ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1338/2021

Ședința publică din data de 3 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Apărării Naționale - Casa de Pensii Sectorială, solicitând:

- anularea Deciziei nr. 26300/25.08.2016 de anulare a Deciziilor nr. 26300/25.03.2013 și nr. 26300/24.06.2016 privind acordarea indemnizației lunare în baza Legii nr. 8/2016 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, cu modificările și completările ulterioare, comunicată în data de 06.10.2016;

- revenirea la situația anterioară în sensul de a se recunoaște în continuare valabilitatea Deciziilor nr. 26300/25.03.2013 și nr. 26300/24.06.2016 privind acordarea indemnizației lunare în baza Legii nr. 8/2006 și acordarea în continuare a indemnizației primite potrivit Legii nr. 8/2006, începând cu data de 25.08.2016, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea nr. 184/2017 s-a admis excepția de necompetență funcțională a Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și, în consecință, a fost declinată la secția I Civilă -complet specializat pentru asigurări sociale, spre competentă soluționare, acțiunea formulată de reclamantul A.. La, secția I Civilă a Tribunalului Sibiu dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2017*.

Prin sentința civilă nr. 808/2017 s-a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Sibiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din 19.09.2017 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Apărării Naționale.

Prin sentința nr. 233/2017 din 1 noiembrie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială și, în consecință, a anulat Decizia nr. 26300 din 25.08.2016 de anulare a Deciziilor nr. 26300 din 25.03.2013 și nr. 26300 din 24.06.2016 privind acordarea indemnizației lunare în baza Legii nr. 8/2006; a dispus acordarea către reclamant a indemnizației lunare în baza Legii nr. 8/2006, începând cu data de 25.08.2016; a respins în rest acțiunea; a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată; a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Împotriva sentinței nr. 233/2017 din 1 noiembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale invocând disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs a arătat că instanța de fond a reținut greșit că forma Deciziei nr. 26300 din 25.08.2016 este deficitară și nu explică exact motivul anulării celorlalte acte administrative prin care reclamantului i s-a acordat indemnizația prevăzută de Legea nr. 8/2006. Motivele emiterii deciziei au fost enunțate la punctele B, C, și D din cuprinsul ei și vizează neîndeplinirea condiției de apartenență a reclamantului la o uniune care beneficiază de statutul de utilitate publică. Instanța consideră decizia nemotivată, dar apreciază că lipsa motivării poate fi suplinită de răspunsul la plângerea prealabilă și de întâmpinarea depusă.

În condițiile în care reprezentanta reclamantului nu a făcut dovada că B. din Alba Iulia a dobândit ori a fost recunoscută ca fiind persoană juridică de utilitate publică, soluția pronunțată de instanță apare ca o aplicare greșită a normelor de drept material deoarece, pentru admiterea cererii reclamantului, instanța de fond a luat în considerare adeverința nr. x/13.06.2016 eliberată de B. Alba Iulia, în care se menționează că "Uniunea a dobândit calitatea de persoană juridică de utilitate publică prin Hotărârea Guvernului/Aviz Ministerul Culturii nr. 285/1998, Legea 21/1924".

Instanța a ignorat apărările pârâtei și nu a apreciat corect probele administrate în sprijinul neîndeplinirii de către B. din Alba Iulia a condiției expres și imperativ prevăzute de Legea nr. 8/2006, cu modificările și completările ulterioare, de a fi persoană juridică de utilitate publică.

Recurenta a invocat disp. art. 39 alin. (1) teza I, art. 42 din O.G. nr. 26/2000, cu modificările și completările ulterioare, precizând că art. 85 din ordonanță nu este incident în speță, deoarece B. Alba Iulia a fost înființată prin Legea nr. 21/1924, ca persoană juridică de drept privat, și nu de utilitate publică.

De asemenea, a invocat disp. art. 3 din Anexa nr. 1, aprobată prin H.G. nr. 1650/2006, precum și adresa nr. x/20.07.2012, prin care Casa Națională de Pensii Publice (CNPP) a făcut precizări către Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale arătând că, potrivit art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 1650/2006, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 8/2006, calitatea de membru al uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică se atestă de către conducerea acestora, pe bază de adeverință. Prin aceeași adresă i s-a comunicat Lista publicată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național cu uniunile de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, precum și avertizarea cu privire la sesizarea primită din partea B. din România (B.), cu privire la faptul că s-au înființat unele asociații ce includ în denumire sintagma "B.", dar nu sunt uniuni de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, astfel că membrii acestor uniuni nu pot beneficia de prevederile Legii nr. 8/2006.

B., singura uniune de creatori legal constituită și recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică, din domeniul artelor plastice, conform listei comunicate de Ministerul Culturii, a indicat elementele sale de identificare (Codul fiscal, adresă sediu, numele președintelui uniunii, ce cuprinde ștampila uniunii în facsimil) care trebuie să se regăsească în adeverințele eliberate membrilor săi pentru a beneficia de indemnizația instituită prin Legea nr. 8/2006.

Recurenta a mai precizat că pe data de 18 iulie 2016 a primit adresa din 22.06.2016 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului Alba/Serviciul de Investigare a Criminalității Economice, prin care i s-a comunicat Ordonanța emisă în dosarul penal nr. x/2016, de organul de cercetare penală, prin care a fost somată să predea listele ce i-au fost transmise de B. (anterior, Filiala B.) care figurează în Registrul Național al Asociațiilor și Fundațiilor sub nr. x/1998, cuprinzând membrii acesteia, cererile de acordare a indemnizației lunare, conform prevederilor H.G. nr. 1650/2006, depuse de membrii acestei uniuni, documentele depuse de persoanele care au beneficiat/beneficiază de indemnizația de pensie în baza Legii nr. 8/2006 și deciziile emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale de admitere sau respingere a acestor cereri; cuantumul individual și total al indemnizației de pensie obținute de membrii uniunii menționate și i s-a cerut să indice: baza legală pentru acordarea indemnizației de pensie conform Legii nr. 8/2006, în condițiile în care entitatea B. din Alba Iulia (anterior, Filiala B.) înscrisă în Registrul național al persoanelor juridice fără scop patrimonial sub nr. x/1998, nu are mențiunea recunoașterii ca fiind de utilitate publică; dacă a suferit vreun prejudiciu în urma acordării acestor indemnizații și suma cu care se constituie parte civilă în procesul penal.

Raportat la aceste înscrisuri au fost reanalizate toate cererile membrilor B. cu sediul în Alba Iulia, de acordare a indemnizației stabilite prin Legea nr. 8/2006, întrucât adeverințele emise de această entitate nu cuprindeau elementele de identificare a B. din România, comunicate de CNPP, cu adresa nr. x/20.07.2012, au fost emise decizii de anulare a deciziilor de acordare a indemnizației prevăzute de Legea nr. 8/2006 și decizii privind recuperarea sumelor încasate necuvenit de către membrii B. cu sediul în Alba Iulia. Emiterea acestor decizii s-a impus deoarece B. este singura uniune de creatori, din domeniul artelor plastice, legal constituită și atestată de Ministerul Culturii ca având statut de utilitate publică.

Ulterior, prin adresa din 30.08.2016, CNPP a transmis recurentei noi precizări privind aplicarea unitară a prevederilor Legii nr. 8/2006, reiterând aspectele sesizate prin adresa din 2012 și comunicând lista actualizată a uniunilor de creatori recunoscute ca fiind de utilitate publică, comunicată de Ministerul Culturii. În finalul adresei, la pct. 3, pentru evitarea acordării unor drepturi necuvenite, a atenționat în mod deosebit cu privire la studierea cu atenție a înscrisurilor din adeverințele (anexa nr. 1 la Normele aprobate prin H.G. nr. 1650/2006) eliberate de uniunile de creatori, prezentate casei teritoriale de pensii de către solicitanți, îndeosebi cu privire la mențiunea "Uniunea a dobândit calitatea de persoană juridică de utilitate publică prin Hotărârea Guvernului nr . . . . . . . . . ."

Prin adresa nr. x/21.09.2016, recurenta a solicitat CNPP precizări exprese cu privire la acordarea/neacordarea indemnizației prevăzute de Legea nr. 8/2006, membrilor "B." cu sediul în mun. Alba Iulia, Codul fiscal nr. x/09.07.1999. CNPP a răspuns, prin adresa nr. x/17.10.2006:

"În ceea ce privește statutul de utilitate publică al B., cu sediul în Alba Iulia, potrivit încheierii nr. 14/CC/F/2015 a Tribunalului Alba, B. Alba (al cărui președinte este d-nul C.) are regimul juridic al unei federații, fiind constituită ca uniune de persoane (fizice n.n.) și nu ca uniune de persoane juridice.

Tribunalul Alba a respins ca neîntemeiată cererea formulată de B. Alba privind recunoașterea statutului de utilitate publică. În consecință, pentru ca B. Alba să fie înscrisă în Registrul Special cu mențiunea de utilitate publică trebuie ca această calitate să fie recunoscută prin hotărâre a Guvernului. Se constată că B. Alba, nefiind uniune de utilitate publică, condiție expres prevăzută de Legea nr. 8/2006, membrii acesteia nu fac obiectul dispozițiilor actului normativ anterior menționat.

Cu acest răspuns, CNPP a comunicat recurentei și adresa Secretariatului General al Ministerului Culturii nr. 6411/12.10.2016, cuprinzând Lista uniunilor, fundațiilor și asociațiilor de utilitate publică din domeniul culturii. Or, B. din Alba Iulia nu se regăsește printre uniunile, fundațiile și asociațiile de utilitate publică din domeniul culturii. Între acestea figurează B. din România - B., al cărei statut de utilitate publică a fost recunoscut expres prin Decretul-lege nr. 266/1950.

Adresa nr. x din 21.09.2016 a Casei de Pensii Sectoriale a M.Ap. N. a fost transmisă și B. din România, iar răspunsul primit cu adresa nr. x/30.09.2016, înregistrată la Casa Sectorială de Pensii sub nr. RP.6885/06.10.2016, a fost că, în conformitate cu Lista anexă la Legea nr. 8/2006, comunicată de Ministerul Culturii, numai B. din România este îndrituită să elibereze adeverințe privind calitatea de membru B. în vederea acordării indemnizației prevăzute de Legea nr. 8/2006, pentru toți membrii ei, artiști plastici profesioniști, la nivel de țară, adeverințe semnate de președintele în funcție - conf. univ. dr. D. și care poartă ștampila B. din România. Președinților filialelor B. le este interzis să elibereze astfel de adeverințe.

În ceea ce privește B. din Alba Iulia - Codul fiscal x, aceasta nu este o uniune de creatori legal constituită și nu beneficiază de statut de utilitate publică, în fapt, este o asociație.

Astfel, prin Decretul nr. 266/28 decembrie 1950 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române pentru recunoașterea B. din Republica Populară Română ca persoană juridică de utilitate publică (Decretul-lege nr. 266/1950), se recunoaște B. din Republica Populară Română statutul de persoană juridică de utilitate publică, cu sediul în București. Conform Decretului, B. va funcționa în conformitate cu Statutul adoptat la 20 octombrie 1950, de conferința E. (art. 1-2 din Decret), ca organizație unică a E. Potrivit art. 3 din Decret, F. și Sindicatele mixte de artiști plastici din provincie se dizolvă, iar patrimoniul lor trece asupra B. din Republica Populară Română. Conform art. 4, atribuțiile Comitetului de conducere al F., față de Fondul Plastic, prevăzute de Decretul nr. 343 din 20 august 1949, pentru organizarea și funcționarea Fondului Plastic al pictorilor și sculptorilor din R.P.R., trec asupra Comitetului de Conducere al B..

Deci, potrivit acestui decret, Uniunea E. este continuatoarea juridică a F. și a sindicatelor mixte de artiști plastici din provincie, persoană juridică cu statut de utilitate publică recunoscut prin lege (decret-lege), ca organizație unică a artiștilor plastici din România, cu sediul în București.

Toate aceste atribute se regăsesc exclusiv numai în persoana actualei B. din România, această uniune fiind singura din domeniul artelor plastice îndreptățită să emită adeverințe pentru membrii săi, care dau dreptul la indemnizația prevăzută de Legea nr. 8/2006, fapt confirmat de înscrierea sa pe lista anexă la Legea nr. 8/2006, emisă de Ministerul Culturii.

Deci, mențiunile făcute în Statutul din 2012 al B. conform cărora "U.A.P. este continuatoarea morală a Sindicatelor Mixte ale E." și "U. A.P. beneficiază de atributul de utilitate publică conferit prin Decretul Lege nr. 266/28.12.1950 al prezidiului Marii Adunări Naționale al Republicii Populare Române, privind recunoașterea B. ca persoană juridică de utilitate publică, publicat în Buletinul Oficial din 28 decembrie 1950", încalcă flagrant prevederile Decretului-Lege nr. 266/1950.

Este adevărat că, inițial, B. din Alba Iulia s-a numit "Filiala din Alba Iulia a B.", fiind constituită cu acordul B. și prin voința membrilor săi, artiști plastici profesioniști, care, după dobândirea calității de membru B., erau repartizați pe criteriul teritorialității și al specificului de creație, în filialele de domiciliu. A susținut că sintagma "filiala" nu reprezintă doar denumirea acestei entități, ci forma de organizare juridică, deoarece aceasta era constituită din membri și cu acordul B. (deci al unei uniuni), acesta a fost și motivul pentru care a fost trecută în Registrul Național la 52 D, poziția "uniuni".

Recurenta a precizat că, potrivit art. 1-4 și art. 102-103 din Legea nr. 21/1924, pentru a fi o uniune, era imperativ necesar, ca aceasta să fie constituită din cel puțin două persoane juridice, iar competența judecării cererii de înființare aparținea Curții de apel în raza căreia își avea sediul entitatea respectivă. Or, B. din Alba Iulia (din 2012 de când a fost schimbată denumirea entității din Filiala din Alba Iulia a B. a dobândit personalitate juridică în temeiul Legii nr. 21/1924, prin sentința civilă nr. 1069/17.12.1998, pronunțată de Tribunalul Alba și nu de Curtea de Apel Alba Iulia, ceea ce corespunde ca formă juridică asociației, reglementată de Legea nr. 21/1924 și nu uniunii. În plus, în niciunul dintre statutele sale, forma de la înființare (1998) și în cel în vigoare la acest moment, ca urmare a schimbării denumirii din 2012 în B. din Alba Iulia, nu se face referire decât la membri persoane fizice.

La art. 1 din Statutul Filialei din Alba Iulia a B. (1998), s-a menționat clar că este vorba despre o asociație profesională și nu despre o uniune. B. din România face parte din G., înregistrată la T.M.B. sector 3, cu sentința civilă nr. 41/28.12.1995, dosar nr. x/1995. Că este o asociație de persoane fizice rezultă și din art. 2 din același Statut.

În iulie 2012, dl. C. a introdus la Judecătoria Alba Iulia o cerere de modificare a actelor constitutive, prin care i-a fost admisă schimbarea denumirii din "Filiala" în "Uniune", fără a se schimba și forma juridică a acesteia, respectiv de asociație, așa cum rezultă și din încheierea nr. 1592/CC/2012 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia, fapt confirmat și de Tribunalul Alba, prin sentința civilă nr. 179/CC/F/2014 din 23 iulie 2014.

Potrivit adresei B., actualul președinte al B., dl. C., este un fost membru al B., care, pentru încălcarea gravă a B., a fost exclus prin Hotărârea Adunării Generale a B. din 31.03.2012. În susținerea faptului că B. din Alba Iulia nu este în fapt o uniune de persoane juridice ci o asociație de persoane fizice vine chiar afirmația reprezentantului legal al acesteia, făcută în motivarea cererii sale, din cuprinsul încheierii nr. 14/CC/F/2015 date de Tribunalul Alba în dosar nr. x/1998

Pentru ca B. (Codul fiscal x) din Alba Iulia să fie înscrisă în Registrul Special cu mențiunea de utilitate publică, trebuie să aibă o hotărâre a Guvernului, iar această hotărâre nu există. Cu toate acestea, dl. C. menționează în toate documentele pe care le emite că B. din Alba Iulia beneficiază de statutul de utilitate publică menționând, după caz, Avizul Ministerului Culturii nr. 285 din 17.12.1998, Legea nr. 21/1924, menționarea în Statutul asociației, etc.

Prin eliberarea Avizului nr. x/1998, Ministerul Culturii a avizat favorabil funcționarea asociației ca persoană juridică, potrivit obligației prevăzute de art. 3 din Legea nr. 21/1924 și nu acordarea ori recunoașterea statutului de utilitate publică. De altfel, ministerele nu au acordat și nu pot acorda statut de utilitate publică, avizul lor fiind dat în vederea înființării legale a unei persoanei juridice și a îndeplinirii obligațiilor de exercitare a atribuțiilor de control și supraveghere a statului, cu privire la activitatea persoanei juridice ce urmează a se înființa, atribuții prevăzute de art. 15-18 din Legea nr. 21/1924. Această lege nu putea să confere B. din Alba Iulia statut de utilitate publică, deoarece în cuprinsul său nu se face nici măcar o singură mențiune cu privire la acest concept, vizând doar înființarea și dobândirea personalității juridice de către entitățile juridice înființate în baza ei.

B. a fost înființată tot în baza Legii nr. 21/1924, întrucât aceasta reglementa înființarea și funcționarea uniunilor și a fost în vigoare până în anul 2000, când a fost abrogată prin O.G. nr. 26/2000 și, cu toate acestea, a fost necesară recunoașterea statutului de utilitate publică a uniunii prin Decretul-Lege nr. 266/1950, emis de autoritatea competentă la acel moment - Prezidiul Marii Adunări Naționale. Simpla menționare în Statutul B., din 2012, a faptului că beneficiază de atributul de utilitate publică conferit prin Decretul-Lege nr. 266/28.12.1950, ca și continuatoare morală a Sindicatelor Mixte ale E., nu are nicio valoare juridică, fiind doar o afirmație nedovedită și, evident interesată, despre propria persoană. În plus, statutul de utilitate publică a unei asociații, fundații sau uniuni nu poate fi conferit printr-o dispoziție statutară, ci doar prin lege.

B. din Alba Iulia s-a înființat abia în 1998, inițial ca filială a B., iar conform Decretului-Lege nr. 266/1950, sindicatele mixte de artiști plastici din provincie s-au dizolvat odată cu înființarea B. din R.P.R. (28.12.1950).

Prin sentința recurată, instanța a ignorat încheierea nr. 14/CC/F/2015 din 15.01.2015 pronunțată de Tribunalul Alba, prin care solicitarea B. de a fi lămurit dispozitivul sentinței civile nr. 1069/1998, în sensul de a "înscrie în dreptul mențiunii în Registrul special al Tribunalului Alba a Legii nr. 21/1924 referitor la obținerea statutului de utilitate publică în baza Avizului nr. x din 15.12.1998" a fost respinsă, încheiere irevocabilă la data de 30.01.2015, prin neatacare.

Recurenta a apreciat că instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material considerând că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii condițiilor pentru a beneficia de indemnizația prevăzută de Legea nr. 8/2006, atât timp cât B. din Alba Iulia, al cărui membru este acesta, nu figurează pe lista uniunilor de creatori legat constituite și de utilitate publică, întocmită de Ministerul Culturii.

Însuși faptul că B. din Alba Iulia nu figurează pe lista emisă și publicată de Ministerul Culturii ca fiind uniune de creatori de utilitate publică este o dovadă certă că, prin avizul din 1998 al acestui minister, s-a avizat doar înființarea ca persoană juridică a Filialei Alba Iulia a B. și nu acordarea atributului de utilitate publică.

Intimatul reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență, că decizia atacată nu îndeplinește condiția de formă privind motivarea actului administrativ.

Prin sentința civilă nr. 1069/1998 a fost admisă cererea privind înființarea și acordarea personalității juridice Filialei Alba Iulia a B., în temeiul Legii 21/1924, iar în anul 2012 nu s-a înființat o nouă persoană juridică cu denumirea de B., întrucât persoanei juridice Filiala Alba Iulia a B. i-a fost modificată denumirea în B., conform Hotărârii Adunării Generale nr. 1/2012, iar această modificare nu echivalează cu nașterea unei noi persoane juridice.

A arătat că absența B. Alba Iulia de pe lista comunicată CNPP de Ministerul Culturii nu are niciun temei legal, întrucât această listă reprezintă doar un centralizator, act fără forță juridică.

În plus, B. Alba Iulia nu și-a pierdut niciodată statutul de utilitate publică dobândit ca urmare a înființării, atât prin lege, cât și prin prevederile statutare.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând sentința recurată prin prisma motivului de recurs invocat, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, față de următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 26300 din 25.08.2016 emisă de Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naționale s-a dispus, în cazul reclamantului A., anularea Deciziilor nr. 26300 din 25.03.2013 și nr. 26300 din 24.06.2016 privind acordarea indemnizației lunare în baza Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, cu modificările și completările ulterioare. În decizie s-a reținut că, potrivit adresei nr. x/20.07.2012 emise de Casa Națională de Pensii Publice, B. din România a sesizat faptul că s-au înființat unele asociații ce includ în denumire sintagma "B.", dar nu sunt uniuni de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică. Membrii acestor uniuni nu pot beneficia de prevederile Legii nr. 8/2006.

Instanța de fond a anulat această decizie reținând că nu este motivată, în sensul că nu se indică în concret motivul pentru care s-a dispus anularea celor două decizii, nefăcându-se niciun fel de referiri la împrejurările de fapt invocate de pârâtă prin întâmpinare, respectiv la faptul că B. Alba Iulia, al cărei membru este reclamantul, nu este recunoscută ca persoană juridică de utilitate publică, condiție de acordare a drepturilor acordate anterior deciziei contestate. Nici indicarea unui act normativ in integrum nu răspunde exigențelor unei motivări în drept a deciziei contestate, întrucât actul normativ respectiv conține norme juridice variate, recunoașterea de drepturi și instituirea de obligații diverse, din care numai unele sunt aplicabile situației juridice a reclamantului, cum de altfel s-a tins a se suplini pe cale de întâmpinare.

Chiar dacă s-ar reține că cerința motivării a fost suplinită prin răspunsul la plângerea prealabilă sau prin întâmpinare, decizia este nelegală pentru argumente vizând condițiile de fond ale acestui act administrativ.

În ceea ce privește condiția ca B. Alba Iulia, al cărei membru este reclamantul, să fie persoană de utilitate publică, instanța a făcut trimitere la sentința civilă nr. 1069/17.12.1998, prin care a fost admisă cererea privind înființarea și acordarea personalității juridice Filialei Alba Iulia a B., cu sediul în Alba Iulia, str. x bl. M9 și s-a dispus încuviințarea înființării uniunii, în temeiul Legii nr. 21/1924 și înregistrarea acesteia în registrul persoanelor juridice. Cererea s-a fundamentat pe avizul nr. x/15.12.1998 emis de Ministerul Culturii, prin care, în temeiul Legii nr. 21/1924, se avizează favorabil înființarea B. Filiala din Alba Iulia cu sediul în Alba Iulia, str. x, bl. M9.

Instanța a reținut că această filială s-a înființat în data de 17.12.1998, în temeiul Legii nr. 21/1924, ca persoană juridică, apolitică, cu scop nelucrativ și nonprofit, iar uniunile, federațiile sau grupările de persoane juridice, astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 21/1924, și-au păstrat personalitatea juridică și, de la data intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2000, i s-a aplicat regimul juridic al federațiilor prevăzut de această ordonanță.

În anul 2012 nu s-a înființat o nouă persoană juridică cu denumirea de B., întrucât, așa cum reiese din mențiunile Registrului Special - Tribunal Alba, persoanei juridice Filiala Alba Iulia a B., înființată în data de 17.12.1998 în temeiul Legii 21/1924, i-­a fost modificată denumirea în B., conform Hotărârii Adunării Generale nr. 1/2012, modificare înregistrată în baza hotărârii Judecătoriei Alba Iulia, pronunțată în dosar nr. x/2012, or modificarea denumirii nu echivalează cu nașterea unei noi persoane juridice.

Nu are nicio relevanță faptul că în B. cu sediul în Alba Iulia, str. x, nu se menționează că ar fi o filială a B. din România, întrucât B. cu sediul în Alba Iulia este o persoană juridică de sine-stătătoare, înființată în temeiul Legii 21/1924, prin sentința civilă nr. 1069/17.12.1998, sub denumirea Filiala Alba Iulia a B., modificată în 20.08.2012 în B..

Nu poate fi primită nici apărarea pârâtei referitoare la faptul că, potrivit încheierii nr. 14/CC/F/2015 pronunțate de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/1998, a fost respinsă cererea formulată de B. cu sediul în Alba Iulia pentru acordarea statutului de utilitate publică, reținându-se că este necesară emiterea unei hotărâri de Guvern, întrucât prin încheierea de mai sus nu a fost soluționată o asemenea cerere, obiectul reprezentându-l o cerere de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1069/17.12.1998, cerere respinsă ca neîntemeiată, considerând că nu se circumscrie instituției lămuririi dispozitivului, considerentele încheierii vizând o analiză generică în privința condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească o uniune constituită sub incidența O.G. nr. 26/2000, fără a se analiza în concret dacă reclamanta face sau nu parte din această categorie, aspecte ce depășeau limitele învestirii.

Înalta Curte constată că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile în cauză, fiind incident motivul de casare invocat de recurentă.

Astfel, se reține că decizia contestată îndeplinește cerința motivării, chiar dacă, într-adevăr, este vorba despre o motivare succintă. Analizând conținutul deciziei se remarcă faptul că sunt menționate atât elemente de fapt, cât și elemente de drept din care rezultă rațiunea pentru care a fost emisă. În plus, pe baza examinării deciziei și a documentației care a stat la baza emiterii ei, instanța de contencios administrativ poate exercita controlul de legalitate asupra acesteia, având la dispoziție datele necesare pentru a dispune cu privire la legalitatea acesteia.

Pe fondul cauzei, instanța de recurs reține că, potrivit art. 1 alin. (1) și (1)

1

din Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, forma în vigoare la data emiterii deciziei atacate, "(1) Prezenta lege reglementează dreptul la o indemnizație lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică. (1

1

) În înțelesul legii, prin uniuni de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică se înțelege persoanele juridice române de drept privat, fără scop patrimonial, din domenii precum cel al creației muzicale, interpretative, cinematografice, literare, arhitecturale, teatrale, jurnalistice și al artelor plastice, care sunt recunoscute ca fiind de utilitate publică."

Conform art. 3 din Anexa nr. 1 aprobată prin H.G. nr. 1650/2006, "Prin uniuni de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică se înțeleg persoanele juridice de drept privat, fără scop patrimonial, din domenii precum cel al creației muzicale, interpretative, cinematografice, literare, arhitecturale, teatrale și al artelor plastice, care sunt recunoscute ca fiind de utilitate publică."

Intimatul reclamant a obținut o asemenea indemnizație în considerarea faptului că este membru al B. Alba Iulia, iar decizia atacată a fost emisă în raport cu împrejurarea că B. Alba Iulia nu a dobândit statut de utilitate publică.

Înalta Curte reține că, prin sentința civilă nr. 1069/1998 din 17.12.1998 a Tribunalului Alba a fost admisă, în temeiul Legii nr. 21/1924, cererea formulată de Filiala din Alba Iulia a B. cu sediul în Alba Iulia, str. x, bl. M9 și a fost încuviințată înființarea uniunii apolitice, cu scop nelucrativ și nonprofit, dobândind personalitate juridică de la data rămânerii definitive a sentinței. Filialei Alba Iulia a B. i-a fost modificată denumirea în B., conform Hotărârii Adunării Generale nr. 1/2012, modificare înregistrată în baza încheierii nr. 1592/CC/2012 din 20.08.2012 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunțată în dosar nr. x/2012.

În Statutul din anul 2012, depus la dosar, se menționează că denumirea este B., care este persoană juridică fără scop lucrativ sau patrimonial înființată în condițiile Legii nr. 21/1924 ca Uniune de creație, apolitică, cu scop nelucrativ și nonprofit cu personalitate juridică înregistrată în Registrul Național ONG, Ministerul Justiției cu numărul 2/D/1998 la categoria "Uniuni și grupări de persoane juridice înființate potrivit Legii nr. 21/1924", conform sentinței civile de înființare nr. 1069/1998 din dosarul x/1998 Tribunalul Alba. Ea este alcătuită din creatori din domeniul artelor plastice și vizuale, iar sediul este în Alba Iulia, str. x, jud. Alba. Se menționează, de asemenea, că beneficiază de atributul de utilitate publică conferit prin Decretul Lege nr. 266/28.12.1950 al prezidiului Marii Adunări Naționale al Republicii Populare

Române privind recunoașterea B. ca persoană juridică de utilitate publică.

Referitor la aceste prevederi din Statut, instanța de control judiciar reține că Decretul nr. 266/23.12.1950 al Prezidiului Marei Adunări Naționale a Republicii Populare Române a fost emis pentru recunoașterea B. din Republica Populară Română ca persoană juridică de utilitate publică. Potrivit art. 1 din acest decret, B. din Republica Populară Română este persoană juridică de utilitate publică, cu sediul în București. Ea este organizația unică a artiștilor plastici din Republica Populară Română, fără deosebire de naționalitate sau limbă.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că B. din România, cu sediul în București, este cea care are statut de utilitate publică și nu B. Alba Iulia, care a fost înființată în anul 1998, astfel cum se menționează chiar în Statutul depus la dosar. Este evident că, având în vedere anul înființării - 1998, nu se poate prevala de Decretul nr. 266/23.12.1950 al Prezidiului Marei Adunări Naționale a Republicii Populare Române pentru a susține că are statut de utilitate publică.

În considerentele sentinței recurate se menționează că în anul 2012 nu s-a înființat o nouă persoană juridică cu denumirea de B. și că nu are nicio relevanță faptul că în B. cu sediul în Alba Iulia, str. x, bl. M9 nu se menționează că ar fi o filială a B. din România, întrucât B. cu sediul în Alba Iulia este o persoană juridică de sine-stătătoare, înființată în temeiul Legii 21/1924, prin sentința civilă nr. 1069/17.12.1998 sub denumirea Filiala Alba Iulia a B., modificată în 20.08.2012 în B..

Aceste considerente nu pot reprezenta argumente în sensul nelegalității actului administrativ contestat, în condițiile în care, într-adevăr, B. cu sediul în Alba Iulia este o persoană juridică de sine-stătătoare, diferită de B. cu sediul în București, iar statutul de utilitate publică 1-a dobândit, așa cum s-a precizat anterior, doar B. cu sediul în București.

A susținut intimatul reclamant în întâmpinare că B. Alba Iulia nu și-a pierdut niciodată statutul de utilitate publică dobândit ca urmare a înființării, atât prin lege, cât și prin prevederile statutare. Astfel, caracterul acestei Uniuni de utilitate publică îl dau chiar legea de înființare și anume Legea nr. 21/1924, precum și prevederile statutare în care la art. 1 alin. (5) se precizează faptul că B. beneficiază de atributul de utilitate publică conferit prin Decretul lege nr. 266/1950, precum și de Avizul Ministerului Culturii nr. 285/1998.

Susținerea nu poate fi reținută ca argument în sprijinul soluției de respingere a recursului, din moment ce utilitatea publică nu este obținută prin simpla menționare a acesteia în B. și nici în mod automat, ca urmare a înființării prin hotărâre judecătorească și a obținerii personalității juridice, întrucât Legea nr. 21/1924 nu cuprinde dispoziții care să confere, de plano, statut de utilitate publică persoanelor juridice înființate în temeiul său.

O dovadă în acest sens este faptul că B. cu sediul în București, deși a fost înființată în temeiul aceluiași act normativ -Legea nr. 21/1924, nu a dobândit statutul de utilitate publică în conformitate cu prevederile acestuia, ci în baza unui decret al Prezidiului Marei Adunări Naționale a Republicii Populare Române.

Referitor la avizul Ministerului Culturii nr. 285/1998, Înalta Curte reține că prin acesta se avizează favorabil înființarea B. Filiala din Alba Iulia, cu sediul în Alba Iulia, nefiind făcută nicio mențiune în cuprinsul său cu privire la acordarea statutului de utilitate publică. De altfel, o asemenea mențiune nu ar fi putut fi făcută de vreme ce acest aviz reprezintă o condiție pentru dobândirea personalității juridice, astfel cum rezultă din disp. art. 3 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 21/1924 conform cărora, Asociațiile și așezămintele fără scop lucrativ sau patrimonial nu pot dobândi personalitatea juridică decât pe temeiul unei decizii motivate a tribunalului civil în circumscripția căreia s-au constituit. Această decizie nu se poate da decât la cererea celor interesați: a) După ce s-a cerut avizul ministerului în competența căruia cade scopul asociației sau așezământului (...)". În consecință, pe acest aviz nu se poate întemeia dobândirea statutului de utilitate publică de către B. din Alba Iulia, denumirea pe care o are din anul 2012 Filiala din Alba Iulia a B..

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că B. Alba Iulia nu a dobândit statutul de utilitate publică nici în baza legii de înființare și nici prin menționarea lui în B..

Prezintă relevanță sub acest aspect și disp. art. 83 din O.G. nr. 26/2000 cu privire asociații și fundații, care stabilesc că "(1) Asociațiile și fundațiile constituite, până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, în condițiile Legii nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (Asociații și Fundații) își păstrează personalitatea juridică legal dobândită. Acestor asociații și fundații li se aplică, de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, regimul juridic prevăzut de aceasta. (2) Uniunile, federațiile sau grupările de persoane juridice, astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 21/1924, își păstrează personalitatea juridică și, de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, li se va aplica regimul juridic al federațiilor prevăzut de aceasta din urmă."

Or, potrivit art. 39 alin. (1) din același act normativ, "Recunoașterea unei asociații sau fundații ca fiind de utilitate publică se face prin hotărâre a Guvernului. În acest scop, asociația sau fundația interesată adresează o cerere Secretariatului General al Guvernului, care o înaintează, în termen de 15 zile, organului de specialitate al administrației publice centrale în a cărui sferă de competență își desfășoară activitatea."

De asemenea, art. 18 alin. (4) din Regulamentul din 26 aprilie 2000 privind organizarea Registrului asociațiilor și fundațiilor și a Registrului național al persoanelor juridice fără scop patrimonial stabilește că "Înscrierea mențiunilor referitoare la numărul și data hotărârii Guvernului prin care s-a recunoscut utilitatea publică se efectuează de instanța în al cărei registru special este înscrisă asociația sau fundația recunoscută ca fiind de utilitate publică, la înștiințarea Ministerului Justiției."

Înalta Curte constată că nu s-a făcut dovada că B. Alba Iulia, al cărei membru este intimatul reclamant, a dobândit statut de utilitate publică, în condițiile legale sus menționate.

În raport cu această situație se reține că nu sunt aplicabile în cauză disp. art. 85 din O.G. nr. 26/2000 conform cărora "Persoanele juridice de utilitate publică - asociații, fundații sau alte organizații de acest fel înființate prin legi, ordonanțe, decrete-lege, hotărâri ale Guvernului sau prin orice alte acte de drept public nu intră sub incidența prevederilor prezentei ordonanțe, ci rămân supuse reglementărilor speciale care stau la baza înființării și funcționării lor."

În anul 1998, sub imperiul Legii nr. 21/1924, s-a constituit Filiala din Alba Iulia a B., ca asociație profesională, astfel cum se menționează în Statutul acestei filiale, și în condițiile în care nu a dobândit statut de utilitate publică până la data intrării în vigoare a O.G. nr. 26/2000, devin aplicabile disp. art. 83 alin. (2) din această ordonanță, menționate la art. 3 din Statutul din anul 2012, ceea ce înseamnă că B. Alba Iulia, denumire pe care o are din anul 2012 această filială, putea obține statut de utilitate publică prin hotărâre de Guvern. Cum nu s-a făcut dovada adoptării unei hotărâri de Guvern care să-i atribuie statut de utilitate publică, actul administrativ contestat este legal.

Se mai arată în întâmpinare că absența B. Alba Iulia de pe lista comunicată CNPP de Ministerul Culturii nu are niciun temei legal, întrucât această listă reprezintă doar un centralizator, act fără forță juridică.

Este vorba despre adresa prin care Ministerul Culturii a comunicat CNPP lista uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, precum și a actelor normative prin care acestea au fost recunoscute ca fiind de utilitate publică, în această listă nefiind inclusă și B. Alba Iulia.

În privința acestei susțineri a intimatului reclamant, Înalta Curte constată că soluția de admitere a recursului și de respingere a acțiunii nu se întemeiază exclusiv pe acest înscris, el nu este determinant în soluționarea litigiului, respectiv în constatarea legalității deciziei atacate.

Ceea ce prezintă relevanță în cauză este faptul că nu s-a făcut dovada obținerii de către B. Alba Iulia a statutului de utilitate publică, iar celelalte înscrisuri depuse la dosar susțin concluzia lipsei acestui statut, care l-ar fi îndreptățit pe intimatul reclamant să obțină indemnizația în temeiul Legii nr. 8/2006. Chiar și în condițiile în care această adresă emisă de Ministerul Culturii nu ar fi fost depusă la dosar, se constată că sunt suficiente înscrisuri relevante în soluționarea cauzei, din coroborarea cărora rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile reglementate de art. 1 din Legea nr. 8/2006 pentru ca intimatul reclamant să beneficieze de indemnizația în discuție.

Cât privește jurisprudența atașată întâmpinării de către intimatul reclamant, se reține că în sistemul de drept românesc jurisprudența nu constituie izvor de drept, astfel că nu poate fi reținută ca argument în sensul respingerii recursului.

Pentru considerentele expuse, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va admite recursul, va casa în parte sentința și, rejudecând: va respinge acțiunea în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, ca nefondată. Va menține soluția de respingere a acțiunii în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale împotriva sentinței nr. 233/2017 din 1 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința și, rejudecând:

Respinge acțiunea în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, ca nefondată.

Menține soluția de respingere a acțiunii în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 martie 2021.