ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 242/2024

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra contestației în anulare față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 1 octombrie 2010, sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Sibiu, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Casa Județeană de Pensii Sibiu, să se dispună repunerea în plată a drepturilor bănești cuvenite și prescrise în mod abuziv și fără temei legal după cum urmează: actualizarea pensiei la nivelul de astăzi 800 RON, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 100 euro/lună, pentru întreaga perioada, echivalent în RON la cursul zilei, cu titlu de daune morale și obligarea pârâtei să pună reclamantul în drepturile cuvenite; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 68 din 12 februarie 2021, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență funcțională și, în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată și precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Sibiu, în favoarea secției I civilă - complet de asigurări sociale a Tribunalului Sibiu.

Împotriva sentinței civile nr. 68 din 12 februarie 2021, pronunțată de Tribunalul Sibiu, a formulat recurs reclamantul A., fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020/a1.

Prin decizia civilă nr. 641 din 26 mai 2021, Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu și a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinței civile nr. 68 din 12 februarie 2021, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Sibiu.

Împotriva deciziei civile nr. 641 din 26 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, a formulat recurs reclamantul A., fiind înregistrat pe rolul aceleași instanțe, sub nr. x/2021.

Prin decizia civilă nr. 987 din 20 octombrie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepția inadmisibilității recursului invocată de Casa Județeană de Pensii Sibiu și a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 641 din 26 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Sibiu.

Împotriva deciziei civile nr. 987 pronunțate la 20 octombrie 2021 de Curtea de Apel Alba Iulia recurentul-reclamant A. a formulat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 2 decembrie 2021, sub același număr de dosar.

Prin decizia nr. 4095 pronunțată la 21 septembrie 2022 în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 987 din 20 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Împotriva deciziei nr. 4095 pronunțată la 21 septembrie 2022 în dosarul nr. x/2021 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a promovat contestație în anulare contestatorul A..

Ulterior, contestatorul a precizat că înțelege să promoveze recurs în casare.

Intimata Casa Județeană de Pensii Sibiu a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității și a nulității contestației în anulare și a solicitat constatarea nulității căii extraordinare de atac de atac.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Examinând excepția netimbrării căii de atac promovate de către A. asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 26 din O.U.G. nr. 80/2013, pentru promovarea contestației în anulare se datorează taxa de 100 RON.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora:

"Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația contestatorului de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, astfel încât prin rezoluția din data de 26 octombrie 2022 s-a dispus comunicarea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Contestatorul nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată.

Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deși a fost legal citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru aferentă căii extraordinare de atac a contestației în anulare, astfel cum rezultă din dosar, acesta nu a respectat cerința prevăzută de dispozițiile art. 25 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac extraordinare este prevăzută de dispozițiile art. 197 din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea căii de atac pentru netimbrare.

Trebuie precizat că, în cauză, chiar dacă ar fi denumit calea de atac, ca fiind recurs, contestatorul A. avea obligația ca, la momentul depunerii căii extraordinare de atac să achite taxa judiciară de timbru conform dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013.

Înalta Curte constată că este incidentă excepția nulității căii de atac formulate de A., întrucât nu depus cererea în original și nici nu a înaintat un exemplar semnat olograf/electronic.

În fapt, cu privire la aceasta, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța reține că prin rezoluția din 26 octombrie 2022, contestatorului i-a fost pus în vedere obligația de a semna în original calea de atac (denumită contestație/recurs extraordinar/recurs în casare), măsură ce i-a fost comunicată prin adresa din data de 7 noiembrie 2023, potrivit dovezii de comunicare electronică din data de 11.12.2023 .

În aceste condiții, Curtea constată incidente prevederile art. 196 și art. 148 C. proc. civ., cu consecința nulității cererii formulate pentru lipsa semnăturii, cerință esențială pentru valabilitatea acesteia.

Întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie scrisă de mâna acelei părți, neputând să fie dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă.

Importanța semnăturii olografe rezidă în necesitatea de a se asigura că actul de procedură provine de la persoana care se pretinde că l-ar fi efectuat și că exprimă manifestarea de voință a acesteia cu privire la conținutul actului.

Așadar, pentru a răspunde acestei finalități, semnătura trebuie să fie executată fie de mână, fie o semnătură electronică în condițiile prevăzute de Legea nr. 455/2001, neputând să fie dactilografiată, imprimată sau scanată.

C. proc. civ. permite trimiterea acțiunii sau căii de atac prin e-mail, cererea primind dată certă la data înregistrării acesteia, dar numai în scopul primirii de dată certă și pentru a facilita înregistrarea acesteia într-un anumit timp, fără ca acest fapt să scutească partea de a complini ulterior lipsa semnăturii olografe, în termenul acordat de instanță în acest scop, numai în acest mod existând certitudinea că cererea emană de la titular.

Toate acestea se pot deduce din mai multe prevederi ale C. proc. civ., iar în acest sens se reține că prin art. 148 alin. (1) din C. proc. civ., se instituie regula potrivit căreia orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și trebuie să cuprindă, printre altele, semnătura titularului acesteia, putând fi formulată, potrivit alin. (2), și prin înscris în formă electronică, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, adică cele prevăzute de Legea nr. 455/2001 și care astfel, acest înscris în formă electronică, nu trebuie confundat cu copia, fotocopia sau forma scanată a unui înscris.

Prin urmare, sancțiunea care se impune pentru lipsa semnăturii este aceea a nulității căii de atac.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va constată nulitatea căii de atac formulată de A. împotriva deciziei nr. 4095 din 21 septembrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021 .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează calea de atac formulată de A. împotriva deciziei nr. 4095 din 21 septembrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 18 ianuarie 2024.