de Casa Județeană de Pensii Brașov, pe motiv de nelegalitate a dispozițiilor actului infralegal în baza căruia s-a procedat la emiterea acestora;

- anularea Soft-ului de calcul emis de C.N.P.P. privitor la modalitatea și metodologia obligatorie de aplicare, emis în baza H.G. nr. 291/2017 și emiterea altui Soft în conformitate cu noua formă administrativă de aplicare a art. 100 dispusă prin Legea 192/2015;

- obligarea pârâților la restabilirea punctajului anual al pensiei existent anterior deciziilor contestate, precum și la plata drepturilor de pensii recalculate potrivit solicitărilor anterioare, începând cu data de 01.01.2016, conform prevederilor Ordinului.

La primul termen de judecată, reclamanții au precizat acțiunea, arătând că înțeleg să cheme în judecată, în calitate de pârâți, Guvernul României, Casa Județeană de Pensii Brașov, Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, Casa Națională de Pensii Publice.

1.2. În cauză, Ministerul Muncii și Justiției Sociale a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul Guvernului României, prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție și respingerea cererii formulate de reclamanți în contradictoriu cu Guvernul României, iar KKKK. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat, în principal, anularea Hotărârii de Guvern nr. 291/2017 pentru completarea Normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii public, aprobat prin H.G. nr. 257/2011, iar în subsidiar, anularea alin. (8) al art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii public, aprobat prin H.G. nr. 257/2011.

1.3. Prin încheierea de ședință din data de 26.06.2018, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a dispus, în baza dispozițiilor art. 78 C. proc. civ., introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a Casei Județene de Pensii Brașov, Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice și a Casei Naționale de Pensii Publice.

1.4. Prin încheierea de ședință din data de 18.09.2018, în temeiul dispozițiilor art. 99 alin. (1) C. proc. civ., prima instanță a dispus disjungerea petitelor 2, 3 și 4 având ca obiect principal anularea deciziilor de recalculare a pensiei și formarea unui nou dosar având ca părți reclamantul Sindicatul liber al pensionarilor din județul Brașov - Filiala Feldioara, prin reprezentant A. și B. în nume personal și în calitate de mandatari ai reclamanților HHHH. s.a. în contradictoriu cu pârâții Casa Județeană de Pensii Brașov, Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice și Casa Națională de Pensii Publice. Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 64 C. proc. civ. a admis în principiu cererea de intervenție accesorie în interesul Guvernului României formulată de către Ministerul Muncii și Justiției Sociale, prin Ministru, iar în temeiul dispozițiilor art. 64 raportat la art. 62 C. proc. civ. a admis, în principiu, cererea de intervenție principală formulată de KKKK..

Prin sentința civilă nr. 170 din data de 5 decembrie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității pentru lipsa îndeplinirii procedurii prealabile, excepție invocată de pârâtul Guvernul României, cu privire la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții: Sindicatul Liber al Pensionarilor din Județul Brașov - Filiala Feldioara, C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., H., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC..

Totodată, prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B., DDDD., EEEE., A., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., toți prin mandatar desemnat de instanță B. și cererea de intervenientei în interes propriu formulată de KKKK. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

De asemenea, instanța a respins, ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții: Sindicatul Liber al Pensionarilor din Județul Brașov - Filiala Feldioara, prin reprezentant A., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., H., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., toți prin mandatar desemnat de instanță B. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Mai mult, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții: Sindicatul Liber al Pensionarilor din Județul Brașov - Filiala Feldioara, B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., H., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., A., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., prin mandatar B., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii Publice, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesual pasivă.

Nu în ultimul rând, prima instanța a admis cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, formulată de intervenientul Ministerul Muncii și Justiției Sociale.

Împotriva sentinței civile indicate în punctul I.2 anterior au declarat recurs reclamanții Sindicatul Liber al Pensionarilor Brașov - Filiala Feldioara și B. în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamanților C., G., L., O., S., W., AA., DD., FF., JJ., NN., RR., TT., XX., BBB., FFF., JJJ., HHHH., F., K., N., R., V., Z., CC., A., II., MM., QQ., EEEE., WW., AAA., EEE., III., E., J., M., Q., U., Y., BB., GGGG., HH., LL., PP., DDDD., VV., ZZ., DDD., HHH., LLL., D., I., H., P., T., X., FFFF., EE., GG., KK., OO., SS., UU., YY., CCC., GGG., KKK., precum și intervenienta KKKK..

3.1. Prin calea de atac exercitată, reclamanții Sindicatul Liber al Pensionarilor Brașov - Filiala Feldioara și B. în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamanților C., G., L., O., S., W., AA., DD., FF., JJ., NN., RR., TT., XX., BBB., FFF., JJJ., HHHH., F., K., N., R., V., Z., CC., A., II., MM., QQ., EEEE., WW., AAA., EEE., III., E., J., M., Q., U., Y., BB., GGGG., HH., LL., PP., DDDD., VV., ZZ., DDD., HHH., LLL., D., I., H., P., T., X., FFFF., EE., GG., KK., OO., SS., UU., YY., CCC., GGG., KKK. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Brașov. Recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

3.2. În cauză a formulat recurs și intervenienta KKKK., prin care, apreciind, la rândul său, ca fiind incidente cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate, iar, în rejudecare, admiterea cererii de intervenție principală, în sensul anulării în tot a Hotărârii de Guvern nr. 291 din 5 mai 2017 pentru completarea art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, sau, în subsidiar, în sensul anulării alin. (8) al art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, alineat cu care Hotărârea de Guvern nr. 291 din 5 mai 2017 a completat art. 134 din Normele de aplicare sus menționate.

În susținerea căii extraordinare de atac, recurenta - intervenientă a învederat că apreciază drept criticabilă soluția primei instanțe de respingere, ca neîntemeiată, a cererii sale de chemare în judecată cu privire la capătul de cerere referitor la validitatea prevederilor H.G. nr. 291/2017, prin motivarea hotărârii atacate instanța evitând să rețină argumentul esențial invocat de aceasta și anume incidența art. 3 lit. n) din Legea nr. 263/2010.

Reiterând istoricul reglementărilor în materia asigurărilor sociale, în special din perspectiva modificărilor legislative aduse Legii nr. 263/2010, recurenta - intervenientă a arătat, în esență, că, prin hotărârea pronunțată, prima instanță nu a motivat în niciun fel contradicția dintre regula impusă de art. 134 alin. (8) al H.G. nr. 257/2011, așa cum rezultă din completarea cu prevederile H.G. nr. 291/2017 și prevederile art. 3 lit. n) din Legea nr. 263/2010, omițând să observe, în opinia recurentei, că regula de determinare a punctajului mediu anual rezultată prin raportarea la H.G. nr. 291/2017 încalcă prevederile legale în materie.

Din această perspectivă, recurenta a subliniat că, deși art. 3 lit. n) din Legea nr. 263/2010 definește punctajul mediu anual ca fiind numărul de puncte realizat de asigurat, calculat prin raportarea punctajului total realizat de acesta în întreaga perioadă de activitate la numărul anilor corespunzători stagiului complet de cotizare prevăzut de lege la data pensionării, stagiul complet de cotizare utilizat de Casele de Pensii în vederea stabilirii drepturilor de pensie pentru persoanele aflate în situații precum cea a recurentei fiind, urmare a aplicării prevederilor art. 134 alin. (8) al H.G. nr. 257/2011, introdus prin H.G. nr. 291/2017, cel prevăzut de legea în vigoare în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2011 - 23 iulie 2016. Or, în opinia recurentei - interveniente, printr-o hotărâre de guvern a fost stabilită o regulă de determinare a stagiului complet de cotizare în contradicție cu art. 3 lit. n) din Legea nr. 263/2010, cu încălcarea prevederilor art. 4 alin. (3), art. 15 alin. (1) și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, întrucât se adăugă/se modifică dispoziții cuprinse în Legea nr. 263/2010 în special art. 3 lit. n) din Legea nr. 263/2010, neputându-se stabili o formulă de calcul a punctajului mediu anual contrară formulei de calcul expres definită de lege.

4.1. Prin întâmpinarea depusă, Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului a solicitat respingerea recursului formulat de Sindicatul Liber al Pensionarilor Brașov - Filiala Feldioara și B. ș.a., ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe, drept temeinică și legală.

4.2. În cauză a formulat întâmpinare și Casa Națională de Pensii Publice prin care a solicitat, la rându-i, respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de Sindicatul Liber al Pensionarilor Brașov - Filiala Feldioara prin președinte A. și B. în nume personal și în calitate de mandatari ai reclamanților, apreciind drept legală soluția primei instanțe de respingere a cererii acestora promovate în contradictoriu cu CNPP, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

4.3. Totodată, Sindicatul Liber al Pensionarilor Brașov - Filiala Feldioara a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului formulat de intervenienta KKKK..

Prin răspunsurile la întâmpinări formulate de Sindicatul Liber al Pensionarilor Brașov - Filiala Feldioara și B., recurenții au solicitat, reiterând aspecte similare celor din memoriul de recurs, respingerea apărărilor formulate de intimați, apreciate de recurenți ca fiind neîntemeiate.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 22 mai 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 27 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, când cauza a fost amânată pentru data de 16 martie 2022.

II. Soluția instanței de recurs

A. Analizând, cu prioritate, îndeplinirea de către recurenții - reclamanți Sindicatul Liber al Pensionarilor Brașov - Filiala Feldioara și B. în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamanților C., G., L., O., S., W., AA., DD., FF., JJ., NN., RR., TT., XX., BBB., FFF., JJJ., HHHH., F., K., N., R., V., Z., CC., A., II., MM., QQ., EEEE., WW., AAA., EEE., III., E., J., M., Q., U., Y., BB., GGGG., HH., LL., PP., DDDD., VV., ZZ., DDD., HHH., LLL., D., I., H., P., T., X., FFFF., EE., GG., KK., OO., SS., UU., YY., CCC., GGG., KKK. a obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că excepția netimbrării, invocată din oficiu, este întemeiată, pentru următoarele considerente:

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (1) si (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON, dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ. și, adițional, cu o sumă tot de 100 RON, dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, caz de casare ce corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Conform art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Prin adresele comunicate sus indicaților recurenți - reclamanți la datele de 18 octombrie 2021, respectiv 19 octombrie 2021, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte a adus la cunoștința acestora obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de RON, aferentă recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 170 din data de 5 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte observă că recurenții Sindicatul Liber al Pensionarilor Brașov - Filiala Feldioara și B. în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamanților C., G., L., O., S., W., AA., DD., FF., JJ., NN., RR., TT., XX., BBB., FFF., JJJ., HHHH., F., K., N., R., V., Z., CC., A., II., MM., QQ., EEEE., WW., AAA., EEE., III., E., J., M., Q., U., Y., BB., GGGG., HH., LL., PP., DDDD., VV., ZZ., DDD., HHH., LLL., D., I., H., P., T., X., FFFF., EE., GG., KK., OO., SS., UU., YY., CCC., GGG., KKK. nu au formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru stabilite în sarcina lor, nu au solicitat acordarea de facilități la plata acesteia și, până la termenul de judecată acordat, nu au depus în dosarul cauzei dovada achitării unei astfel de taxe.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu și va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurenții - reclamanți Sindicatul Liber al Pensionarilor Brașov - Filiala Feldioara și B. în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamanților C., G., L., O., S., W., AA., DD., FF., JJ., NN., RR., TT., XX., BBB., FFF., JJJ., HHHH., F., K., N., R., V., Z., CC., A., II., MM., QQ., EEEE., WW., AAA., EEE., III., E., J., M., Q., U., Y., BB., GGGG., HH., LL., PP., DDDD., VV., ZZ., DDD., HHH., LLL., D., I., H., P., T., X., FFFF., EE., GG., KK., OO., SS., UU., YY., CCC., GGG., KKK. împotriva sentinței civile nr. 170 din data de 5 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

B. Cât privește recursul declarat de intervenienta KKKK., analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, probele administrate și normele legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru argumentele ce vor fi expuse în paragrafele ulterioare:

Un prim motiv de casare invocat de recurenta - intervenientă este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., dată fiind, în accepțiunea titularei căii de atac, pretinsa nemotivare a hotărârii din perspectiva argumentului contradicției evocate de intervenientă între regula impusă de art. 134 alin. (8) al H.G. nr. 257/2011, așa cum rezultă din completarea cu prevederile H.G. nr. 291/2017 și prevederile art. 3 lit. n) din Legea nr. 263/2010.

Înalta Curte nu poate să dea eficiență criticilor recurentei privind neanalizarea de către primul judecător a unor aspecte, câtă vreme motivul de recurs invocat nu are în vedere analizarea expresă de către judecător a fiecăruia dintre argumentele de fapt și de drept expuse de reclamantă în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății și să le răspundă prin considerente comune. Exigența motivării hotărârii judecătorești este o garanție a caracterului echitabil al procedurii și împotriva arbitrariului instanței, fiind reglementată de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. Potrivit acestui text de lege, hotărârea judecătorească va cuprinde, din acest punct de vedere, considerentele în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Transpunând dispozițiile acestei norme în contextul afirmațiilor recurentei, Înalta Curte apreciază că obligația instanței de fond de a motiva sentința pe care a pronunțat-o privește, în esență, arătarea situației de fapt pe care a reținut-o și a considerentelor de fapt și de drept pentru care a pronunțat soluția criticată în recurs, criterii legale pe care sentința recurată le îndeplinește.

În jurisprudența sa constantă, instanța supremă a stabilit că "motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar. Înalta Curte a mai statuat că motivarea hotărârii constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu, judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului."

Se rețin a fi incidente în cauză argumentele statuate în jurisprudența CEDO (paragraful 20 din hotărârea pronunțată în cauza Gheorghe Mocuța contra României):

"În continuare, Curtea reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligația de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, LLLL. împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)".

Analizând maniera în care instanța de fond și-a îndeplinit obligația de a motiva hotărârea pronunțată, Înalta Curte reține că, în raport de circumstanțele cauzei pendinte, hotărârea primei instanțe cuprinde argumentele pe care judecătorul fondului și-a fundamentat soluția pronunțată, din succesiunea acestora rezultând că prima instanță a apreciat că, în raport de interpretarea dată prevederilor art. 169

1

din Legea nr. 263/2010 prin Decizia nr. 69/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - complet pentru dezlegarea unei chestiuni de drept (obligatorie potrivit prevederilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ.), verificarea conformității normei infralegislative atacate prin cererea de intervenție formulată de recurenta KKKK. cu norma primară implică doar o analiză a acesteia în raport de prevederile art. 169

1

din Legea nr. 263/2010, considerate de prima instanță ca fiind norma în aplicarea căreia a fost emisă H.G. nr. 291/2017.

Într-un astfel de context, instanța de control judiciar apreciază că lipsa unei referiri exprese la prevederile art. 3 lit. n) din Legea nr. 263/2010 nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii atacate din perspectiva unei astfel de chestiuni de drept, câtă vreme concluzia primei instanțe privind inaplicabilitatea/lipsa de relevanță a acestora în demersul de analiză a conformității H.G. nr. 291/2017 cu norma cu forță juridică superioară, rezultă cu claritate din argumentele expuse de judecătorul fondului, neputându-se aprecia că instanța nu a trecut prin propriu filtru totalitatea argumentelor evocate.

Ceea ce trebuie observat în cauză este faptul că cerința existenței unei motivări concise, care nu are elemente de contradictorialitate, este îndeplinită, fiind respectate garanțiile unui proces echitabil și ale dreptului la apărare, astfel cum acestea sunt ocrotite prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că sunt nefondate criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Nefondate sunt și criticile subsumate de recurenta - intervenientă cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., demersul primei instanțe de a se raporta la prevederile art. 169

1

din Legea nr. 263/2010, iar nu și la cele ale art. 3 lit. n) din Legea nr. 263/2010 în aplicarea mecanismului de verificare a conformității Hotărârii de Guvern nr. 291/2017 pentru completarea H.G. nr. 257/2011, respectiv a alin. (8) al art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii public, aprobate prin H.G. nr. 257/2011 cu legea primară, fiind rezultatul unei corecte aplicări și interpretări a normelor de drept material.

Înalta Curte reține că, în esență, chestiunea de drept în discuție este cea a identificării normei primare în executarea căreia a fost emis actul normativ derivat atacat de recurenta - intervenientă, punctul central al analizei fiind sintagma "stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, în vigoare la data la care se cuvin drepturile recalculate".

Din analiza H.G. nr. 291/2017 rezultă că aceasta a fost adoptată pentru completarea art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011, însă din conținutul normativ al articolului unic al hotărârii supuse verificării rezultă că aceasta vizează doar punerea în executare a prevederilor art. 169

1

din Legea nr. 263/2010.

Totodată, instanța de control judiciar reține că prevederile art. 169

1

din Legea nr. 263/2010 vizează ipoteza particulară a operațiunii de recalculare a pensiilor ce pleacă de la o situație juridică preexistentă, are un obiect specific, circumstanțiat la o anumită categorie de situații, motiv pentru care este evident caracterul acestor prevederi de reglementări speciale (în sensul art. 15 alin. (2) din Legea nr. 24/2000), derogatorii de la norma generală cuprinsă în art. 3 lit. n) din Legea nr. 263/2010. În acest sens, relevante sunt aspectele statuate în pct. 48 - 51 ale Deciziei nr. 81/2018 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în complet pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, ce au următorul conținut:

1

din Legea nr. 263/2010 pornește de la o situație juridică preexistentă:

- drepturi de pensie stabilite potrivit legislației anterioare datei de 1 ianuarie 2011 - cu referire la persoanele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv activități în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite și/sau condiții speciale, potrivit legii, și, în plus, care nu au beneficiat de majorarea punctajelor anuale, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009 - astfel cum reiese, în esență, din dispozițiile art. 169

1

alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010;

- drepturile de pensie ale acestor persoane au fost recalculate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 și al Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, acte normative în baza cărora pensiile stabilite în conformitate cu Legea nr. 3/1977 au fost aduse în domeniul de aplicare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 19/2000).

1

din Legea nr. 263/2010, fie la momentul stabilirii (pentru cei al căror drept de pensie s-a deschis în baza Legii nr. 19/2000), fie la momentul recalculării (pentru cei al căror drept de pensie s-a născut în baza Legii nr. 3/1977), are un drept de pensie stabilit în baza algoritmului legal și cu utilizarea conceptelor prevăzute de lege - vechime în muncă, stagiu complet de cotizare, punctaj anual, punctaj mediu anual etc.

1

alin. (3) din Legea nr. 263/2010 prevede astfel: "În cazul persoanelor prevăzute la alin. (2), la numărul total de puncte realizate de acestea până la data prezentei recalculări se adaugă numărul de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1), la determinarea punctajului mediu anual utilizându-se stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații."

1

alin. (1), iar pentru stabilirea punctajului mediu anual vor fi utilizate stagiile complete de cotizare prevăzute de legea în vigoare la data recalculării, așadar de Legea nr. 263/2010.

Totodată, Înalta Curte va avea în vedere și faptul că, prin aspectele dezlegate cu forță obligatorie prin Decizia nr. 69/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, sintagma "stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situații" cuprinsă în alin. (3) din art. 169

1

din Legea nr. 263/2010, a fost interpretată ca referindu-se la legea în vigoare la data recalculării pensiei.

Din această perspectivă relevante sunt considerentele expuse în punctele 61-64 ale sus indicatei decizii, în cuprinsul cărora s-a statuat astfel:

1

din Legea nr. 263/2010, se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, în consecință, la Legea nr. 263/2010, care conține norma respectivă.

- art. 29 alin. (1) - "Sunt încadrate în condiții deosebite locurile de muncă stabilite în baza criteriilor și metodologiei prevăzute de legislația în vigoare la data încadrării acestora.";

- art. 170 alin. (1) - "Pentru persoanele înscrise la pensie începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, la punctajul mediu anual determinat în condițiile art. 95 se aplică un indice de corecție calculat ca raport între 43,3% din câștigul salarial mediu brut realizat și valoarea unui punct de pensie în vigoare la data înscrierii la pensie, actualizată cu rata medie anuală a inflației pe anul 2011".

1

alin. (3) din Legea nr. 263/2010 ar face inaplicabil textul alin. (4) din același articol, conform căruia "În situația în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1) - (3), rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se menține punctajul mediu anual și cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării." În condițiile în care art. 169

1

alin. (1) reglementează o creștere a punctajelor anuale realizate în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare, respectiv încadrate în condiții speciale/deosebite, dispoziția menționată fiind incidentă, potrivit alin. (2), și în cazul celor aflați în situația reclamantului, rezultă că, pentru astfel de persoane, aplicând un stagiu de cotizare redus, respectiv cel de la data deschiderii dreptului de pensie, întotdeauna se va ajunge la o majorare a punctajului mediu anual, nicidecum la o micșorare a acestuia. În mod firesc, într-un asemenea caz, dispoziția art. 169

1

alin. (4) nu și-ar mai găsi justificare legislativă.

Or, din sus indicatele considerente rezultă cu claritate faptul că prevederile art. 169

1

din Legea nr. 263/2010 reglementează un alt mecanism de calcul al punctajului mediu anual, ce are drept componentă stagiul complet de cotizare prevăzut de legea în vigoare la data recalculării pensiei, iar nu pe cel prevăzut de lege la data pensionării (cum prevede art. 3 lit. n) din Legea nr. 263/2010), fiind confirmat, o dată în plus, caracterul derogatoriu al dispozițiilor art. 169

1

din Legea nr. 263/2010.

În raport de astfel de elemente, instanța de control judiciar apreciază că, întrucât norma primară, în executarea căreia a fost adoptată H.G. nr. 291/2017, este reprezentată de prevederile art. 169

1

din Legea nr. 263/2010, iar acestea au, inclusiv din perspectiva sintagmei "stagiile complete de cotizare prevăzute de lege", natura unor norme speciale, derogatorii de la prevederile art. 3 lit. n) din Legea nr. 263/2010, în mod corect prima instanță a apreciat că acestea sunt singurele în măsură a îndeplinii criteriile spre a fi considerate, în sensul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, drept textul legal de referință în analiza conformității actului normativ derivat cu legea în aplicarea căreia a fost emis.

Totodată, întrucât regulă de determinare a stagiului complet de cotizare prin raportare la legea în vigoare la data recalculării pensiei este stipulată în chiar art. 169

1

din Legea nr. 263/2010, Înalta Curte consideră nefondate criticile aduse de recurentă manierei în care, verificând raportul dintre norma primară și cea derivată, prima instanță a reținut că H.G. nr. 291/2017 are exclusiv natura unui act de organizare a modului de aplicare a prevederilor art. 169

1

din Legea nr. 263/2010, emis în mod legal, cu respectarea limitelor impuse de 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, prin care nu sunt adăugate mecanisme neprevăzute de lege, nefiind necesară o verificare a conformității acesteia cu prevederile art. 3 lit. n) din Legea nr. 263/2010. În acest sens sunt, de altfel, și aspectele expuse în punctul 69 al Deciziei nr. 69/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept (citat și de prima instanță) prin care s-a arătat expres că: 69. Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 sunt în deplină consonanță cu actul normativ în executarea căruia au fost edictate, explicitând dispoziția din lege.

În concluzie, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 și 8 din C. proc. civ., soluția pronunțată fiind legală, motiv pentru care, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul formulat de intervenienta KKKK., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanții Sindicatul Liber al Pensionarilor Brașov - Filiala Feldiora și B. în nume propriu și în calitate de mandatar al reclamanților C., G., L., O., S., W., AA., DD., FF., JJ., NN., RR., TT., XX., BBB., FFF., JJJ., HHHH., F., K., N., R., V., Z., CC., A., II., MM., QQ., EEEE., WW., AAA., EEE., III., E., J., M., Q., U., Y., BB., GGGG., HH., LL., PP., DDDD., VV., ZZ., DDD., HHH., LLL., D., I., H., P., T., X., FFFF., EE., GG., KK., OO., SS., UU., YY., CCC., GGG., KKK. împotriva sentinței civile nr. 170 din data de 5 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Respinge recursul declarat de intervenienta KKKK. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2022.