Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018

Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din 5 iulie 2018, în Dosarul nr. 4.970/109/2017, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 169

Prin acţiunea formulată la data de 7 iulie 2017, reclamantul a solicitat:

Reclamantul a arătat că a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă prin Decizia nr. xxxxxx/21.08.1990, în baza art. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 267/1990 şi art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 3/1977), având o vechime în grupa de muncă de peste 22 de ani. Ulterior, în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi a Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004, pârâta a recalculat pensia reclamantului, utilizând un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, care reprezenta vechimea necesară la înscrierea la pensie a reclamantului, prevăzută de legea specială (Hotărârea Guvernului nr. 267/1990).

Dată fiind utilizarea unui stagiu de cotizare special (20 de ani), reclamantul nu a beneficiat de acordarea punctajului suplimentar prevăzut de diferite acte normative pentru activitatea desfăşurată în grupa I de muncă.

Ulterior, a fost adoptată Legea nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ care a arătat, în expunerea de motive, că scopul propunerii legislative este acela de a elimina excepţiile prevăzute de art. 169 din Legea nr. 263/2010 şi de a acorda o creştere de punctaj anual pentru toate persoanele înscrise la pensie înainte de 2 noiembrie 2008 şi care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupele I şi a II-a de muncă.

Legea nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 a introdus art. 169

Cu toate acestea, cu prilejul recalculării pensiei reclamantului în baza acestui text de lege, prin Decizia nr. xxxxxx/6.06.2017, pârâta a utilizat un stagiu de cotizare de 30 de ani, în loc de stagiul de 20 de ani cuvenit reclamantului. Pârâta a invocat, în acest sens, art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare (Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010), care, la alin. (8), prevede că: „Prin excepţie de la prevederile alin. (3), la recalcularea pensiilor, conform prevederilor art. 1691 din lege, se utilizează stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, în vigoare la data de la care se cuvin drepturile recalculate, corespunzătoare fiecărei situaţii (…). „

Prin aplicarea acestui ultim text de lege, punctajul mediu anual a scăzut, în cazul reclamantului, de la 2.01770 puncte la 1.87716 puncte. Practic, s-a ajuns în situaţia ca persoanele care au fost înscrise la pensie în baza unor legi speciale să aibă un punctaj mediu anual mai mic decât cele înscrise în baza legilor generale de pensionare.

În fine, a susţinut reclamantul, chiar şi Legea nr. 263/2010 prevede că persoanele care au lucrat cel puţin 20 de ani în unităţi miniere beneficiază de un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.

Acţiunea reclamantului a fost respinsă prin Sentinţa civilă nr. 3.814 din 8 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Argeş – Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Reclamantul a formulat apel împotriva acestei hotărâri judecătoreşti.

La termenul de judecată din 17 mai 2018, instanţa a pus în discuţia părţilor necesitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu privire la modul de interpretare a sintagmei „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege” din cuprinsul art. 1691 al Legii nr. 263/2010, introdus prin Legea nr. 192/2015, în sensul de a se stabili dacă această sintagmă se referă la legea în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie sau la legea în vigoare la data recalculării pensiei, prin aplicarea majorării punctajului, lămurire ce se impune prin raportare la dispoziţiile art. 134 alin. (8) din Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, introdus prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 pentru completarea art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin Încheierea de sesizare din 5 iulie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.970/109/2017, Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă a apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este admisibilă, în conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de faptul că:

De lămurirea modului de interpretare a dispoziţiilor art. 169

În acest sens, instanţa de sesizare a reţinut că, prin Decizia nr. xxxxxx/21.08.1990 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Argeş, reclamantul a fost înscris la pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă, în temeiul Legii nr. 3/1977, începând cu 19 iunie 1990.

Fiind o pensie stabilită în baza Legii nr. 3/1977, pensia reclamantului a intrat în procesul de recalculare stabilit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004. La recalcularea drepturilor de pensie s-a utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani (dată fiind vechimea de peste 20 de ani în grupa I de muncă), drepturile recalculate fiind acordate începând cu 1 iulie 2005. Punctajul mediu anual al pensiei reclamantului a fost stabilit la 2.01770 puncte.

Prin Decizia nr. xxxxxx/6.06.2017 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Argeş s-au aplicat dispoziţiile art. 169

Aşadar, punctajul mediu anual a scăzut în cazul reclamantului, deşi scopul Legii nr. 192/2015, prin care s-a introdus art. 169

În raport cu dispoziţiile art. 169

Această lămurire este necesară cu atât mai mult cu cât, prin art. 134 alin. (8) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011 (introdus prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017), s-a prevăzut că se utilizează stagiile complete de cotizare prevăzute de legea în vigoare la data de la care se cuvin drepturile recalculate.

După dezlegarea pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o va da în cauză, urmează ca instanţa să soluţioneze litigiul prin aplicarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 24/2000), potrivit cărora actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.

Problema de drept enunţată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenţei, s-a constatat că, asupra acestei probleme, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre.

Problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, consultate la momentul sesizării.

Apelantul-reclamant a susţinut că dreptul la pensia de asigurări sociale se stabileşte prin raportare la condiţiile prevăzute de actul normativ în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie, aspect confirmat de jurisprudenţa instanţelor naţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Însă Hotărârea Guvernului nr. 291/2017 a completat art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu noi alineate, alin. (8) – (17), care au prevăzut excepţii de la art. 134 alin. (3), iar, în acest fel, s-a ajuns la situaţia în care un act normativ cu forţă juridică inferioară a modificat actul juridic cu forţă superioară, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 şi statuărilor făcute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 4 din 4 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 19 mai 2011 (instanţele trebuie să facă aplicarea principiului ierarhiei forţei juridice a actelor normative, iar, prin norme metodologice, nu se poate nici modifica, nici completa şi nici veni cu excepţii de la lege, astfel că acestea pot fi aplicate numai în limitele actului normativ cu forţă juridică superioară).

Intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Argeş a susţinut că sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege” din art. 1691 din Legea nr. 263/2010 se referă la stagiile complete de cotizare prevăzute de legea în vigoare la data recalculării pensiei.

După comunicarea celor două rapoarte întocmite de judecătorii-raportori, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, apelantul-reclamant a depus un punct de vedere cu privire la chestiunea de drept supusă judecăţii prin care a solicitat ca, la pronunţarea soluţiei, să fie avut în vedere raportul prin care s-a arătat că determinarea punctajului mediu anual trebuie să se facă prin raportare la stagiul complet de cotizare existent pentru pensiile aflate în plată, 20 de ani, respectiv 25 de ani.

Punctul de vedere al completului de judecată al Curţii de Apel Piteşti – Secţia I civilă este în sensul că sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii” din art. 1691 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 are în vedere legea în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie al beneficiarului, în speţă, Hotărârea Guvernului nr. 267/1990 (ce reglementa vechimea necesară pentru înscrierea la pensie, vechime preluată ca stagiu de cotizare prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004).

Ca atare, pensia reclamantului trebuia recalculată, după adoptarea Legii nr. 192/2015, în funcţie de un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, stagiu de care a beneficiat acesta de la momentul recalculării pensiei (efectuate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004) şi până în anul 2017.

Casa Judeţeană de Pensii Argeş a utilizat, pentru reclamant, un stagiu de cotizare de 30 de ani, aplicând prevederile art. 134 alin. (8) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare, care aduc o modificare art. 169

În acest fel, reclamantului i-a fost aplicat stagiul de cotizare prevăzut de Legea nr. 263/2010, deşi el nu s-a pensionat sub imperiul acestui act normativ, ci sub imperiul Hotărârii Guvernului nr. 267/1990. Consecinţa aplicării acestui stagiu de cotizare a fost aceea a micşorării punctajului mediu anual: astfel, la data adoptării art. 169

Or, aşa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 192/2015, scopul actului normativ a fost acela al înlăturării discriminărilor apărute în calculul pensiilor în cazul acelor persoane care au desfăşurat activităţi în grupele I şi a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoane care au fost excluse de actele normative anterioare de la beneficiul acordării de punctaje suplimentare.

În urma solicitării adresate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, datele comunicate de instanţele naţionale au relevat că practica judiciară conturată până în prezent nu este unitară, fiind pronunţate soluţii atât în sensul că sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii” din cuprinsul art. 169

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Adresa nr. 1.826/C/2.549/III-5/2018 din 31 iulie 2018, a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul prezentei sesizări.

Dispoziţiile art. 169

În prezenta cauză au fost întocmite două rapoarte, în conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (8) şi (9) din Codul de procedură civilă.

Prin unul dintre rapoarte, judecătorii-raportori au apreciat, în principal, că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, fiind necesară promovarea unui recurs în interesul legii, iar, în subsidiar, pentru ipoteza în care se va constata că sesizarea îndeplineşte cerinţele prescrise de lege, s-a propus admiterea sesizării, în sensul că sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii” are în vedere legea în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie al beneficiarului.

Prin celălalt raport, s-a apreciat că sesizarea este admisibilă, iar sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii” se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010.

Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

Prealabil analizei, în fond, a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să verifice dacă, în raport cu întrebarea formulată de titularul sesizării, sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, în conformitate cu dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă.

Potrivit acestor dispoziţii legale, „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”

Prin urmare, pentru declanşarea acestei proceduri, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, a instituit condiţiile de admisibilitate care trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv:

Verificarea admisibilităţii sesizării, din această perspectivă, relevă îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege.

Astfel, litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, iar titularul sesizării, Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă, învestit cu calea de atac a apelului, urmează să soluţioneze cauza în ultimă instanţă, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care, potrivit art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, este definitivă.

Cauza care face obiectul judecăţii în apel se află în competenţa legală a unui complet de judecată al curţii de apel învestit să o soluţioneze; procesul are natura juridică a unui litigiu în materia asigurărilor sociale, ce conferă competenţă exclusivă, în primă instanţă, tribunalului de la domiciliul reclamantului, conform art. 153 şi art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010. Hotărârea pronunţată de tribunal este supusă numai apelului, conform art. 155 alin. (1) din aceeaşi lege.

Sesizarea are ca obiect o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea, pe fond, a cauzei, în condiţiile în care reclamantul pensionar îşi dispută cuantumul pensiei, pretinzând ca, la recalcularea pensiei în baza textului de lege care îi acordă majorări de punctaj pentru activitatea depusă în grupe superioare de muncă, să fie utilizat, ca stagiu complet de cotizare, nu cel prevăzut de Legea nr. 263/2010, în vigoare la data de la care i se cuvin drepturile recalculate, 1 ianuarie 2016, ci stagiul de 20 de ani, utilizat la recalcularea pensiei sale din sistemul Legii nr. 3/1977 în sistemul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 19/2000), prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005.

În esenţă, sesizarea presupune dezlegarea problemei de drept privind legea aplicabilă în determinarea stagiului de cotizare ce trebuie utilizat în vederea acordării majorării de punctaj, respectiv interpretarea dispoziţiilor art. 169

În egală măsură este îndeplinită şi condiţia referitoare la noutatea chestiunii de drept care formează obiectul sesizării.

Evaluarea acestei condiţii, în absenţa unei definiţii a noutăţii chestiunii de drept şi a unor criterii de determinare a acesteia în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel cum s-a statuat în jurisprudenţa constantă a instanţei supreme, cu menţiunea că noutatea poate fi generată nu doar de o reglementare nou- intrată în vigoare, ci şi de una veche, cu condiţia însă ca instanţa să fie chemată să se pronunţe asupra respectivei probleme de drept pentru prima dată.

Această cerinţă este justificată, întrucât completarea Legii nr. 263/2010 prin Legea nr. 192/2015, prin introducerea art. 169

Legea în forma actuală are, sub acest aspect, un conţinut diferit faţă de norma iniţială, în sensul că, prin introducerea art. 169

De asemenea, această problemă are un caracter real şi serios, dar şi un grad de dificultate mare, întrucât textul de lege supus interpretării nu menţionează, în mod expres, care este legea aplicabilă în ceea ce priveşte stagiul complet de cotizare ce trebuie utilizat pentru determinarea punctajului mediu anual, cea de la data deschiderii dreptului de pensie sau cea de la data recalculării. În plus, în condiţiile în care o nouă categorie de pensionari este inclusă, prin textul de lege ce formează obiectul discuţiei, în categoria celor ce beneficiază de punctajul suplimentar, ceea ce constituie, cel puţin aparent, un avantaj pe care legea îl recunoaşte acestei categorii, se ridică, în mod firesc, întrebarea dacă acest avantaj nu este, în realitate, suprimat şi, mai mult, cuantumul dreptului la pensie, privit în ansamblu, diminuat, în cazul în care aceleiaşi categorii nu i se mai recunoaşte beneficiul stagiului de cotizare redus, folosit anterior prevederii legale care îi dă dreptul la majorările de punctaj. Cu alte cuvinte, se poate pune problema şi a intenţiei legiuitorului în ceea ce priveşte această categorie de pensionari.

În consecinţă, pentru a înlătura orice incertitudine referitoare la securitatea raportului juridic dedus judecăţii şi pentru prevenirea unei practici judiciare neunitare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este necesară declanşarea procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, prin pronunţarea unei rezolvări de principiu.

Nu în ultimul rând, este îndeplinită şi cerinţa ca, asupra respectivei chestiuni de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, aspecte care rezultă din verificările efectuate în dosar şi din relaţiile comunicate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În consecinţă, se constată că, în cauză, sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept în discuţie.

În speţă, acţiunea este declanşată de pensionarul căruia i s-a stabilit dreptul la pensie în baza Legii nr. 3/1977 şi Hotărârii Guvernului nr. 267/1990. Conform art. 9 din acest din urmă act normativ, „Pensionarea pentru limită de vârstă şi vechime în muncă a personalului din unităţile miniere se va face în următoarele condiţii: a) la 20 ani lucraţi în subteran sau 25 ani lucraţi în cariere şi instalaţii de preparare indiferent de vârstă, dar nu mai puţin de 45 ani pentru subteran şi 50 ani pentru cariere şi instalaţii de preparare; (…) „. Acesta a intrat în procesul de recalculare a pensiei din sistemul Legii nr. 3/1977 în cel al Legii nr. 19/2000, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, iar punctajul mediu anual i s-a calculat prin împărţirea punctajului anual total la un stagiu de cotizare considerat complet pentru situaţia reclamantului şi prevăzut de un act normativ special, respectiv la 20 de ani.

În anul 2008 este adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000, urmată de legi succesive, prin care se acordă punctaje suplimentare şi majorări celor care au lucrat în grupe superioare de muncă, în raport cu numărul anilor lucraţi în acele condiţii, dar care nu au avut un stagiu de cotizare de 20 de ani în grupa I şi 25 de ani în grupa a II-a de muncă, pentru a putea fi valorificat ca stagiu complet de cotizare redus, în cazul lor, punctajul total fiind împărţit la 30, stagiul complet de cotizare de drept comun. Conform unei practici unitare la nivel naţional (a se vedea Decizia nr. 6 din 8 decembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 2 februarie 2015, şi Decizia nr. 31 din 14 mai 2018 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al instanţei supreme, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 9 iulie 2018, prin care s-au respins sesizările având ca obiect posibilitatea cumulului majorărilor cu stagiul redus de cotizare, constatându-se existenţa practicii unitare sub acest aspect), majorările nu s-au acordat celor care au efectuat stagii complete de cotizare în grupele superioare şi au beneficiat de împărţirea la un stagiu complet redus de 20 sau 25 de ani; s-a considerat că aceste persoane au valorificat beneficiul activităţii în grupa de muncă prin recunoaşterea stagiului de cotizare redus. În acest sens, legiuitorul a precizat, în art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 şi în art. 169 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, că majorările nu se aplică în cazul în care, la recalcularea pensiei în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, „pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special”.

Prin urmare, reclamantul, căruia i s-a deschis dreptul la pensie în baza unei legi speciale, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 267/1990, raportat la desfăşurarea activităţii sale într-o grupă superioară de muncă, şi anume în industria minieră, şi care a beneficiat de recalcularea pensiei în baza aceleiaşi legi speciale, prin aplicarea stagiului complet de cotizare redus, de 20 de ani, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, era exclus, sub imperiul Legii nr. 263/2010, în forma iniţială, de la beneficiul majorărilor de punctaj.

Această situaţie s-a modificat odată cu introducerea, în cuprinsul Legii nr. 263/2010, a art. 169

Astfel, conform art. 169

Problema de drept care a creat neclarităţi instanţei de trimitere şi care se solicită a fi dezlegată prin mecanismul hotărârii prealabile vizează alin. (3) din dispoziţia legală enunţată mai sus, şi anume ce stagiu de cotizare trebuie utilizat la recalcularea pensiei prin acordarea majorărilor, acela de 20 de ani stabilit la deschiderea dreptului de pensie, în cazul reclamantului, conform Hotărârii Guvernului nr. 267/1990, sau acela de 30 de ani prevăzut de legea în vigoare la data recalculării, respectiv Legea nr. 263/2010.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie constată că sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii”, cuprinsă în alin. (3) din art. 1691 din Legea nr. 263/2010, se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, în consecinţă, la Legea nr. 263/2010, care conţine norma respectivă.

Legiuitorul nu face nicio trimitere, directă sau indirectă, expresă sau implicită, la stagiul de cotizare prevăzut de o altă lege decât cea în care este cuprinsă dispoziţia legală ce a generat confuzie pentru instanţa de trimitere, deci, nici la legea în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie.

Atunci când a intenţionat să vizeze o lege anterioară Legii nr. 263/2010, referirea la un asemenea act normativ este expresă. În acest sens, pot fi menţionate, printre altele, următoarele dispoziţii legale din cadrul Legii nr. 263/2010:

Pe de altă parte, o altă interpretare a dispoziţiilor art. 169

Un alt argument pentru care legea la care se referă art. 169

Potrivit acestei dispoziţii legale, „Prin excepţie de la prevederile alin. (3), la recalcularea pensiilor, conform prevederilor art. 1691 din lege, se utilizează stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, în vigoare la data de la care se cuvin drepturile recalculate, corespunzătoare fiecărei situaţii, respectiv:

Modul de calcul reglementat în alin. (3) al art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, care însă este exclus în cazul persoanelor cărora li se aplică art. 169

Prin urmare, pentru persoanele aflate în una dintre ipotezele prevăzute de art. 169

Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 sunt în deplină consonanţă cu actul normativ în executarea căruia au fost edictate, explicitând dispoziţia din lege.

De asemenea, fiind aprobate prin hotărâre de Guvern, reprezintă un act administrativ cu caracter normativ, pe deplin aplicabil în condiţiile în care nu a fost anulat de către o instanţă de contencios administrativ potrivit art. 4 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Raţionamentul juridic expus mai sus este confirmat şi de intervenţia din anul 2018 a legiuitorului în ceea ce îi priveşte pe pensionarii cărora li s-au aplicat dispoziţiile art. 169

Prin urmare, în cazul persoanelor care s-au aflat sub incidenţa art. 169

Drepturile de pensie recalculate se cuvin de la 1 octombrie 2018, potrivit alin. (4) al aceluiaşi text de lege.

Noua lege implică o schimbare a concepţiei legiuitorului care, până la momentul adoptării actului normativ din 2018, a considerat sistematic că nu pot fi cumulate, în persoana aceluiaşi destinatar, şi beneficiul majorării de punctaj, şi cel al folosirii, la recalcularea pensiei, a unui stagiu de cotizare redus, reglementat de acte normative cu caracter special.

În cazul reclamantului, recalcularea pensiei va opera în raport cu stagiul de cotizare avut în vedere, potrivit legii sau unei hotărâri judecătoreşti, la stabilirea/recalcularea pensiei aflate în plată sau, după caz, cuvenite la data de 31 decembrie 2015, adică cele stabilite sau recalculate potrivit stagiului de cotizare reglementat de legea în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, respectiv legea specială care viza un stagiu de cotizare redus de 20 de ani.

Această schimbare operează însă ca urmare a adoptării Legii nr. 221/2018, iar drepturile de pensie recalculate se cuvin de la 1 octombrie 2018, conform alin. (4) al art. 169

Pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2016, când reclamantului i-a fost recunoscut dreptul la punctajul suplimentar – art. 169

În caz contrar, dacă şi pentru perioada 1 ianuarie 2016- 1 octombrie 2018, în ipoteza persoanelor care cad sub incidenţa art. 169

Nu în ultimul rând, trebuie remarcat că legiuitorul a cumulat, în anul 2018, cele două beneficii, punctajul suplimentar şi stagiul redus de cotizare, prin introducerea unui nou articol în Legea nr. 263/2010, art. 169

Nu s-a procedat însă în acest sens, prin Legea nr. 221/2018 prevăzându-se, pentru cei cărora li s-au aplicat prevederile art. 169

În consecinţă, viziunea legiuitorului, sub aspectul stagiului de cotizare utilizat sub imperiul celor două modificări legislative ale Legii nr. 263/2010 (Legea nr. 192/2015, care a introdus art. 169

Raportat la evoluţia legislaţiei în domeniul asigurărilor sociale, astfel cum a fost expusă în precedent, trebuie remarcat că scopul Legii nr. 192/2015, prin care s-a recunoscut şi persoanelor aflate în situaţia reclamantului dreptul la un punctaj anual majorat, dar nu şi utilizarea unui stagiu de cotizare redus în determinarea punctajului mediu anual, este de înlăturare a diferenţelor scriptice, nu de majorare a pensiilor, fiind acceptată de legiuitor şi situaţia în care pensia recalculată din oficiu este mai mică, sens în care s-a prevăzut menţinerea, în plată, a cuantumului celui mai avantajos, potrivit art. 169

Prin această interpretare a dispoziţiilor art. 169

Din cuprinsul Deciziei nr.