ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 997/2019

Obiectul cauzei: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția I civilă, la data de 13 februarie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: anularea Deciziei nr. 21.949 din data de 26 iulie 2016, privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă; emiterea unei noi decizii, cu luarea în calcul la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite a adeverinței nr. x din data de 3 septembrie 2014, pentru perioada 1983 - 1989, în care reclamantul a desfășurat activitate la sectorul Zootehnic al B., constituind vechime neîntreruptă în muncă; obligarea pârâtei la plata drepturilor de pensie cuvenite începând cu data formulării contestației, 8 septembrie 2017, și până la data recalculării acestora; cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată în primă instanță: Tribunalul Sibiu, secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 104 din data de 8 februarie 2018, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu.

Apelul declarat în cauză: Împotriva acestei sentințe reclamantul A., a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, la data de 19 aprilie 2018, sub nr. x/2017.

Decizia pronunțată în apel: Prin încheierea de ședință din data de 26 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului Tribunalului Sibiu, având ca obiect cererea reclamantului de reconstituire a vechimii în muncă, prestată în perioada 1983 - 1989 în sectorul Zootehnic al CAP Remetea Mare, județul Timiș.

Cererea de recurs: La data de 3 august 2018, pe rolul Înalte Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2017/a2, a fost înregistrat recursul declarat de recurenta Casa Județeană de Pensii Sibiu, împotriva încheierii de ședință din data de 26 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017. Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că instanța de apel a încălcat principiul contradictorialității prevăzut de art. 14 alin. (5) din C. proc. civ., potrivit căruia, în orice proces, instanța este obligată să pună în discuția părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate. A arătat că, la primul termen de judecată a apelului, în care solicitase, prin întâmpinare, judecarea cauzei în lipsă, instanța de apel a dispus unilateral, la cererea apelantului-reclamant, suspendarea judecării cauzei până la soluționarea cererii acestuia de reconstituire a vechimii în muncă, ce formează obiectul unui alt dosar. Totodată, a învederat că, întrucât în cererea de apel care i-a fost comunicată nu a existat o astfel de solicitare, nu a fost în măsură să își exprime punctul de vedere, iar instanța și-a întemeiat hotărârea pe motive care nu au fost supuse, în prealabil, dezbaterilor contradictorii. A apreciat că, astfel, i-a fost încălcat dreptul la apărare și la exercitarea drepturilor procesuale. Printr-o altă critică formulată, recurenta-pârâtă, invocând încălcarea normelor procedurale, a susținut că în speță nu erau aplicabile dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. Astfel, recurenta-pârâtă a susținut că instanța de apel a reținut în mod greșit că o acțiune în realizarea dreptului ar depinde de soluționarea unei acțiuni în constatare. În opinia recurentei-pârâte prima acțiune o exclude pe ce-a de a doua, întrucât, potrivit art. 35 din C. proc. civ., cererea în constarea existenței sau inexistenței unui drept nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege. A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de suspendare și repunerea cauzei pe rol, în vederea judecării apelului.

Încheierea de admitere în principiu a recursului: Prin rezoluția din data de 6 septembrie 2018, s-a dispus comunicarea cererii de recurs către intimatul A., cu mențiunea de a depune întâmpinare, precum și efectuarea celorlalte formalități de comunicare menționate în dispozițiile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., intimatul nu a formulat întâmpinare. Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar recurenta a depus punctul său de vedere cu privire la conținutul acestuia, formulând susțineri în sensul admiterii recursului, prin raportare la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. Intimatul A., nu a depus punct de vedere cu privire la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului. Prin încheierea din camera de consiliu din data de 27 februarie 2019, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de recurenta Casa Județeană de Pensii Sibiu, împotriva încheierii de ședință din data de 26 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017, și a stabilit termen de judecată la data de 22 mai 2019, în ședință publică, cu citarea părților.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului: Examinând cererea de recurs, în limitele criticilor de nelegalitate formulate, și văzând dispozițiile art. 499 din C. proc. civ., Înalta Curte, reține că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Invocând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta, pe de o parte, a susținut încălcarea de către instanța de apel a principiului contradictorialității prin nesocotirea dispozițiilor de art. 14 alin. (5) din C. proc. civ., și, pe de altă parte, a apreciat că, prin încheierea recurată, au fost încălcate normele procedurale, întrucât nu era aplicabilă suspendarea cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. În ceea ce privește nesocotirea de către curtea de apel a dispozițiilor art. 14 alin. (5) din C. proc. civ., recurenta a arătat că instanța de apel și-a întemeiat hotărârea pe motive care nu au fost supuse în prealabil dezbaterii contradictorii, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare și la exercitarea drepturilor procesuale. Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din C. proc. civ., "Instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel". Dispozițiile legale anterior enunțate consacră principiul contradictorialității în procesul civil, care constituie o garanție a unui proces echitabil prin prisma exigențelor art. 6 parag. 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Între principiul contradictorialității, principiul dreptului la apărare și principiul egalității părților în procesul civil există o relație indisolubilă, primul constituind o garanție a respectării celorlalte două principii. Totodată, art. 14 alin. (5) din C. proc. civ., statuează că "Instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate. Ceea ce legea impune, ca o garanție fundamentală a respectării principiului contradictorialității, este numai citarea părților, iar nu și înfățișarea acestora în fața instanței de judecată personal sau prin reprezentant, înfățișarea părților nefiind de esența soluționării cauzei în condiții de legalitate, instanța putând hotărî asupra cererii dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită. Acest principiu este respectat, chiar dacă nicio parte nu se prezintă, însă părțile au fost legal citate, instanța putând dispune măsuri în dosar, dacă cel puțin una dintre părți a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în condițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. În speță, apelantul a solicitat judecarea pricinii în lipsă, iar suspendarea judecării cauzei a fost dispusă la termenul de judecată din data de 26 iunie 2018, termen pentru care părțile au fost legal citate, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de ședință pronunțate la acea dată, precum și din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele nr. x și y din dosarul de apel. Prin urmare, în condițiile în care termenul de judecată a fost adus la cunoștința părților, asigurându-se astfel acestora posibilitatea prezentării în fața instanței, nu se poate reține, în condițiile particulare ale speței, încălcarea principiului contradictorialității de către curtea de apel. Cu privire la cea de a doua critică adusă de către recurentă, Înalta Curte, constată că aceasta, în esență, a susținut că în cauză nu erau incidente dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., instanța de apel reținând în mod greșit că o acțiune în realizarea dreptului ar depinde de soluționarea unei acțiuni în constatarea aceluiași drept, care este inadmisibilă. Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. Acest caz de suspendare vizează o chestiune prejudicială de a cărei rezolvare depinde soluția ce urmează a se pronunța în cauză și are rolul de a preîntâmpina pronunțarea unor hotărâri contradictorii. În baza acestui temei de drept, suspendarea va putea fi dispusă în contextul îndeplinii anumitor condiții, a căror verificare este atributul exclusiv al instanței de judecată. Astfel, din norma enunțată rezultă că suspendarea va putea fi dispusă în situația în care există pe rolul instanțelor de judecată un alt dosar, a cărui soluționare ar putea avea o influență hotărâtoare asupra litigiului pendinte. În cauză, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția civilă, intimatul A., a solicitat anularea Deciziei nr. 21.949 din data de 26 iulie 2016, privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă și emiterea unei noi decizii, cu luarea în calcul la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite a adeverinței nr. x din data de 3 septembrie 2014, pentru perioada 1983 - 1989, în care reclamantul a desfășurat activitate la sectorul Zootehnic al B., constituind vechime neîntreruptă în muncă. Ulterior, arătând că, prin sentința pronunțată de prima instanță, cererea sa a fost respinsă cu motivarea că nu a solicitat în prealabil reconstituirea vechimii în muncă, intimatul A., a inițiat un nou demers judiciar, solicitând reconstituirea vechimii în muncă pentru perioada 1983 - 1898, în care și-a desfășurat activitatea în sectorul Zootehnic al B. Înalta Curte, reține că soluția ce urmează a fi pronunțată în litigiul pendinte depinde de dezlegarea ce va fi dată cererii intimatului A., în dosarul având ca obiect reconstituirea vechimii în muncă pentru perioada 1983 - 1898, întrucât, prin prezentul demers judiciar, acesta urmărește emiterea unei noi decizii, cu luarea în calcul la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite a vechimii în muncă a cărei reconstituire a solicitat-o în cel de al doilea proces. Sunt nefondate criticile recurentei Casa Județeană de Pensii Sibiu, prin care aceasta a susținut că instanța de apel a reținut în mod greșit că o acțiune în realizarea dreptului ar depinde de soluționarea unei acțiuni în constatarea aceluiași drept, care este inadmisibilă. Astfel, pe de o parte, dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., condiționează măsura suspendării de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți și care este de natură a influența soluționarea cauzei, fără a distinge în raport de eventualele soluții care ar putea fi pronunțate în respectiva pricină. Pe de altă parte, în prezentul litigiu se urmărește valorificarea dreptului la pensie, în timp ce scopul celui de-al doilea proces inițiat de către intimatul A., îl reprezintă reconstituirea vechimii în muncă. Prin urmare, în speță, instanța de apel în mod legal a făcut aplicarea prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., reținând că sunt îndeplinite condițiile ce impun suspendarea judecării cauzei. Față de cele anterior reținute, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa Județeană de Pensii Sibiu.