ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.06.2022

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3248/2022

HOTĂRÂRE
07.06.2022
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3248/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 7 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Brașov la data de 10.02.2020 și precizată la data de 19.06.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea art. 108 alin. (8), art. 133 alin. (2) și (3) lit. b), art. 208 alin. (8) și art. 246 alin. (2), alin. (3) lit. a) și b) și alin. (4) din H.G. nr. 157/2016.

Prin sentința nr. 80/2020 din 29 octombrie 2020, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Împotriva sentinței nr. 80/2020 din 29 octombrie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate ca fiind netemeinică și nelegală.

Recurentul-reclamant, nu a indicat motivele de casare pe care își întemeiază cererea de recurs.

Intimatul-pârât Guvernul României nu a depus întâmpinare la cererea de recurs.

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Prin rezoluția din 14 ianuarie 2021 s-au instituit în sarcina recurentului-reclamant o serie de obligații, respectiv să indice motivele de casare pe care își întemeiează cererea, iar în raport de acestea în conformitate cu prevederile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 să achite taxă judiciară de timbru, sub sancțiunea nulității cererii.

Obligațiile instituite prin rezoluția din 14 ianuarie 2021 i-au fost comunicate recurentului-reclamant prin adresa din 15 ianuarie 2021.

Înalta Curte a constatat că recurentul-reclamant nu s-a conformat obligațiilor instiuite prin rezoluția sus-amintită până la termenul stabilit pentru soluționarea cererii de recurs.

În ceea ce privește lipsa motivelor de recurs, Înalta Curte apreciază că, recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, recurentul-reclamant nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

Acesta a indicat o serie de aspecte privitoare la procedura de acees la convorbiri telefonice din penitenciar fără a indica elemente de nelegalitate ale sentinței recurate.

Or, în aceste condiții, susținerile recurentului nu pot fi supuse analizei instanței de recurs, în măsura în care această instanță are competența de analiză doar cu privire la elemente de nelegalitate ale sentinței instanței de fond.

În cauză, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește obligativitatea de timbrare a cererii de recurs, Înalta Curte apreciază că recurentul avea obligația de a achita taxa judiciară de timbru prin raportare la motivele de recurs invocate în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

În speță, recurentul-reclamant nu s-a conformat nici acestei obligații, iar în lipsa achitării taxei de timbru, în conformitate cu prevederile art. 197 din C. proc. civ., sancțiunea aplicabilă este, nulitatea cererii de recurs.

În consecință, reținând pe de-o parte că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs, într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., în lipsa indicării exprese a recurentului a unui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., iar pe de altă parte constatând că recurentul nu a achitat taxă judiciară de timbru și nici nu a solicitat printr-o cerere expres în termenul legal ptrevăzut de art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 ajutorul public judiciar, Înalta Curte va anula cererea de recurs formulată de reclamantul A..

Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 80/2020 din 29 octombrie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 iunie 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-11-29
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5686/2023
, a casat sentința civilă nr. 1297 din 20 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pe rolul căreia a fost înregistrată la d
ÎCCJ 2022-05-11
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2626/2022
intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. 5. Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză a fost parcursă proc
ÎCCJ 2022-03-16
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1537/2022
Ședința publică din data de 16 martie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 11 februarie 2019 inițial pe rolul Tribu
ÎCCJ 2021-06-08
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3435/2021
a respins excepția inadmisibilității parțiale a cererii de sesizare a Curții Constituționale, invocată de pârâtul Ministerul Justiției prin întâmpinare, a admis cererea reclamantului și a sesizat Curtea Constituțională a României cu excepți
ÎCCJ 2022-01-13
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 105/2022
/2004. 4. Apărările formulate în recurs Intimații-pârâți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, apreciind că hotărârea recurată este temeinică și legală, fiind dată cu corecta aplicarea normelor de drept inc
Sursă