ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1460/2017

Prin acțiunea precizată înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara, solicitând obligarea pârâtei să procedeze la calcularea drepturilor sale de pensie folosind un stagiu complet de cotizare de 20 de ani aferent condițiilor grupei I de muncă, să îi acorde diferențe de pensie în sumă de 179.183 RON pentru perioada 2005 - 2016, să îi plătească daune morale în cuantum de 100.000 RON și să îi restituie suma de 296 RON, reținută din drepturile de pensie aferente lunii februarie 2011.

Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 571 din 07 aprilie 2016, a admis în parte acțiunea de asigurări sociale formulată și precizată de reclamantul A. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Hunedoara și, în consecință, pârâta a fost obligată să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, aferent condițiilor speciale de muncă, începând cu data de 23.11.2015 și să-i achite acestuia diferențele de pensie cu aceeași dată. A fost respinsă în rest acțiunea. Totodată, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 36 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 571 din 07 aprilie 2016 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, atât reclamantul A. cât și pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara au declarat apeluri.

Prin decizia nr. 1244/2016 din 29 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă s-a admis apelul formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 571 din 07 aprilie 2016 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, în dosar nr. x/2015, și, în consecință: A fost schimbată sentința atacată, în sensul că s-a respins acțiunea de asigurări sociale formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara. A fost respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva aceleiași hotărâri.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs intitulat în interesul legii, solicitând admiterea recursului, întrucât instanța de apel a încălcat art. 77, 78 și 20 din Legea nr. 19/2000, decizia nr. 11 din 25 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea recursului, recurentul-reclamant a solicitat instanței să procedeze la analiza deciziilor de pensie nr. 45127 emise în datele de 9 octombrie 1986, 6 noiembrie 1986, 26 iulie 1990 și 14 iunie 1993, și, totodată, să se constate că pârâta, prin decizia de pensie emisă în 9 octombrie 1986, i-a diminuat reclamantului pensia suplimentară pentru contribuția de 2%, de la 522 RON la 489 RON.

Intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Hunedoara, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, în raport cu dispozițiile art. 514 și art. 515 C. proc. civ., susținându-se în esență că, recurentul-reclamant nu are calitate procesuală și nici nu face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive. Pe fondul cauzei, intimata-pârâtă a prezentat pe larg istoricul situației dosarului de pensie al reclamantului și al acțiunilor formulate de acesta.

Prin încheierea din 2 mai 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare. 6. Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., reținând că instanța a fost învestită cu un recurs din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și nicidecum cu un recurs în interesul legii, reglementat de art. 514-518 din același cod, reclamantul neavând calitatea procesuală promovării unui astfel de recurs. În accepțiunea conferită de legiuitor, potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, iar la alin. (2), se statuează că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în conflictele de muncă și de asigurări sociale. În cauză, obiectul recursului îl constituie decizia nr. 1244/2016 din 29 septembrie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, hotărâre prin care s-a admis apelul pârâtei Casa Județeană de Pensii Hunedoara, a fost schimbată sentința civilă nr. 571 din 07 aprilie 2016 a Tribunalului Hunedoara, secția I civilă, în sensul că a fost respinsă acțiunea de asigurări sociale formulată de reclamantul A.. Totodată, a fost respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva aceleiași hotărâri. Având în vedere că, hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea extraordinară de atac a recursului este pronunțată în materia asigurărilor sociale, aceasta fiind definitivă potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., se constată inadmisibilitatea căii extraordinare de atac promovată de recurentul-reclamant A., în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ. Față de considerentele expuse, Înalta Curte în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ. urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1244/2016 din 29 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă.