ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2739/2024

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată la Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 10 februarie 2022, sub nr. x/2022, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele Casa Națională de Pensii Publice și Casa Județeană de Pensii Sibiu, a solicitat anularea Hotărârii nr. 39841 din 24 decembrie 2021 a Comisiei Centrale de Contestații, emiterea unei noi hotărâri și a unei decizii modificatoare a Deciziei nr. 97461 din 15 noiembrie 2017, plata retroactivă, începând cu data de 26 august 2017, a drepturilor de pensie și, pe cale de consecință, admiterea, prin aplicarea principiului acceptării tacite, a Contestației nr. 51 din 8 februarie 2018 împotriva Deciziei nr. 97461 din 15 noiembrie 2017 de pensionare pentru limită de vârstă.

Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 230/CA din data de 6 iunie 2022, a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației formulate de A., în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii Sibiu și Casa Națională de Pensii - Comisia Centrală de Contestații, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția I civilă.

La data de 17 octombrie 2022, contestatorul a depus o modificare și precizare a acțiunii arătând că renunță la criticile aduse prin punctul 5 din Contestația împotriva Deciziei nr. 97461 din 15 noiembrie 2017 și precizează petitele l, 2 și 3 ale acțiunii introductive de instanță, în sensul că solicită: anularea, ca neîntemeiată, a Hotărârii nr. 39841 din 24 decembrie 2021 a Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice prin care aceasta constată, în mod eronat, ca fiind tardivă contestația împotriva Deciziei nr. 97461 din 15 noiembrie 2017 emisă de Casa Județeană de Pensii Sibiu; anularea, ca neîntemeiată, a Deciziei nr. 97461 din 15 noiembrie 2017 a Casei Județene de Pensii Sibiu și obligarea Casei Județene de Pensii Sibiu să emită o altă decizie în care:

De asemenea, a solicitat plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 168 din 28 februarie 2023, Tribunalul Sibiu, secția I civilă a admis, în parte, contestația formulată și precizată de către contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații și Casa Județeană de Pensii Sibiu și, în consecință, a dispus anularea Hotărârii nr. 39841 din 24 decembrie 2021 emisă de către Comisia Centrală de Contestații și a Deciziei nr. 97461 din 15 noiembrie 2017 emisă de Casa Județeană de Pensii Sibiu. A obligat intimata Casa Județeană de Pensii Sibiu să valorifice veniturile obținute în acord global, menționate în adeverința nr. x din 8 decembrie 2016 emisă de H. S.A. Râmnicu Vâlcea, începând cu data de 31 august 2017. A respins, în rest, contestația.

La data de 3 iulie 2023, în fața instanței de apel, contestatorul A. a formulat o cerere prin care a solicitat amânarea punerii în executare a sentinței civile nr. 168 din 28 februarie 2023 a Tribunalului Sibiu, secția I civilă, cu motivarea că aceasta nu este definitivă. Ulterior, la data de 29 mai 2024, a reiterat cererea, argumentând faptul că au fost emise Decizia nr. 97461 din 8 mai 2023 și Decizia nr. 97461 din 25 martie 2024 de către Casa Județeană de Pensii Sibiu și că se impune suspendarea acestora.

Prin încheierea din data de 30 mai 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 168 din 28 februarie 2023 a Tribunalului Sibiu și a Deciziei nr. 97461 din 25 martie 2024 a Casei Județene de Pensii Sibiu. De asemenea, a dispus emiterea unei adrese către apelanta pârâtă Casa Județeană de Pensii Sibiu, pentru a comunica la dosarul cauzei situația punctajelor lunare în ceea ce îl privește pe contestatorul A., pentru toată perioada de calcul a punctajului de pensie, emiterea unei adrese către Biroul Local de Expertiză de pe lângă Tribunalul Alba, cu mențiunea de a lua măsurile necesare în vederea efectuării și depunerii la dosar a raportului de expertiză și repetarea procedurii de citare cu apelantul contestator A. și apelanta intimată Casa Județeană de Pensii Sibiu, intimata Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații având termen în cunoștință.

Împotriva încheierii din data de 30 mai 2024 a Curții de Apel Alba - Iulia a declarat recurs contestatorul A., solicitând anularea, în parte, a acesteia și suspendarea celor două acte emise de pârâtă până la soluționarea definitivă a litigiului. În aprecierea sa, sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

Prealabil, recurentul arată că instanța de apel a interpretat greșit argumentele conținute în cererea sa din 30 mai 2024, după primirea celei de-a doua decizii în decurs de un an, prin care a solicitat suspendarea aplicării noilor decizii administrative emise de pârâtă până la soluționarea apelului. În opinia sa, acestea conțin erori, nu respectă procedurile legale și îi afectează drepturile patrimoniale. Ele au fost emise în timpul procesului, în aplicarea sentinței civile nr. 168/2023, care are caracter executoriu provizoriu, astfel că sunt premature și contradictorii. Instanța de apel a ignorat împrejurarea că emiterea acestor acte conduce la modificarea situației juridice pe parcursul procesului și poate fi considerată o încălcare a principiilor procesuale.

Recurentul menționează că a contestat actele, pe cale separată, întrucât drepturile sale nu au fost corect calculate și recunoscute, astfel că ele nu sunt definitive până la epuizarea căilor de atac. Cu toate acestea, au fost puse în executare, fiind emise cupoane lunare de pensie.

Instanța a respins cererea de suspendare, împrejurare care poate duce la confuzie și dificultăți juridice considerabile în cursul judecății. Faptul că intimata emite decizii, în mod continuu, reprezintă un dublu abuz de drept și afectează soluționarea prezentei spețe. De asemenea, în opinia sa, această practică a Casei Județene de Pensii Sibiu poate încălca principiul securității juridice, principiul "ne bis in idem" și deontologia profesională.

Actele cuprind mai multe erori și contradicții, pe care înțelege să le detalieze în cererea de recurs. Mai mult, modificările nu respectă procedurile legale și sunt introduse pentru a acoperi greșelile anterioare, cuprinse în Decizia nr. 97461/2017, contestată și a cărei expertizare tehnică este în curs de efectuare.

Suspendarea noilor decizii este necesară pentru a preveni modificarea situației juridice până la soluționarea definitivă a litigiului, fiind esențială pentru protejarea drepturilor sale, pentru a se asigura o soluționare justă a litigiului.

Pentru aceste considerente, recurentul solicită anularea, în parte, a încheierii din data de 30 mai 2024 a Curții de Apel Alba Iulia și suspendarea celor două acte emise de pârâtă până la soluționarea definitivă a litigiului.

Prin întâmpinarea formulată la data de 2 august 2024, intimata Casa Județeană de Pensii Sibiu a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport de prevederile art. 483 alin. (2), art. 235, art. 466 alin. (4) și ale art. 634 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată la data de 12 august 2024, intimata Casa Națională de Pensii Publice a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege. În subsidiar, a solicitat respingerea căii extraordinare de atac, ca nefondată.

La data de 28 august 2024, recurentul a depus răspuns la întâmpinări.

Prin rezoluția din data de 17 septembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit termen la data de 28 noiembrie 2024, pentru soluționarea recursului declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 30 mai 2024 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

La termenul din data de 28 noiembrie 2024, instanța de recurs a rămas în pronunțare asupra excepțiilor invocate de intimați și asupra recursului declarat în cauză.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

Analizând, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii extraordinare de atac, invocată de intimata Casa Județeană de Pensii Sibiu, prin întâmpinare, Înalta Curte urmează a o respinge, pentru următoarele argumente:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 3 iulie 2023, în stadiul procesual al apelului, contestatorul A. a solicitat amânarea punerii în executare a sentinței civile nr. 168 din 28 februarie 2023 a Tribunalului Sibiu, secția I civilă, cu motivarea că aceasta nu este definitivă, iar primul termen de judecată este abia la data de 23 noiembrie 2023.

Ulterior, la data de 29 mai 2024, a reiterat cererea, argumentând faptul că au fost emise Decizia nr. 97461 din 8 mai 2023 și Decizia nr. 97461 din 25 martie 2024 de către Casa Județeană de Pensii Sibiu și că se impune suspendarea acestora.

La termenul din data de 30 mai 2024, Curtea de Apel Alba Iulia a calificat cererea de amânare a punerii în executare a sentinței ca fiind cerere de suspendare provizorie a acesteia și a respins-o întrucât, pe de o parte, apelantul nu justifică niciun interes, hotărârea fiindu-i favorabilă și, pe de altă parte, a fost pusă în executare, fiind emisă o decizie de pensie în acest sens.

Încheierea din data de 30 mai 2024 a Curții de Apel Alba Iulia face obiect al prezentului recurs, doar sub aspectul soluției date cererii de suspendare provizorie a hotărârii instanței de fond.

Intimata Casa Județeană de Pensii Sibiu susține inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, pornind de la premisa că încheierea recurată are caracter preparatoriu, astfel că, în aplicarea principiului accesorium sequitur principale, se atacă odată cu fondul.

Excepția inadmisibilității căii extraordinare de atac este nefondată.

Regimul juridic al încheierii prin care se respinge cererea de suspendare a executării provizorii a unei hotărâri este guvernat de regula instituită prin art. 450 alin. (3) din C. proc. civ. raportat la art. 719 alin. (6) din același act normativ.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 450 din C. proc. civ., aplicabile cauzei în raport de data învestirii instanței de judecată, "(1) Suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecății în apel. (2) Cererea se va depune la prima instanță sau, după caz, la instanța de apel. În această din urmă situație, la cerere se va alătura o copie legalizată a dispozitivului hotărârii. (3) Cererea de suspendare se va judeca de către instanța de apel. Dispozițiile art. 719 alin. (6) sunt aplicabile în mod corespunzător. (4) Suspendarea va putea fi încuviințată numai cu plata unei cauțiuni al cărei cuantum va fi stabilit de instanță în condițiile art. 719 alin. (2) și (3). (5) Până la soluționarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviințată provizoriu, prin ordonanță președințială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinței prevăzute la alin. (4)".

Iar potrivit dispozițiilor art. 719 alin. (6) din același act normativ, "Asupra cererii de suspendare instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, chiar și înaintea termenului fixat pentru judecarea contestației. Părțile vor fi întotdeauna citate, iar încheierea poate fi atacată, în mod separat, numai cu apel sau, dacă este pronunțată de curtea de apel, numai cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă".

Astfel, se derogă de la regula instituită prin prevederile art. 466 alin. (4) din C. proc. civ., invocate de intimata Casa Județeană de Pensii Sibiu, atât sub aspectul căii de atac care poate fi exercitată, și anume recursul la instanța superioară, cât și sub aspectul termenului de exercitare a recursului, respectiv 5 zile de la pronunțarea sau, după caz, comunicarea încheierii.

În consecință, fiind exercitată calea de atac prevăzută de lege, în termenul menționat, această este admisibilă, împrejurare care atrage respingerea excepției de inadmisibilitate invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu.

Analizând, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității căii extraordinare de atac, invocată de intimata Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații, prin întâmpinare, Înalta Curte urmează a o admite, pentru următoarele argumente:

Recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulțumită numai pentru motivele de nelegalitate și în condițiile prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele consilierului juridic care întocmește cererea. Prezentele dispoziții se aplică și în cazul în care recurentul locuiește în străinătate; b) numele și prenumele, domiciliul sau reședința ori, după caz, denumirea și sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Art. 489 alin. (1) din același act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiași articol dispune că "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate susținute.

În cauza pendinte, se constată că, în cuprinsul cererii de recurs, se invocă motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., care ar afecta, în opinia recurentului, validitatea încheierii recurate.

Procedând la analizarea argumentelor invocate în cererea de recurs, Înalta Curte reține că nu este posibilă încadrarea acestora nici în motivele de nelegalitate indicate și nici în celelalte motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din actul normativ menționat.

Cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată, pentru ca instanța învestită cu soluționarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv, nefiind suficientă mențiunea potrivit căreia hotărârea recurată este nelegală. De asemenea, este necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.. Or, aceste cerințe nu sunt îndeplinite în cauză.

Recurentul susține că a solicitat suspendarea celor două decizii emise de Casa Județeană de Pensii Sibiu, respectiv Decizia nr. 97461 din 8 mai 2023 și Decizia nr. 97461 din 25 martie 2024. Însă, din analiza actelor dosarului, instanța de apel a observat că acesta a formulat o cerere de amânare a executării hotărârii instanței de fond, completată ulterior, cu o solicitare de suspendare a deciziilor emise. Or, pornind de la scopul urmărit de parte și interpretând solicitarea în sensul în care ar putea produce efecte juridice, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că i-a fost dedusă judecății o cerere de suspendare a executării hotărârii de fond.

De asemenea, recurentul arată că deciziile au fost emise în cadrul unui proces nejudecat și conduc la modificarea situației juridice și dezvoltă aceste argumente, cu scopul de a justifica demersul pe care l-a demarat. Însă, nu deduce spre analiză veritabile elemente de nelegalitate a actului jurisdicțional atacat, cât timp ele nu se grefează pe considerentele acestuia, ci constituie doar o simplă reiterare a susținerilor cuprinse în cererile depuse la instanța de apel și care au primit deja dezlegare prin încheierea atacată.

Astfel, recurentul omite faptul că aceste susțineri au făcut deja obiectul judecății, neînțelegând să se raporteze, în mod punctual, la silogismul logico - juridic al instanței de apel cu privire la chestiunile antamate.

Aceasta se impunea cu atât mai mult cu cât, verificând cererea de suspendare a executării sentinței civile, instanța de apel a reținut că nu poate fi primită întrucât pe de o parte, apelantul nu justifică niciun interes, hotărârea fiindu-i favorabilă și, pe de altă parte, a fost pusă în executare, fiind emisă o decizie de pensie în acest sens. A mai reținut instanța, cu referire la cererea de suspendare a Deciziei nr. 97461 din 25 martie 2024, că aceasta vizează alte aspecte decât cele ce au făcut obiectul contestației din acest dosar, astfel încât solicitarea privind această decizie reprezintă o cerere nouă formulată în apel, care nu este admisibilă raportat la dispozițiile art. 478 alin. (3) din C. proc. civ.

Necriticând aceste aspecte, este evident că afirmațiile din memoriul de recurs reprezintă simple reluări, identice, ale argumentelor cuprinse în cererea de suspendare. Prin declararea prezentei căi de atac, recurentul era ținut a invoca o eventuală deficiență a raționamentului instanței de prim control judiciar, iar nu doar de a reitera argumentele invocate anterior, indiferent de concluzia instanței de apel.

În afara considerentelor actului jurisdicțional atacat se plasează și susținerile referitoare la conduita recurentului care a supus controlului judiciar, pe calea unor noi acțiuni, cele două decizii emise de intimata Casa Județeană de Pensii Sibiu. Aceste elemente factuale nu reprezintă critici de nelegalitate și nici nu au vreo relevanță în cauză, ele fiind readuse în discuție, pentru a pretinde concluzia contrară celei la care s-a oprit Curtea de Apel Alba Iulia.

Și argumentele referitoare la conduita intimatei Casa Județeană de Pensii Sibiu care ar fi, în opinia recurentului, abuzivă și ar încălca principiul securității juridice, principiul "ne bis in idem" și deontologia profesională, sunt cuprinse, într-o expunere similară, în cererea de suspendare a executării sentinței instanței de fond. Or, preluarea întocmai a argumentelor anterioare, fără a combate, de o manieră efectivă, considerentele regăsite în hotărârea atacată în legătură cu aceste aspecte, echivalează cu lipsa dezvoltării unor motive de nelegalitate.

Recurentul detaliază erorile și contradicțiile pe care apreciază că le conțin cele două decizii emise de intimata Casa Județeană de Pensii Sibiu și interesul său în suspendarea acestora. Însă, nici acestea nu pot fi supuse verificării jurisdicționale, nefiind subsumabile motivelor de recurs consacrate expres prin prevederile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.. Argumentele vizează două acte care nu fac obiect al prezentei cauze, astfel încât validitatea lor și efectele pe care le produc nu pot fi analizate. Mai mult, nu se pot lua măsuri care să le vizeze întrucât s-ar încălca principiul disponibilității.

În consecință, se reține, pe de o parte, că memoriul de recurs nu cuprinde critici care să poată fi subsumate vreunuia dintre cazurile prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că nu există motive care să poată fi examinate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) din același act normativ.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conținutul deciziei supuse acestei căi extraordinare de atac, sau vizează elemente de temeinicie, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, întrucât aspectele invocate fie sunt străine problemelor rezolvate prin hotărârea instanței de apel, fie nu reprezintă motive de nelegalitate.

În consecință, în baza dispozițiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să anuleze recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 30 mai 2024 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2022, ceea ce face inutilă cercetarea pe fond a acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata Casa Județeană de Pensii Sibiu.

Anulează recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 30 mai 2024 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.