Decizia nr. 81 din 26 noiembrie 2018
Decizia nr. 81 din 26 noiembrie 2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Decizia nr. 81 din 26 noiembrie 2018
26 noiembrie 2018
10 septembrie 2021
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
Decizia nr. 81/2018 Dosar nr. 2313/1/2018
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2018
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 155 din 27/02/2019
Gabriela Elena Bogasiu – vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – preşedintele completului
Lavinia Curelea – preşedintele delegat al Secţiei I civile
Eugenia Voicheci – preşedintele Secţiei a II-a civile
Corina-Alina Corbu – preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal
Carmen Georgeta Negrilă – judecător la Secţia I civilă
Adina Georgeta Nicolae – judecător la Secţia I civilă
Nina Ecaterina Grigoraş – judecător la Secţia I civilă
Paula C. Pantea – judecător la Secţia I civilă
Eugenia Puşcaşiu – judecător la Secţia I civilă
Carmen Trănica Teau – judecător la Secţia a II-a civilă
Cosmin Horia Mihăianu – judecător la Secţia a II-a civilă
Minodora Condoiu – judecător la Secţia a II-a civilă
Ianina Blandiana Grădinaru – judecător la Secţia a II-a civilă
Roxana Popa – judecător la Secţia a II-a civilă
Maria Hrudei – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Horaţiu Pătraşcu – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Virginia Filipescu – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Luiza Maria Păun – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Emilia Claudia Vişoiu – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 2.313/1/2018 este constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 27
5
alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).
Şedinţa este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La şedinţa de judecată participă doamna Mihaela Lorena Mitroi, magistrat-asistent desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 27
6
din Regulament.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 1.659/87/2017, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.
Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, fiind depus de către intimata-pârâtă un punct de vedere formulat în scris privind chestiunea de drept supusă judecăţii. La dosar au fost transmise de către instanţele naţionale hotărârile judecătoreşti relevante ce au fost identificate, precum şi opiniile teoretice exprimate de colectivele de judecători. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii. Se mai referă că au fost depuse la dosar mai multe cereri de intervenţie în interes propriu şi memorii formulate de foşti angajaţi din industria minieră şi pensionari care au cauze similare pe rolul instanţelor judecătoreşti.
Deliberând, instanţa respinge, ca inadmisibile, cererile de intervenţie în interes propriu formulate în cauză, constatând că nu sunt compatibile cu procedura pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Astfel, procedura întrebării prealabile se derulează între instanţele menţionate de art. 519 din Codul de procedură civilă – titularul sesizării – şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – instanţa învestită de lege cu competenţa de pronunţare a hotărârii prealabile – căreia i se adresează sesizarea în vederea pronunţării unei dezlegări de principiu asupra unor chestiuni de drept, iar nu între părţile originare ale unui litigiu, pentru a fi aplicabil art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia: „Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare.”
Doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, constată că nu mai există chestiuni prealabile, iar completul rămâne în pronunţare asupra admisibilităţii sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
I. Titularul şi obiectul sesizării
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din data de 26 iunie 2018, în Dosarul nr. 1.659/87/2017, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1691 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 263/2010), coroborate cu dispoziţiile art. 134 alin. (8), (9), (12) şi (13) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările aduse prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017, văzute în lumina principiului neretroactivităţii legii civile consacrat de art. 6 alin. (1) din Codul civil şi art. 15 alin. (2) din Constituţia României, sintagma „la determinarea punctajului mediu anual [se utilizează] stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii”, din cuprinsul art. 1691 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, trebuie înţeleasă în sensul că:
– la recalcularea pensiilor, conform acestor prevederi, pentru destinatarii aflaţi în ipoteza de la art. 169 alin. (2) din lege, interpretat singur sau coroborat cu art. 134 alin. (12) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, în vigoare la data de la care se cuvin drepturile recalculate, corespunzătoare fiecărei situaţii, şi anume, cele enumerate la art. 134 alin. (8) lit. a) -c) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare, care se aplică la numărul total de puncte realizat de aceştia prin adunarea la numărul de puncte realizat până la data recalculării a numărului de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor art. 1691 alin. (1) din lege, stagii complete de cotizare diferite de stagiile complete de cotizare (mai mici) avute în vedere la stabilirea iniţială a drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, conform legislaţiei anterioare datei de 1 ianuarie 2011, pentru persoanele care au lucrat în grupa I sau în grupa a II-a de muncă, inclusiv în cazul celor recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile sau, după caz, prin hotărâri judecătoreşti definitive, puse în executare de casele teritoriale de pensii; sau
– la recalcularea pensiilor, conform acestor prevederi, pentru destinatarii aflaţi în ipoteza de la art. 169 alin. (2) din lege, interpretat singur sau coroborat cu art. 134 alin. (12) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare, pentru a determina punctajul mediu anual, la numărul total de puncte realizat până la data recalculării se utilizează stagiile complete de cotizare (mai mici) avute în vedere la stabilirea iniţială a drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, conform legislaţiei anterioare datei de 1 ianuarie 2011, pentru persoanele care au lucrat în grupa I sau în grupa a II-a de muncă, inclusiv în cazul celor recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile sau, după caz, prin hotărâri judecătoreşti definitive, puse în executare de casele teritoriale de pensii, iar la numărul de puncte corespunzător majorării prevăzute de art. 1691 alin. (1) din lege se utilizează stagiile complete de cotizare prevăzute de aceeaşi lege, în vigoare la data de la care se cuvin drepturile recalculate, corespunzătoare fiecărei situaţii, şi anume, cele enumerate la art. 134 alin. (8) lit. a) -c) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare?
II. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept menţionată
Apelantul-reclamant a ieşit la pensie, conform Deciziei nr. xxxxxx din 27.04.1999 privind acordarea pensiei pentru munca depusă şi limita de vârstă, emisă de Oficiul de Pensii Teleorman. Prin decizia respectivă i s-a recunoscut o vechime în muncă de 41 de ani şi 17 zile, dintre care 25 de ani, 10 luni şi 8 zile în grupa I de muncă.
În urma Sentinţei civile nr. 337 din 26 ianuarie 2011, pronunţată de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. 6.982/87/2011, definitivă, prin care instanţa a admis acţiunea formulată de reclamant şi a obligat pârâta ca la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, în conformitate cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005), a fost emisă Decizia nr. xxxxxx din 30.11.2015, prin care, în urma recalculării, i s-au stabilit punctajul mediu anual şi cuantumul pensiei.
Ulterior, prin Decizia nr. xxxxxx din 30.05.2017 emisă de intimata-pârâtă, pensia apelantului-reclamant, din oficiu, a fost recalculată conform prevederilor art. 169
1
din Legea nr. 263/2010, acordându-i-se un număr de puncte suplimentar de 14,93482, rezultând în total un număr de puncte de 50,42874. La această recalculare, Casa Judeţeană de Pensii Teleorman a avut în vedere un stagiu de cotizare de 34 de ani şi 6 luni, ceea ce a condus la un punctaj mediu anual de 1,46170, mai mic decât punctajul de 1,77470, calculat la 31 decembrie 2015, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani. Prin aplicarea art. 169
1
alin. (4) din lege, apelantului i s-a menţinut în plată pensia anterioară recalculării, în cuantum de 1.548 lei, superioară celei rezultate prin aplicarea dispoziţiilor art. 169
1
din Legea nr. 263/2010, în cuantum de 1.275 lei.
Prin art. 169
1
din Legea nr. 263/2010 s-a prevăzut beneficiul majorării punctajului anual pentru pensionarii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 ianuarie 2011, care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite şi/sau condiţii speciale, potrivit legii, şi care nu au beneficiat de celelalte majorări de punctaj acordate prin legislaţia specifică.
Ipoteza supusă analizei instanţei de trimitere vizează modul de recalculare a punctajului anual, conform art. 169
1
din Legea nr. 263/2010, în cazul persoanelor care au beneficiat de un stagiu complet de cotizare redus, ca urmare a recunoaşterii acestui drept prin hotărâre judecătorească definitivă, pronunţată prin raportare la legislaţia incidentă la data pensionării.
În speţă, casa teritorială de pensii, în aplicarea art. 169
1
din Legea nr. 263/2010 şi a art. 134 alin. (8) şi (13) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare (Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010), a avut în vedere un stagiu de cotizare complet, astfel cum este prevăzut de legislaţia în vigoare la data de la care se cuvin drepturile recalculate, fără a avea în vedere stagiul complet de cotizare stabilit anterior pe cale judecătorească.
Reclamantul a contestat această decizie de recalculare şi a solicitat aplicarea, la recalculare, a aceluiaşi stagiu de cotizare avut în vedere la stabilirea iniţială a drepturilor de pensie, considerând că legea nouă nu poate să retroactiveze şi să îi înlăture un drept recunoscut prin hotărâre judecătorească definitivă.
III. Aspectele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării
Prin Încheierea de sesizare din data de 26 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.659/87/2017, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a apreciat că sunt îndeplinite cerinţele de admisibilitate a sesizării, conform art. 519 din Codul de procedură civilă, după cum urmează:
– cauza se află pe rolul unui complet al Curţii de Apel Bucureşti, care judecă în ultimă instanţă;
– de dezlegarea chestiunii de drept depinde soluţionarea pe fond a procesului, al cărui obiect tinde la recalcularea pensiei apelantului-reclamant, prin acordarea punctajului suplimentar prevăzut la art. 169
1
alin. (1) din Legea nr. 263/2010, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, astfel cum i-a fost recunoscut prin hotărâre judecătorească definitivă, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, în timp ce casa judeţeană de pensii a aplicat un stagiu complet de cotizare de 34 de ani şi 6 luni, conform anexei nr. 5 la Legea nr. 263/2010, în aplicarea dispoziţiilor art. 134 alin. (8) lit. a) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, opinie îmbrăţişată şi de prima instanţă – Tribunalul Teleorman – Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi de contencios administrativ şi fiscal, care a respins acţiunea, ca nefondată, prin Sentinţa civilă nr. 696 din 23 noiembrie 2017;
– problema de drept este recent ivită pe rolul instanţelor, nefăcând obiectul dezlegării printr-o altă hotărâre obligatorie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici al unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
Instanţa de trimitere a menţionat însă că, ulterior pronunţării Încheierii de sesizare din data de 26 iunie 2018, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost înregistrată o sesizare similară, la data de 12 iulie 2018, cu nr. 1.915/1/2018, provenind de la Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă, în Dosarul nr. 4.970/109/2017;
– sesizarea instanţei supreme se impune pentru a preveni soluţiile divergente ale instanţelor cu privire la această problemă de drept, dată fiind identificarea unei creşteri a numărului de cauze având obiect similar, precum şi faţă de practica judiciară conturată la nivelul Curţii de Apel Bucureşti, unde s-au identificat două orientări jurisprudenţiale.
Astfel, s-a arătat că, potrivit unei prime opinii, au fost respinse cereri de chemare în judecată similare celei din prezenta cauză, ca neîntemeiate, considerându-se că modalitatea de calcul al punctajului anual prevăzută de legiuitor este clară, din interpretarea dispoziţiilor art. 169
1
din Legea nr. 263/2010 coroborate cu cele ale art. 134 alin. (8) şi (13) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările aduse prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017, reieşind că voinţa legiuitorului la momentul reglementării beneficiului majorării punctajului anual a fost în sensul că, la recalculare, să se aibă în vedere stagiul complet de cotizare prevăzut de lege, în vigoare la data de la care se cuvin drepturile recalculate, inclusiv în situaţia pensionarilor ale căror drepturi de pensie au fost stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive prin raportare la un stagiu de cotizare mai mic decât cel actual, anume cel în vigoare la momentul stabilirii drepturilor de pensie.
Potrivit unei alte opinii, instanţele au considerat că intimata-pârâtă, casa judeţeană de pensii, a încălcat prevederile art. 169
1
alin. (3) din Legea nr. 263/2010, care trebuiau interpretate în sensul că însumarea la care se referă acest text are în vedere adăugarea la numărul total de puncte realizate de pensionar până la data recalculării şi aflate în plată a numărului de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1), însă prin însumarea punctajelor obţinute în urma utilizării, pentru fiecare dintre aceste două momente, a stagiilor complete de cotizare prevăzute de lege, „corespunzătoare fiecărei situaţii”.
Prin urmare, prevederile art. 169
1
din Legea nr. 263/2010 se aplică numai pentru perioadele de stagiu de cotizare realizate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă, respectiv numai pentru determinarea punctajului mediu anual aferent punctajului suplimentar, iar nu şi pentru determinarea punctajului mediu anual corespunzător pensiei aflate în plată şi care, prin ipoteză, este unic şi este cel de la data deschiderii drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, astfel încât se menţine pe toată perioada acordării acesteia, neputând fi modificat în funcţie de data unor recalculări ulterioare.
IV. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
Apelantul-reclamant, cel care a solicitat formularea unei sesizări pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, a arătat că prevederile din lege nu stabilesc care sunt situaţiile corespunzătoare fiecărui pensionar, iar, în cazul său, dat fiind faptul că, prin Sentinţa civilă nr. 337 din 26 ianuarie 2011, pronunţată de Tribunalul Teleorman, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că stagiul de cotizare este de 20 de ani, casa teritorială de pensii ar fi trebuit să aibă în vedere la stabilirea punctajului mediu anual acest titlu executoriu.
Apelantul-reclamant a apreciat că excepţia prevăzută la art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 nu este prevăzută şi în lege, astfel încât se încalcă prevederile art. 4 şi art. 13 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 24/2000).
În opinia sa, scopul Legii nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (Legea nr. 192/2015), prin care s-a introdus art. 1691, a fost acela de a se elimina discriminările apărute în calculul pensiei unor pensionari care au lucrat în condiţii speciale şi care, de-a lungul anilor, conform reglementărilor legale privind calculul pensiilor, au ajuns să aibă, pentru aceleaşi condiţii grele de muncă şi aceiaşi ani de cotizaţie, pensii diferite.
Prin urmare, legiuitorul a urmărit o egalizare a drepturilor pensionarilor aflaţi în aceeaşi situaţie, şi nu o diferenţiere între aceştia, sens în care a intenţionat ca modalitatea de calcul avută în vedere să fie aceeaşi pentru toţi, pârâta având obligaţia să aplice un stagiu de cotizare de 20 de ani, şi nu pe cel general de 35 de ani.
Apelantul-reclamant a mai arătat că, în opinia sa, dispoziţiile art. 169
1
alin. (3) din Legea nr. 263/2010 trebuie interpretate în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 şi care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă să fie cel reglementat de Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 3/1977), aceasta fiind legea sub imperiul căreia a fost emisă prima decizie de pensionare în cazul său.
Intimata-pârâtă nu a formulat un punct de vedere asupra chestiunii de drept.
După comunicarea raportului întocmit de judecătorii- raportori, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, a fost depus un punct de vedere de către intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Teleorman prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, având în vedere că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept deja a statuat asupra acestei chestiuni de drept prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.915/1/2018.
V. Punctul de vedere al titularului sesizării cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
În opinia completului de judecată al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru a nu se aduce atingere principiului neretroactivităţii legii civile, statuat de art. 6 alin. (1) din Codul civil şi de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, pentru a se respecta normele cuprinse în Legea nr. 24/2000, aşadar, principiul ierarhiei forţei juridice a actelor normative (normele de punere în aplicare neputând aduce atingere chiar dispoziţiilor legii), o corectă interpretare a sintagmei „stagiu complet de cotizare prevăzut de lege, corespunzător fiecărei situaţii”, în cazul recalculării pensiilor destinatarilor dispoziţiilor art. 169
1
din Legea nr. 263/2010, ar trebui să fie în sensul că stagiul complet de cotizare de 20 de ani, recunoscut reclamantului prin hotărâre judecătorească definitivă, se va utiliza în continuare pentru numărul de puncte corespunzătoare perioadelor de activitate desfăşurate în grupa I de muncă, aflate în plată la data de 31 decembrie 2015, iar stagiul complet de cotizare prevăzut de legea în vigoare la data la care se cuvin drepturile recalculate, respectiv cel determinat conform anexei nr. 5 la Legea nr. 263/2010 [art. 134 alin. (8) lit. a) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010], se va utiliza doar pentru punctele suplimentare calculate conform art. 169
1
din Legea nr. 263/2010, rezultând că punctajul mediu anual final va fi astfel determinat sub forma adunării a două fracţii (număr total de puncte până la data recalculării/stagiu complet de cotizare de 20 de ani + număr suplimentar de puncte/stagiu complet de cotizare determinat conform anexei nr. 5 la Legea nr. 263/2010).
Instanţa de sesizare a apreciat că voinţa legiuitorului a fost aceea de a introduce o normă juridică favorabilă pensionarilor ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 1 ianuarie 2011, care au desfăşurat activitate în condiţii deosebite/speciale de muncă şi care nu au beneficiat de alte majorări de punctaje acordate prin dispoziţiile legale succesive intervenite în materie (în acest sens trebuie avută în vedere şi expunerea de motive a proiectului de lege care a stat la baza modificărilor aduse Legii nr. 263/2010, prin Legea nr. 192/2015).
Potrivit celor statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii în Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 14 iulie 2015, dispoziţiile unei legi noi sunt de imediată aplicare în ceea ce priveşte mijloacele procesuale, însă, în acelaşi timp, raportul de drept substanţial (în cazul de faţă, stabilirea dreptului la pensie) este guvernat de legea sub imperiul căreia dreptul s-a născut.
În speţa dedusă judecăţii, drepturile de pensie ale reclamantului au luat naştere sub imperiul Legii nr. 3/1977, iar prin hotărâre judecătorească definitivă s-a stabilit ca, la calcularea punctajului mediu anual, anterior datei de 31 decembrie 2015, să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Sub acest aspect se poate considera că, în ceea ce priveşte punctajul mediu anual aferent numărului de puncte corespunzătoare perioadelor de activitate desfăşurate în grupa I de muncă, astfel cum erau în plată la data de 31 decembrie 2015, nu se poate utiliza un alt stagiu complet de cotizare în afara celui de 20 de ani, recunoscut deja pe cale judecătorească şi în funcţie de care au fost deja stabilite drepturile de pensie ale reclamantului, acesta fiind un element care intră sub incidenţa raportului de drept substanţial.
În schimb, în ceea ce priveşte punctajul mediu anual aferent numărului de puncte suplimentare calculate conform art. 169
1
din Legea nr. 263/2010, întrucât acesta reprezintă un beneficiu nou-introdus de legiuitor, urmează a fi supus dispoziţiilor legii noi, fiind astfel aplicabil un stagiu complet de cotizare prevăzut de anexa nr. 5 la Legea nr. 263/2010, în sensul dispoziţiilor art. 134 alin. (8) lit. a), alin. (9), (12) şi (13) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010.
Nu se poate înlătura complet aplicarea excepţiei introduse prin art. 134 alin. (8) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, întrucât, într-o astfel de ipoteză, ar însemna ca instanţa de judecată să se substituie legiuitorului.
VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie
În urma solicitării adresate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, datele comunicate de instanţele naţionale au relevat că practica judiciară conturată până în prezent nu este unitară, fiind pronunţate soluţii în ambele variante din întrebarea adresată de instanţa de sesizare, respectiv atât în sensul că sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii” din cuprinsul art. 169
1
alin. (3) din Legea nr. 263/2010 se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, cât şi în sensul că se are în vedere legea în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie al beneficiarului.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Adresa nr. 2.215/C/2.997/III-5 din 27 septembrie 2018, a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu s-a verificat şi nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul prezentei sesizări.
VII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în procedurile de unificare a practicii judiciare şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale
Analizând jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în procedurile de unificare a practicii judiciare, au fost identificate următoarele decizii relevante:
– Decizia nr. 11 din 25 mai 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 14 iulie 2015, prin care s-a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de apel Ploieşti şi s-a stabilit că „în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 de aprobare a Normelor metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 este:
– 20 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa I de muncă; şi
– 25 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa a II-a de muncă, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare;
– 30 de ani (în cazul bărbaţilor) şi 25 de ani (în cazul femeilor), pentru cei care au lucrat efectiv în grupa a III-a de muncă, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare.”;
– Decizia nr. 42 din 4 iunie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 814 din 24 septembrie 2018, prin care s-a admis sesizarea Curţii de Apel Cluj – Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, formulată în Dosarul nr. 672/84/2016, stabilindu-se astfel: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 169 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare [art. 78
2
alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare], punctajul suplimentar reglementat de art. 169 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 [art. 78
2
alin. (1) din Legea nr. 19/2000] nu poate fi acordat în situaţia în care pensionarul care a realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat beneficiază de un stagiu complet de cotizare redus conform art. 58 din Legea nr. 263/2010 (art. 47 din Legea nr. 19/2000). „;
– Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii, prin care s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă, în Dosarul nr. 4.970/109/2017, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi prin care s-a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1691 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, introdus prin Legea nr. 192/2015 pentru completarea acestei legi, sintagma «stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii» se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010.”
Dispoziţiile art. 169
1
din Legea nr. 263/2010 nu au făcut obiectul controlului de constituţionalitate.
VIII. Raportul asupra chestiunii de drept
Prin raportul întocmit în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă.
IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:
Temeiul sesizării îl constituie prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”
Reglementând, în cuprinsul textului anterior citat, procedura pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ca un mijloc de asigurare a unei practici judiciare unitare în interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti, alături de mecanismul recursului în interesul legii, legiuitorul a instituit o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea acestei proceduri, condiţii care se cer a fi întrunite în mod cumulativ, după cum urmează:
– existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanţă;
– cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza;
– ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată;
– chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; şi
– asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
Din examinarea circumstanţelor cauzei deduse judecăţii pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale se constată că nu poate fi reţinută întrunirea tuturor condiţiilor de admisibilitate.
Cu referire la primele două condiţii de admisibilitate, se observă că instanţa de trimitere – Curtea de Apel Bucureşti – este legal învestită cu soluţionarea unui apel declarat împotriva unei sentinţe prin care s-a soluţionat o cerere de anulare a deciziei de recalculare a pensiei reclamantului, în temeiul art. 169
1
din Legea nr. 263/2010, acţiunea având şi un capăt de cerere accesoriu, în sensul obligării pârâtei ca, în cadrul operaţiunii de recalculare, să se raporteze la stagiul de cotizare prevăzut de legea sub imperiul căreia i s-a deschis dreptul de pensie, iar nu la cel reglementat de legea în vigoare la data recalculării.
Astfel, conform art. 155 din Legea nr. 263/2010:
„(1) Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă.
(2) Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.”
În consecinţă, se constată a fi îndeplinită şi condiţia ca instanţa de trimitere – Curtea de Apel Bucureşti – să fie învestită în mod legal cu soluţionarea unei cauze în ultimă instanţă, respectiv cu soluţionarea apelului formulat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului prin care s-a respins ca nefondată acţiunea acestuia împotriva Casei Judeţene de Pensii Teleorman.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că sunt îndeplinite şi următoarele două condiţii de admisibilitate.
Astfel, în cauza dedusă spre soluţionare instanţei de trimitere, reclamantul a invocat greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 169
1
alin. (3) din Legea nr. 263/2010 în operaţiunea de recalculare a pensiei sale, în ceea ce priveşte aplicarea stagiului de cotizare pentru determinarea punctajului anual suplimentar reglementat de art. 169
1
alin. (1) din acelaşi act normativ; s-a susţinut că intimata a aplicat stagiul de cotizare prevăzut de legea în vigoare la data recalculării, iar nu stagiul de cotizare prevăzut de legea sub imperiul căreia s-a pensionat (Legea nr. 3/1977), stagiu de cotizare mai mic (corespunzător desfăşurării activităţii sale într-un loc de muncă încadrat în grupa I de muncă) avut în vedere şi ulterior pensionării, în recalcularea reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, obţinută de reclamant în temeiul unei hotărâri judecătoreşti – Sentinţa civilă nr. 337 din 26 ianuarie 2011, pronunţată de Tribunalul Teleorman, hotărâre definitivă şi irevocabilă.
Prin urmare, curtea de apel, în soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, va fi ţinută să facă aplicarea dispoziţiilor art. 169
1
alin. (3) din Legea nr. 263/2010 şi să identifice intenţia legiuitorului cu privire la înţelesul sintagmei „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii”, din cuprinsul textului indicat, în verificarea legalităţii şi temeiniciei sentinţei apelate, aceasta fiind chestiunea de drept de a cărei dezlegare depinde soluţionarea pe fond a cauzei.
În plus, chestiunea de drept este nouă, condiţie de admisibilitate distinctă de aceea a nestatuării anterioare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-unul dintre cele două mecanisme de unificare a practicii judiciare.
Se constată că dispoziţiile art. 169
1
au fost introduse în corpul Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prin Legea nr. 192/2015, act normativ de completare a legii- cadru în materie, intrat în vigoare la data de 11 iulie 2015; fiind vorba despre un text relativ recent adoptat, în aplicarea lui nu s-a cristalizat o practică judiciară consistentă şi constantă de natură a fi făcut ineficient mecanismul hotărârii prealabile; de altfel, acest aspect rezultă şi din adresele înaintate Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de către curţile de apel din ţară, ca răspuns la consultarea acestora cu privire la chestiunea de drept semnalată prin sesizarea de faţă.
Mai mult decât atât, această procedură de recalculare a pensiilor ar fi trebuit să se fi încheiat de puţin timp, la 1 ianuarie 2018, întrucât, potrivit art. 169
1
alin. (5) din Legea nr. 263/2010: „Recalcularea prevăzută la alin. (1) – (4) se efectuează în termen de 24 de luni, calculat de la data de 1 ianuarie 2016.”
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată însă că în prezentul dosar a fost învestită cu o chestiune de drept identică celei ce a făcut obiectul dezlegării de principiu pronunţate prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii, prin care s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă în Dosarul nr. 4.970/109/2017, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 169
1
alin. (3) din Legea nr. 263/2010, introdus prin Legea nr. 192/2015, sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii” se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010.
Chiar dacă, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, din Dosarul nr. 1.659/87/2017, instanţa a formulat întrebarea prin enunţarea a două posibile variante de interpretare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că reala chestiune de drept supusă dezlegării în sesizarea de faţă vizează stabilirea înţelesului aceleiaşi sintagme, anume – stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii – din acelaşi text de lege, respectiv art. 169
1
alin. (3) din Legea nr. 263/2010, astfel cum a fost completată prin Legea nr. 192/2015.
Contrar celor redate de instanţa de trimitere, operaţiunea de recalculare reglementată de dispoziţiile art. 169
1
din Legea nr. 263/2010 porneşte de la o situaţie juridică preexistentă:
– drepturi de pensie stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 ianuarie 2011 – cu referire la persoanele care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite şi/sau condiţii speciale, potrivit legii, şi, în plus, care nu au beneficiat de majorarea punctajelor anuale, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 154/2009 – astfel cum reiese, în esenţă, din dispoziţiile art. 169
1
alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010;
– drepturile de pensie ale acestor persoane au fost recalculate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi al Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, acte normative în baza cărora pensiile stabilite în conformitate cu Legea nr. 3/1977 au fost aduse în domeniul de aplicare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 19/2000).
Ca atare, fiecare dintre destinatarii dispoziţiilor art. 169
1
din Legea nr. 263/2010, fie la momentul stabilirii (pentru cei al căror drept de pensie s-a deschis în baza Legii nr. 19/2000), fie la momentul recalculării (pentru cei al căror drept de pensie s-a născut în baza Legii nr. 3/1977), are un drept de pensie stabilit în baza algoritmului legal şi cu utilizarea conceptelor prevăzute de lege – vechime în muncă, stagiu complet de cotizare, punctaj anual, punctaj mediu anual etc.
Art. 169
1
alin. (3) din Legea nr. 263/2010 prevede astfel: „În cazul persoanelor prevăzute la alin. (2), la numărul total de puncte realizate de acestea până la data prezentei recalculări se adaugă numărul de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1), la determinarea punctajului mediu anual utilizându-se stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii.”
În consecinţă, în cadrul operaţiunii de recalculare, la punctajul anual realizat de destinatarii normei (valorificat fie la momentul stabilirii dreptului de pensie, fie la cel al recalculării legale anterioare) se adaugă numărul de puncte suplimentar, acordat ca beneficiu legal prin aplicarea prevederilor art. 169
1
alin. (1), iar pentru stabilirea punctajului mediu anual vor fi utilizate stagiile complete de cotizare prevăzute de legea în vigoare la data recalculării, aşadar de Legea nr. 263/2010.
Având în vedere cele ce precedă rezultă că problema de drept cu a cărei rezolvare de principiu a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în acest dosar este aceeaşi cu chestiunea de drept deja dezlegată de instanţa supremă printr-o decizie obligatorie pentru instanţe conform art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, anume Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii, prin care s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă în Dosarul nr. 4.970/109/2017, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi prin care s-a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1691 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, introdus prin Legea nr. 192/2015 pentru completarea acestei legi, sintagma «stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii» se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010.”
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 519, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă, prezenta sesizare urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
În numele legii
D E C I D E:
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 1.659/87/2017, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
Interpretarea dispoziţiilor art. 1691 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, introdus prin Legea nr. 192/2015 pentru completarea acestei legi, prin raportare la dispoziţiile art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările aduse prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017, respectiv clarificarea sintagmei „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii”, ce se utilizează la determinarea punctajului anual suplimentar în cazul recalculării instituite de art. 1691 din Legea nr. 263/2010.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2018.
VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
GABRIELA ELENA BOGASIU
Magistrat-asistent,
Mihaela Lorena Mitroi
Fără categorie