ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 181/2020

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția I civilă sub nr. x/2018 și precizată ulterior, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara a solicitat instanței obligarea acesteia să emită o decizie de recalculare a drepturilor sale de pensie, începând cu data de 1 ianuarie 2016, prin creșterea cu 50% a punctajului mediu anual aferente perioadei lucrate în grupa I de muncă și condiții speciale, cu folosirea stagiului complet de cotizare de 20 de ani, să se dispună indexarea punctajului mediu anual cu coeficientul de corecție comunicat de INS, precum și la plata diferențelor de drepturi de pensie începând cu aceeași dată.

Prin sentința civilă nr. 740/2018 din 6 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă în dosarul nr. x/2018 a fost admisă în parte acțiunea de asigurări sociale formulată de reclamantul A., fiind obligată pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului, începând cu data de 1 ianuarie 2016, prin creșterea cu 50% a punctajelor anuale aferente perioadei lucrate în grupa I de muncă și condiții speciale cu folosirea la calculul punctajului mediu anual a stagiului complet de cotizare de 20 de ani. A fost obligată pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara să plătească reclamantului diferențele de pensie cuvenite, începând cu aceeași dată, precum și 500 cu titlu de cheltuieli de judecată, fiind respinsă în rest acțiunea.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara.

Prin încheierea din 13 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a fost admisă cererea de suspendare formulată de intimatul A. s-a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., până la publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziilor din dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva încheierii din 13 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A..

Prin memoriul de recurs, reclamantul A. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de suspendare din 13 noiembrie 2018, deoarece consideră că în mod eronat s-a reținut că deciziile pronunțate de ICCJ în dosarele nr. x/2018 și y/2018 vizând dezlegarea unor chestiuni de drept au relevanță în prezența cauză.

Astfel, deciziile nr. 69/2018 și nr. 81/2018 pronunțate de Înalta Curte reglementează aplicabilitatea art. 169

1

din Legea nr. 263/2010 cu referire expresă la situațiile în care drepturile de pensie s-au născut în baza Legii nr. 3/1977, fiind binecunoscut faptul că acest act normativ are un conținut diferit de cel al Legii nr. 19/2000, întrucât Legea nr. 3/1977 nu prevedea noțiunea de "stagiu complet de cotizare", ci făcea referire la noțiunea de "vechime în muncă" și în situația în care s-a emis deja decizia de recalculare în baza art. 169

1

.

În acest sens, recurentul susține că ipoteza premisă și situația dedusă judecății în dezlegarea chestiunii de drept are în vedere ipoteza în care titularului dreptului de pensie și beneficiar al recalculării în condițiile art. 169

1

din Legea 263/2010 i s-a emis de către Casa Județeană de Pensii decizie de recalculare, dar trebuie reținut că în situația sa nu a fost emisă o astfel de decizie. Or, în absența existenței unei decizii de recalculare este absolut exclusă aplicabilitatea art. 169

2

din Legea nr. 263/2010 și ca atare, situația recurentului este în mod vădit diferită de cea care a constituit situația premisă în sesizarea Înaltei Curți și care a generat pronunțarea deciziilor menționate.

În acest context, recurentul consideră că reținerea în privința sa a unui alt stagiu complet de cotizare decât cel stabilit prin decizia de pensionare (unde i s-a reținut un stagiu complet de 20 de ani) înfrânge dispozițiile art. 116 din Legea nr. 26/2010 care dispune că încetarea, suspendarea sau reluarea plății pensiei, precum și orice modificare a drepturilor de pensie se face prin decizie emisă de casele teritoriale de pensii, în condițiile respectării regimului juridic al deciziei de înscriere la pensie.

Prin întâmpinarea depusă la data de 13 mai 2019, intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Hunedoara invocă pe cale de excepție tardivitatea, lipsa de interes și inadmisibilitatea recursului, iar pe fondul cauzei arată că încheierea pronunțată este legală și temeinică.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților, care au fost invitate să depună puncte de vedere. Părțile nu au depus puncte de vedere.

Analizând recursul din perspectiva art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepțiile inadmisibilității și tardivității formulării recursului sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:

În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare, s-a arătat că recursul se impune a fi respins ca inadmisibil deoarece recurentul a invocat aspecte care țin de modul de soluționare al fondului cauzei iar nu de critica încheierii atacate și de temeiul legal al pronunțării acesteia.

Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ., asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară.

Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate se constată că, dispozițiile art. 414 alin. (1) C. proc. civ. prevăd în mod explicit exercitarea căii de atac împotriva încheierii de suspendare a cursului judecării procesului, iar criticile de nelegalitate permit analiza acestora din perspectiva art. 488 C. proc. civ.

Nu poate fi reținută susținerea intimatei în sensul că memoriul de recurs ar conține critici ce țin de modul de soluționare al fondului cauzei. Se constată că recurentul critică măsura de suspendare a judecării cauzei prin raportare la dispozițiile art. 520 alin. (4) C. proc. civ. apreciind că nu sunt întrunite condițiile de aplicare a textului legal întrucât cauza sa nu este similară cu cea care a determinat sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

În concluzie, excepția inadmisibilității recursului nu este fondată și va fi respinsă având în vedere că motivele invocate de recurent și dezvoltarea acestora vizează nelegalitatea încheierii de suspendare pronunțată de instanța de apel din perspectiva acelor considerente care au condus la măsura procesuală contestată în prezenta cale de atac.

Referitor la excepția tardivității, intimata a susținut că, întrucât dosarul a fost repus pe rol, recursul este tardiv formulat.

Și această excepție este nefondată.

Conform art. 414 alin. (2) C. proc. civ. împotriva încheierii de suspendare a judecării procesului se poate declara recurs, această posibilitate fiind recunoscută de legiuitor pe toată durata suspendării. Se reține că recurentul a declarat calea de atac la data 3 aprilie 2019, în timpul suspendării procesului. Aspectul invocat de intimată referitor la repunerea pe rol a cauzei nu conduce la concluzia că recursul este tardiv declarat având în vedere dispoziția legală ce permite exercitarea căii de atac pe toată durata suspendării, precum și aspectul menționat anterior în sensul că recursul a fost declarat când cauza se află în nelucrare.

Analizând excepția lipsei de interes invocată prin întâmpinare, Înalta Curte o va reține ca fondată pentru următoarele considerente:

Recursul are ca obiect încheierea din 13 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, prin care s-a dispus suspendarea judecării apelului declarat în cauză până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziilor pronunțate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018

Din verificarea evidenței informatizate a instanței în sistemul Ecris se constată că la data de 9 aprilie 2019 cauza a fost repusă pe rol din oficiu; de asemenea, prin decizia nr. 843/2019 din 12 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018 a fost admis apelul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței nr. 740/2018 din 6 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, pe care a schimbat-o în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Hunedoara.

Se reține, așadar, că la momentul soluționării recursului, cauza nu se mai afla în nelucrare, instanța dispunând asupra reluării judecării acesteia ca urmare a încetării cauzei de suspendare, respectiv publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziilor pronunțate în dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018 de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Față de această împrejurare, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes și va respinge, ca rămas fără interes recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 13 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII HUNEDOARA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile inadmisibilității și tardivității formulării recursului.

Admite excepția lipsei de interes.

Respinge, ca rămas fără interes, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 13 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII HUNEDOARA.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2020.