ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1745/2023

Ședința publică din data de 26 septembrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată cu nr. x/2021 la Tribunalul Bacău, în data de 22.11.2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, solicitând:obligarea pârâtei la revizuirea pensiei pentru limita de vârstă stabilită prin decizia de pensionare nr. 149208/06.06.2001 și a buletinului de calcul și emiterea unei noi decizii de pensionare prin care, la stabilirea punctajului mediu anual, să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani; obligarea pârâtei la plata diferenței drepturilor de pensie, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală, începând cu ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Prin sentința civilă nr. 226 din 25.03.2022 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, a fost anulată Decizia nr. 149208/06.06.2001, a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie, prin care să utilizeze la stabilirea punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 20 ani, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului diferența de drepturi de pensie cuvenite începând cu data de 22.11.2018, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 500 RON (onorariu avocat).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău.

Prin decizia nr. 151/2023 din 16 februarie 2023, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis apelul civil declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, a schimbat în tot sentința civilă apelată în sensul că a respins acțiunea ca nefondată.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acestuia.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

Recurentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității recursului.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Este de menționat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Se constată că, în speță, hotărârea atacată, respectiv decizia nr. 151/2023 din 16 februarie 2023 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă a fost pronunțată în cadrul judecății în apel, fiind definitivă de la pronunțarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ. (astfel cum a fost modificat prin pct. 49, art. I din Legea nr. 310 din 17 decembrie 2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative), "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

Așa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă și asigurările sociale, pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.

Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se constată că obiectul acțiunii se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un conflict de asigurări sociale.

Cum textul de lege arătat exclude dreptul la recurs în litigiile de asigurări sociale, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Se reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Prin urmare, hotărârile definitive nu pot fi atacate cu recurs, pentru că ar însemna să se adauge o nouă cale extraordinară de atac în afara celor expres prevăzute de C. proc. civ., ceea ce nu este admisibil.

Conform principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 151/2023 din 16 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2023.