ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 260/2017
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 260/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1622 din 6 octombrie 2016 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a constatat nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1311 din 15 decembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Alba -Iulia, secția I civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
În pronunțarea acestei decizii Înalta Curte a reținut, în esență, faptul că recurentul-revizuent nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și împrejurarea că nu au existat motive de ordine publică ce ar fi putut induce aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat contestație în anulare contestatorul A. care a solicitat, în temeiul art. 508 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate și rejudecarea pe fond a recursului.
În susținerea motivului de anulare reglementat de art. 508 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. contestatorul arată, în esență, că motivele de nelegalitate pe care și-a întemeiat recursul, care nu au fost avute în vedere la pronunțarea deciziei atacate, se încadrau în prevederile art. 488 pct. 8 din noul C. proc. civ., hotărârea contestată fiind astfel dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.
Înalta Curte, examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, constată următoarele:
Art. 503 C. proc. civ., care are ca domeniu de reglementare obiectul și motivele contestației în anulare, prevede următoarele:
alin. (1):
"Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestației în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".
alin. (2):
"Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui dintre recursurile declarate în cauză".
alin. (3):
"Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs".
Față de soluția pronunțată în recurs, de constatare a nulității recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., criticile aduse deciziei atacate pe calea contestației în anulare nu se pot circumscrie niciunuia dintre motivele expres și limitativ reglementate de art. 503 C. proc. civ.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte va respinge contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1622 din 6 octombrie 2016, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 februarie 2017.