ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 85/2026

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2026

Deliberând asupra cererii de recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare - secția I Civilă, la data de 18 septembrie 2024, sub nr. x/2024, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, anularea deciziei de pensionare nr. x/27.07.2024 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la revizuirea pensiei reclamantului în sensul emiterii unei noi decizii prin care să i se acorde puncte suplimentare aferente punctajului lunar, conform art. 88 din Legea nr. 360/2023 și art. 55 din Norma de aplicare a Legii din 01.03.2024; revizuirea pensiei reclamantului în sensul acordării unui număr de total de 3,66665 puncte de stabilitate, corespunzătoare celor 6 ani 5 luni și 17 zile, având în vedere stagiul de cotizare contributiv total de 31 ani 5 luni și 17 zile; acordarea punctajului lunar de 0,25 puncte pentru perioada în care a avut stagiu asimilat conform art. 86 alin. (2) din Legea 360/2023; acordarea diferențelor constând între pensia revizuită și pensia efectiv acordată, în măsura în care în urma revizuirii rezultă un cuantum superior al acesteia, începând cu data înregistrării prezentei cereri de chemare în judecată; plata dobânzii legale și actualizarea cu rata inflației a sumelor reprezentând diferența dintre pensia revizuită și cea efectiv plătită, în măsura în care în urma revizuirii rezultă un cuantum superior al acesteia, începând cu data înregistrării prezentei cereri de chemare în judecată și până la momentul efectuării plății; de asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 85, art. 86, art. 88, art. 127 alin. (1) din Legea 360/2023, art. 194 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 9/LMA/2025 din 09 ianuarie 2025, Tribunalul Satu Mare - secția I Civilă a respins cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei soluții, a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea cererii, schimbarea în totalitate a sentinței apelate și admiterea cererii de chemare în judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea - secția I Civilă, sub același nr. de dosar.

Prin notele scrise depuse în data de 12 mai 2025, reclamantul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 85 alin. (3) și (6) din Legea nr. 360/2023, considerând că textul este neconstituțional în măsura în care se interpretează în sensul că punctele de stabilitate nu se acordă persoanelor care au realizat stagii de cotizare contributive ulterior datei pensionării, când au cumulat pensia cu salariul, sau persoanelor care au realizat stagii de cotizare aferente perioadei în care au beneficiat de pensie de invaliditate.

Prin încheierea din data de 24 noiembrie 2025, Curtea de Apel Oradea - secția I Civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 85 alin. (3) și (6) din Legea nr. 360/2023.

II. Recursul declarat

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și admiterea cererii privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 85 alin. (3) și (6) din Legea nr. 360/2023, astfel cum a fost formulată.

În motivarea memoriului de recurs, recurentul a considerat că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 85 alin. (3) și (6) din Legea nr. 360/2023 este admisibilă, întrucât Casa de Pensii din Satu Mare nu a valorificat, prin decizia nr. 333020 din 27.07.2024, stagiul aferent condițiilor speciale de muncă ca stagiu de cotizare contributiv, aspect ce a condus la încălcarea drepturilor sale de pensie. În opinia sa, prin îngrădirea dreptului de a beneficia de punctele de stabilitate și punctele suplimentare au fost încălcate prevederile art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 22 alin. (1), art. 44 alin. (1) teza I și alin. (2) și art. 47 alin. (2) din Constituția României și dispozițiile art. 1 din Protocolul 1 al CEDO.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

III. Apărarea formulată

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 21 ianuarie 2026, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 8 decembrie 2025, iar prin rezoluția de primire s-a stabilit termen de judecată la data de 27 ianuarie 2026.

IV. Soluția instanței de recurs

Analizând actele dosarului, precum și încheierea atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte reține următoarele:

Notează instanța supremă că prezenta cale de atac vizează soluția de respingere a cererii privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 85 alin. (3) și (6) din Legea nr. 360/2023, formulată de apelantul A. cu ocazia judecării apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 9/LMA/2025 din data de 9 ianuarie 2025.

În contextul verificării îndeplinirii condițiilor de la art. 29 din Legea nr. 47/1992, curtea de apel a reținut că excepția de neconstituționalitate invocată este inadmisibilă, considerând că dispozițiile art. 85 alin. (3) și (6) din Legea nr. 360/2023 nu au relevanță pentru soluționarea pricinii.

Autorul căii de atac consideră această soluție ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., aceste motive de casare fiind incidente atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, respectiv atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prealabil, Înalta Curte reține că, în conformitate cu considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 321/2017 (par. 21-22), obiectul recursului reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este verificarea aprecierii instanței ierarhic inferioare cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivată de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea 47/1992. Cu alte cuvinte, analiza instanței de recurs este limitată la verificarea legalității respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate menționate.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a cererii de sesizare cu excepția de neconstituționalitate, instanța de judecată trebuie să analizeze, implicit, eficiența folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Din analiza acestor dispoziții rezultă că una dintre condițiile cumulative de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale impune ca norma legală criticată să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Sub acest aspect, Curtea Constituțională a indicat în jurisprudența sa reperele "legăturii cu soluționarea cauzei", subliniind că ele constau în aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății și în necesitatea invocării excepției, în scopul restabilirii stării de legalitate. În concret, Curtea a apreciat că incidența textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul unei instanțe judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, în special prin prisma efectelor pe care o eventuală constatare a neconstituționalității dispozițiilor legale criticate le-ar avea asupra pricinii.

Verificând legalitatea încheierii atacate, se constată că instanța de apel a analizat cererea de sesizare cu excepția de neconstituționalitate prin prisma filtrului compus din cele patru condiții de admisibilitate, concluzia fiind în sensul că nu este îndeplinită condiția legăturii normelor criticate cu soluționarea cauzei.

Curtea de apel a reținut, argumentat, că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, privind legătura cu soluționarea cauzei a dispozițiilor legale criticate pe calea excepției de neconstituționalitate, dat fiind faptul că, în cauză, reclamantul a solicitat acordarea de puncte de stabilitate pentru o perioadă suplimentară de 2 zile în care s-a aflat în șomaj tehnic, precum și acordarea de puncte suplimentare pentru perioada lucrată în condiții speciale, conform art. 88 alin. (1) din Legea nr. 360/2023, și acordarea punctajului lunar pentru perioada de armată, conform art. 86 alin. (2) din aceeași lege. A mai reținut curtea de apel că reclamantul nu este în situația în care să cumuleze pensia cu salariul sau să realizeze stagii de cotizare în perioada în care ar fi beneficiat de pensie de invaliditate și nici nu a contestat prin cererea de chemare în judecată că nu i s-ar fi acordat puncte de stabilitate pentru perioada realizată în grupe superioare de muncă sau pentru stagiul aferent acestor condiții.

Dat fiind faptul că soluția vizând neconstituționalitatea unui text trebuie evaluată în contextul impus de dezlegarea pricinii, pentru a se putea verifica existența legăturii normei contestate cu dezlegarea fondului cauzei, Înalta Curte constată că, în circumstanțele concrete ale speței, această cerință nu este întrunită, întrucât normele criticate pentru neconstituționalitate nu au niciun impact asupra procesului, nu au aptitudinea de a influența în vreun fel soluția pe fondul cauzei.

Prin urmare, întrucât recurentul nu a justificat legătura dispozițiilor art. 85 alin. (3) și (6) din Legea nr. 360/2023 cu soluționarea cauzei, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut de către curtea de apel lipsa cerinței legăturii cu cauza, împrejurare în care nu se impunea sesizarea instanței de contencios constituțional.

În concluzie, dat fiind că dispozițiile art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, prevăd că neîndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate atrage respingerea cererii de sesizare, iar în cauză s-a reținut în mod corect lipsa cerinței legăturii cu cauza, rezultă că în mod judicios curtea de apel, făcând aplicarea acestora, a stabilit că nu se impune sesizarea instanței de contencios constituțional.

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 24 noiembrie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Oradea - secția I Civilă, în dosarul nr. x/2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 24 noiembrie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Oradea - secția I Civilă, în dosarul nr. x/2024, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2026.