ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 309/2024

Ședința publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, secția I civilă la 19.09.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII SATU MARE și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE BUCUREȘTI - Comisia Centrală de Contestații, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- anularea hotărârii nr. 43123/25.07.2022 emisă de Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice București;

- obligarea pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII SATU MARE să emită o nouă decizie de pensionare și să procedeze la recalcularea pensiei, prin adiționarea la baza de calcul a veniturilor prevăzute în adeverința nr. x/29.08.2017 și completarea la aceasta nr. x/29.08.2017, emise de S.C. B. S.A. Baia Mare Sucursala Satu Mare și să plătească reclamantei diferențele bănești rezultate în urma recalculării pensiei conform titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 310/LMA/10.05.2018, pronunțată în dosar nr. x/2018 de Tribunalul Satu Mare, rămasă definitivă la 01.10.2018;

- să se constate refuzul nejustificat al CASEI NAȚIONALE DE PENSII PUBLICE BUCUREȘTI - Comisia Centrală de Contestații, cât și tardivitatea emiterii hotărârii nr. 43123/25.07.2022 adică peste 3 ani, în urma "examinării" contestației nr. 5965/19.02.2019;

- cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 929/LMA din 29 decembrie 2022, Tribunalul Satu Mare, secția I civilă a respins acțiunea formulată de reclamantă, precum și a cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Împotiva acestei sentințe civile a formulat apel reclamanta, acesta fiind respins prin decizia civilă nr. 611/A/2023 din 8 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, ca nefondat.

Împotriva deciziei civile menționate a formulat recurs reclamanta, iar prin decizia nr. 1684 din 20 septembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, urmare a admiterii excepției inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă, a respins recursul declarat, ca inadmisibil.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța supremă, A. a formulat contestație în anulare, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 03.01.2024, sub nr. x/2024 și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 5.

În motivare, contestatoarea, în temeiul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 și art. 504 alin. (2) C. proc. civ., a invocat motive ce vizează fondul raportului juridic litigios, solicitând, în încheiere, admiterea contestatiei în anulare.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la 26 ianuarie 2024, intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII SATU MARE a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare și a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă, iar pe fond, ca nefondată.

Contestatoarea nu a formulat răspuns la întâmpinare, însă a depus concluzii scrise în susținerea demersului procesual.

Examinând, cu prioritate, excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată de intimată, prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Prin decizia atacată cu contestație în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 611/A/2023 din 8 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, reținând, în raport de dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 și art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., că împotriva hotărârilor prin care au fost soluționate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar hotărârea pronunțată de curtea de apel este definitivă.

Contestatoarea și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2, respectiv art. 504 alin. (2) C. proc. civ., reiterând susținerile din cererea de recurs.

Înalta Curte reține că prezenta cale de atac dedusă judecății este una extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele limitativ prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare.

În sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., noțiunea de eroare materială reprezintă o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția respectivă.

Verificarea unei astfel de erori materiale nu trebuie să implice, așadar, reexaminarea fondului cauzei, reaprecierea probelor sau interpretarea și aplicarea unor dispoziții legale, deoarece contestația în anulare tinde la desființarea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, iar prin aceste dispoziții legale nu s-a urmărit să se pună la dispoziția părților o nouă cale de atac similară apelului sau recursului.

Or, prin decizia atacată, Înalta Curte s-a pronunțat în sensul inadmisibilității căii de atac declarate de către contestatoare, soluție care a făcut de prisos o analiză pe fond a aspectelor invocate de către aceasta, soluția de respingere ca inadmisibil a recursului nefiind una dată în urma judecății pe fond a respectivei căi de atac, adică în urma unei judecăți efectiv realizate de respectiva instanță de control judiciar relativ la criticile care au fost formulate, ci urmare a examinării legalității exercitării căii de atac și a concluziei că petenta nu avea deschisă calea de atac a recursului exercitată deoarece legea exclude în mod expres posibilitatea exercitării recursului în pricinile din materia asigurărilor sociale.

În acest context, al analizei evidențiate de considerentele deciziei atacate prin contestația în anulare pendinte, se constată că toate criticile expuse de către contestatoare în fundamentarea acestei căi de atac se referă la chestiuni de fond deduse judecății în cadrul ciclurilor procesuale anterioare, de vreme ce aceasta a înțeles să reia susținerile privind încălcarea, prin hotărârile judecătorești reprezentate de deciziile nr. 1684 din 20 septembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv nr. 611/A/2023 din 8 mai 2023 a Curții de Apel Oradea și a sentinței civile nr. 929/LMA din 29 decembrie 2022, a dreptului constituțional prevăzut de art. 41 alin. (2)-(4) raportat la prevederile art. 47 alin. (2) și la art. 52 alin. (1) și (3) din Constituția României, respectiv cele referitoare la împrejurarea că pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare refuză să procedeze la recalcularea și valorificarea corespunzătoare a perioadelor lucrate conform adeverinței nr. x/29.08.2017, emise de S.C. B. S.A. Baia Mare Sucursala Satu Mare: 01.07.1975-01.08.1975; 01.10.1977-20.09.1997; 15.10.1980-01.11.1980, sau la nerespectarea de către aceasta a prevederilor art. 13 din Regulamentul Comisiei de Contestații București, respectiv refuzul de a pune în executare/aplicare titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 310/LMA din 10 mai 2018 a Tribunalului Satu Mare, rămasă definitivă și irevocabilă, precum și cu privire la aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 164 alin. (3) și 78 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 și a deciziei nr. 19/2011 pronunțate în interesul legii.

În aceste condiții, dacă instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare ar examina motivele contestației din perspectiva celor solicitate de contestatoare, s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, contestația în anulare neputând fi însă convertită într-un recurs la recurs.

Prin urmare, se constată că susținerile contestatoarei în cadrul prezentei căi de atac nu relevă existența unei erori materiale intervenite cu prilejul judecății realizate de către instanța care a pronunțat hotărârea atacată, din perspectiva ipotezei reglementate de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. Chiar dacă în mod formal, contestatoarea a indicat acest temei al contestației în anulare, nu a învederat în ce anume a constat eroarea materială care să fi determinat, în mod eronat, soluția de respingere a recursului ca inadmisibil, prin decizia atacată cu prezenta contestație.

În continuare, analizând dispozițiile art. 504 alin. (2) C. proc. civ., invocate de către contestatoare, Înalta Curte constată că acestea nu sunt aplicabile în cauză, deoarece legiuitorul a înțeles să reglementeze două tipuri de contestație în anulare: contestația în anulare de drept comun, reglementată de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor definitive atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata, și contestația în anulare specială, reglementată de art. 503 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, dispozițiile art. 504 C. proc. civ., invocate de către contestatoare ca temei al cererii sale, nu reglementează cazuri de contestație în anulare distincte, ci se referă, la alin. (1) și (2), exclusiv la condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare obișnuite, așa cum rezultă din referirea ce se face la art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Or, contestatoarea a înțeles să promoveze o contestație în anulare specială, din moment ce argumentele cuprinse în cererea introductivă nu se referă în niciun mod la vreo neregularitate privind citarea sa pentru termenul la care a avut loc judecata.

Așa fiind, nu se verifică ipoteza prevăzută de alin. (2) al art. 504 C. proc. civ., astfel încât argumentele critice expuse în cuprinsul cererii de contestație în anulare nu pot fi analizate din această perspectivă.

În consecință, Înalta Curte constată că, în speță, nu a fost supusă analizei o greșeală materială în accepțiunea art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. și nici nu sunt aplicabile dispozițiile art. 504 alin. (2) C. proc. civ., ci, în realitate, prin formularea căii de atac a contestației în anulare, contestatoarea urmărește să obțină o rejudecare a cauzei, aspect inadmisibil în prezenta cale extraordinară de atac.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1684 din 20 septembrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1684 din 20 septembrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 februarie 2024.