ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 483/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x pe rolul Tribunalului Alba, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se constate rezilierea contractului de asociere nr. x din 18 iulie 2012 încheiat de cele două părți, reziliere notificată de către reclamantă pârâtei, prin executor judecătoresc D. conform adresei nr. x din 5 aprilie 2013.

A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei la plata de daune interese, în sumă de 507.000 RON, pentru acoperirea prejudiciului efectiv suferit de către reclamantă ca urmare a neexecutării culpabile de către aceasta a obligațiilor contractuale ce îi reveneau, precum și la plata sumei de 5.000.000 RON, pentru acoperirea prejudiciului viitor cert cauzat reclamantei, constând în diferența de preț pe care A. o va suporta ca urmare a executării lucrărilor de construcții civile la care B. se obligase prin contractul de asociere perfectat de părți.

Prin încheierea din 11 martie 2014, instanța de fond a dispus disjungerea capătului de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata de daune interese și formarea unui nou dosar în care, ulterior, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Prin sentința nr. 12/COM/2015, Tribunalul Alba a admis acțiunea și a constatat reziliat contractul de asociere nr. x din 18 iulie 2012 încheiat de reclamanta S.C. A. S.R.L. cu pârâta S.C. B. S.R.L.. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 215.387,91 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât pârâta, cât și reclamanta.

Prin decizia nr. 2 din 5 ianuarie 2017 a Curții de Apel Alba-Iulia, a fost admis apelul declarat de către pârâta S.C. B. S.R.L., prin administrator special E. și administratori judiciari Casa de Insolvență Transilvania - Filiala Brașov și F. SPRL împotriva sentinței nr. 12/2015 a Tribunalului Alba. A fost schimbată în tot sentința atacată, în sensul că a fost respinsă acțiunea. A fost înlăturată obligația pârâtei de suportare a cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamantă în etapa procesuală a fondului.

A fost obligată intimata-reclamantă să plătească apelantei-pârâte suma de 6616 RON, cheltuieli de judecată în apel.

A fost respins apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

La data de 8 martie 2012, între reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâta S.C. B. S.R.L. a fost încheiat un Acord consorțiu de pre-ofertare prin care părțile s-au înțeles să coopereze în scopul de a licita și a executa împreună contractul pentru proiectul "Stații de Epurare Aiud și Ocna Mureș", conform termenilor și condițiilor ce s-au menționat în cuprinsul acestui acord.

La pct. 4 din acest acord, s-a stipulat că acordul se execută exclusiv în vederea facilitării participării părților la faza de licitație și în vederea îndeplinirii condițiilor prevăzute în documentația de atribuire, în legislația din domeniul achizițiilor publice, precum și în alte documente ale licitației, și va înceta de drept de îndată ce părțile și-au definit relațiile dintre ele prin semnarea contractului de asociere, în vederea executării contractului de achiziție publică

Obiectul acestui acord, așa cum se prevede la pct. 2 îl constituie reglementarea principiilor care vor guverna relațiile de colaborare dintre părți pentru pregătirea și depunerea în comun a ofertei pentru participarea la licitație, stabilirea principiilor generale pe baza cărora se va redacta și semna între părți acordul de asociere pentru executarea contractului, în măsura în care acesta li se va atribui.

Conform celor precizate la pct. 2, oferta ce va fi prezentată la licitația organizată de către autoritatea contractantă G. S.A. Alba va fi redactată împreună de către părți, numele consorțiului de pre-ofertare fiind "A.-B.".

La pct. 14 s-a precizat că, la realizarea sarcinilor fizice comune, contribuția fiecărei părți constă în:proiectare generală, proiectare, furnizare și instalare a echipamentelor electrice și mecanice pentru stația de epurare a apei uzate, inclusiv sistemul de monitorizare S.C. G. - reclamanta A., în calitate de lider, și execuția lucrărilor civile - pârâta B., în calitate de asociat.

În cadrul procedurii de achiziție publică, desfășurată de către autoritatea contractantă S.C. G. S.A. Alba Iulia, în vederea atribuirii contractului de achiziție publică AB-CL-5- Stații de Epurare Aiud și Ocna Mureș, oferta Asocierii A.-B., în valoare de 34.656.924,76 RON, a fost declarată câștigătoare. Deși prin cererea de chemare în judecată, reclamanta susține că asocierea A.-B. a fundamentat oferta financiară în baza unui algoritm de calcul ce a coroborat, pe de o parte, evaluările financiare ale A., în ceea ce privește prețul lucrărilor specifice asumate, și, pe de altă parte, evaluările financiare ale pârâtei B., în ceea ce privește prețul lucrărilor de construcții civile asumate, din actele dosarului, respectiv mențiunile făcute de expertul parte, H., în completarea la raportul de expertiză rezultă că pârâta B. nu a stabilit în mod independent și exclusiv prețul lucrărilor de construcții civile, iar cele două părți au colaborat în vederea întocmirii unei oferte financiare competitive în cadrul procedurii de achiziție publică, reclamanta A. punând la dispoziția B. un set de desene, intitulate "Piese desenate", întocmite în baza informațiilor furnizate de documentația de atribuire, prin care era precizată forma construcțiilor, la dimensiuni minime, precum și poziția elementelor în construcțiile respective. Astfel, la stabilirea propunerii financiare, în ceea ce privește construcțiile civile, pârâta B. a luat în considerare informațiile furnizate de reclamantă prin aceste schițe, care, de altfel, au fost depuse de reclamantă și în cadrul licitației, ca parte constitutivă a ofertei Asocierii A.-B., piesele desenate constituind propunerea tehnică.

Având în vedere că, în urma desemnării câștigătoare a ofertei comune depuse de Asocierea A.-B., conform Acordului de asociere nr. 1335 din 17 aprilie 2012, reclamanta A., în calitate de lider, trebuia să încheie cu autoritatea contractantă contractul de achiziție publică (denumit contract principal), la data de 18 iulie 2012, reclamanta A. și pârâta B. au încheiat contractul de asociere nr. 1287, prin care au convenit ca împreună să execute și să finalizeze obiectul în favoarea beneficiarului în condițiile contractului principal.

În contractul de asociere, s-a prevăzut, la art. 4.1, că serviciile care vor fi prestate de către fiecare parte sunt menționate în Anexa nr. 1 la contract, S.C. A. S.R.L. va presta beneficiarului 60,8% din totalul serviciilor și S.C. B. S.R.L. va presta beneficiarului 39,12 % din totalul serviciilor, divizate financiar conform Anexei 1.

La art. 4.3, s-a stipulat că fiecare parte va fi responsabilă pentru execuția următoarelor activități conform contractului principal și a celor specificate în Anexa 1: S.C. A. S.R.L. proiectare generală, furnizare și instalare a sistemelor electrice ori mecanice, inclusiv sistemul de monitorizare S.C. G. - 60,8%, conform anexei 1, S.C. B. S.R.L. lucrările de construcții civile - 39,2% conform Anexei 1.

De asemenea, la art. 4.5 din contract, s-a prevăzut că toate garanțiile solicitate prin contractul principal, garanția de bună execuție, garanția pentru plata avansului, garanția pentru sume reținute, vor fi furnizate de către lider, iar asociatul va furniza contra-garanții liderului, pentru garanțiile solicitate, proporțional cu procentul său de lucrări din valoarea totală a contractului principal.

La art. 5.4 din contract s-a precizat că liderul are obligația de a transmite asociatului toate instrucțiunile și informațiile care privesc asocierea și contractul pentru care aceasta a fost constituită. În caz contrar, asociatul este exonerat de orice culpă.

La art. 6.4 din contract s-a prevăzut că părțile convin ca liderul să deschidă un cont bancar la I. - Sucursala Ploiești în numele său și cu drept de semnătură conjunctă a ambelor părți din Asociere.

De asemenea, la art. 8.2.1 lit. d) din contract, s-a prevăzut că asocierea încetează în caz de neîndeplinire sau îndeplinirea defectuoasă ori cu întârziere de către o parte a vreuneia din clauzele contractului de asociere, după un preaviz scris și o perioadă de grație de cel puțin 15 zile calendaristice.

La data de 18 iulie 2012, conform celor precizate de reclamantă în cererea de chemare în judecată, părțile au încheiat Actul adițional nr. x din 18 iulie 2012, prin care au stabilit că natura juridică a contractului de asociere nu este cea a unei asocieri în participațiune, conform art. 1949-1954 din C. proc. civ., ci aceea a unei asocieri sui-generis, întâlnită în practică și sub numele de "consorțiu pe orizontală", formă de asociere potrivit căreia fiecare parte își asumă strict o parte delimitată din lucrările de executat la un anumit preț fix sau forfetar, conform art. 1867 din C. civ.

La data de 25 iulie 2012, în numele Asocierii, S.C. A. S.R.L., reclamanta în calitate de lider, semnează cu autoritatea contractantă, S.C. G. S.A. Alba, Acordul contractual privind serviciile și lucrările pentru contractul de proiectare și execuție AB-CL-5 "Stații de Epurare Aiud și Ocna Mureș .

Prin adresa din data de 14 martie 2013 reclamanta a notificat pârâta că, în temeiul art. 1522 din C. civ., este pusă în întârziere pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate prin Contractul de asociere nr. 1287 din 18 iulie 2012, respectiv: neîndeplinirea obligației referitoare la furnizarea contra garanțiilor de bună-execuție și plată a avansului, prevăzută la art. 4.5 din contract; neîndeplinirea obligația de contra semnare a ordinului de plată pentru distribuirea avansului de către liderul asocierii, corespunzător procentului de lucrări la care aceasta s-a angajat, ordin atașat scrisorii x din 18 octombrie 2012 și transmiterea originalului de către A.; neîndeplinirea obligației de îndreptare a erorii materiale strecurate în declarația referitoare la conflictul de interese, solicitată prin adresa x; neasigurarea prezenței responsabilului tehnic cu execuția, desemnat de B., pe șantier,pentru a semna documentele necesare, în data de 8 martie 2013, așa cum s-a solicitat de către autoritatea contractantă, fiind atenționată că, în cazul în care nu remediază aceste încălcări într-un termen de 15 zile calendaristice de la data primirii acestei notificări, reclamanta va proceda la rezilierea contractului de asociere, în temeiul art. 8.2.1 lit. d) din Contract și art. 1552 din C. civ., urmând să ceară despăgubiri pentru pagubele suferite prin aceste încălcări.

Conform notificării adresate pârâtei, la data de 5 aprilie 2013, în temeiul art. 8.2.1 lit. d) și art. 8.3 din contractul de asociere nr. x din 18 iulie 2012 și a art. 1523, 1549, 1550 alin. (1), art. 1551 alin. (1) și art. 1552 din C. civ., reclamanta a reziliat unilateral contractul de asociere nr. 1287 din 18 iulie 2012, pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere de către pârâta B. a obligaților asumate prin art. 3.1, art. 4.4, art. 45, art. 11.3 din contractul de asociere nr. x din 18 iulie 2012 coroborat cu art. 4.1, art. 8.3 și art. 8.6 din Condițiile generale și art. 6.1, art. 8.3 și art. 8.6 din Condițiile speciale din Acordul încheiat cu autoritatea contractantă la data de 25 iulie 2012.

Astfel, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat reziliat contractul de asociere, invocând neîndeplinirea de către pârâta B. a obligațiilor prevăzute de art. 4.4 și art. 4.5 din contract, ce constau în: neoferirea către A. a contra-garanțiilor aferente garanțiilor furnizate de către A. către autoritatea contractantă, în sumă totală de 9.921.386 RON; B. a blocat, în mod nelegal, accesul A. la suma de 2.612.854,87 RON (partea cuvenită A. din avansul în cuantum de 4.297.458,68 RON achitat Asocierii de către autoritatea contractantă în data de 21 septembrie 2012); B. nu a inițiat, conform graficului de execuție agreat cu autoritatea contractantă, la data de 27 februarie 2013, organizarea de șantier și la data de 26 martie 2013 lucrările de demolare aferente obiectivului de la Ocna Mureș; B. să asigure disponibilitatea personalului responsabil cu calitatea (RTE) și să completeze declarațiile solicitate de către autoritatea contractantă referitoare la conflictul de interese; B. trebuia să demareze și să finalizeze lucrările la prețul pe care și l-a asumat prin Anexa 1 la Contractul de asociere nr. 1287 din 18 iulie 2012, și, în temeiul art. 10.1 și art. 11.2 din Contractul de asociere nr. 1287 din 18 iulie 2012 și art. 1532 și art. 1549 din C. civ., a solicitat pârâtei B. daune pentru prejudiciul suferit, ca urmare a încălcării obligaților contractuale și a executării de către A., în contul B., a obligațiilor asumate și neexecutate de către aceasta în cadrul contractului de asociere, pe care le-a estimat la 5.000.000 RON.

Ulterior, S.C. A. S.R.L., s-a adresat instanței de judecată, cererea formulată făcând obiectul prezentului dosar, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se constate rezilierea Contractului de asociere nr. 1287 din 18 iulie 2012, notificată de către A. către B. prin Adresa nr. x din data de 5 aprilie 3013 și comunicată către B., prin executor judecătoresc D. în data de 5 aprilie 2013, și să se dispună obligarea B. la plata către A., cu titlu de daune-interese, a următoarelor sume: 507.000 RON, cu titlu de prejudiciu efectiv suferit de către A., ca urmare a conduitei contractuale culpabile a B., 5.000.000 RON, prejudiciu viitor, constând în diferența de preț, pe care A. o va suporta ca urmare a executării de către A. a lucrărilor de construcții civile la care B. se obligase, conform Contractului de asociere nr. x din 18 iulie 2012.

Prin încheierea din data de 11 martie 2014 instanța de fond a admis cererea formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. și, pe cale de consecință, a dispus disjungerea capătului de cerere nr. 2 din acțiune, având ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune interese, și formarea dosarului nou nr. x/2014, cu termen de judecată în aceeași zi, la același complet, dosar în care, potrivit încheierii din 11 martie 2014 judecarea acțiunii a fost suspendată, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, ca urmare a deschiderii procedurii insolvenței împotriva pârâtei B., în dosarul nr. x al Tribunalului Brașov. Totodată, prin încheierea din 11 martie 2014, instanța de fond a dispus continuarea judecății pentru capătul de cerere nr. 1 din acțiune, având ca obiect constatarea rezilierii Contractului de asociere nr. x din 18 iulie 2012, încheiat între A. și B., reziliere notificată de A. către B. prin Adresa nr. x din 5 aprilie 2013 și comunicată către B. prin executor judecătoresc D., în data de 5 aprilie 2013.

Așadar, obiectul prezentei cauze îl constituie acțiunea în constatarea rezilierii Contractului de asociere nr. 1287 din 18 iulie 2012 încheiat între reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâta S.C. B. S.R.L., reziliere notificată de reclamantă către pârâtă, prin Adresa nr. x din 5 aprilie 2013, și comunicată acesteia prin executor judecătoresc D. la data de 5 aprilie 2013.

Independent de faptul că, urmare a disjungerii și înregistrării separate a capătului de acțiune privind obligarea pârâtei la plata de daune-interese, petitul privind constatarea rezilierii contractului de asociere, în raport cu dispozițiile art. 35 din C. proc. civ., a devenit inadmisibil, acțiunea în constatare declaratorie, negativă sau pozitiva, având caracter subsidiar în raport cu cererea în realizare, aspect necriticat însă de către apelante, instanța nu a putut reține că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile de reziliere a contractului de asociere încheiat între părți.

Astfel, potrivit art. 1552 alin. (1) din C. civ., rezoluțiunea sau rezilierea contractului poate avea loc prin notificare scrisă a debitorului atunci când părțile au convenit astfel, când debitorul se află de drept în întârziere ori când acesta nu a executat obligația în termenul fixat prin punerea în întârziere.

Prin declararea rezoluțiunii sau rezilierii de către creditorul obligației în temeiul acestui text de lege, rolul instanței este redus la verificarea validității declarației de rezoluțiune/reziliere, prin analizarea îndeplinirii condițiilor de rezoluțiune sau reziliere, fie la solicitarea debitorului, în cazul în care acesta solicită să se constate că nu a intervenit rezoluțiunea sau rezilierea, fie la solicitarea creditorului, în cazul în care acesta pretinde că a încercat un prejudiciu, prin declararea unilaterală a rezoluțiunii sau rezilierii, și solicită repararea acestuia prin plata de daune-interese, cum este cazul de față.

Condițiile rezoluțiunii sau rezilierii sunt precizate de dispozițiile art. 1549 din C. civ., care se completează cu dispozițiile art. 1516, art. 1517, art. 1551 și art. 1552 din același cod, și ele constau în:

- neexecutarea fără justificare a obligației de către debitor, conform alin. (2) al art. 1516 din C. civ.

- neexecutarea să nu fie imputabilă creditorului, potrivit art. 1517 din C. civ.

- neexecutarea să aibă o anumită însemnătate sau gravitate, conform art. 1551 din C. civ.

- punerea în întârziere a debitorului, conform art. 1552 din C. civ.

Pentru a se putea constata că a intervenit rezoluțiunea sau rezilierea unilaterală a unui contract, în conformitate cu prevederile art. 1552 din C. civ., aceste condiții trebuie îndeplinite în mod cumulativ, în lipsa uneia dintre ele acțiunea urmând a fi respinsă.

Dovada îndeplinirii acestor condiții îi revine reclamantului, acesta fiind cel care face o propunere înaintea instanței.

În ceea ce privește îndeplinirea primei condiții, și anume să existe o neexecutare fără justificare a obligației de către debitoare, conform art. 1516 alin. (2) din C. civ., este necesar să se constate că debitorul nu poate dovedi existența uneia dintre cauzele justificate de neîndeplinire a obligației sale (ordinea executării prestațiilor, excepția de neexecutare a contractului sinalagmatic, imposibilitățile de executare datorită forței majore etc).

În speță, reclamanta a invocat nerespectarea de către pârâtă a obligației contractuale de furnizare a contra-garanțiilor aferente garanțiilor de bună-execuție și de plată a avansului, consemnată de către reclamantă la dispoziția autorității contractante, contra-garanții ce trebuiau furnizate până la data plății avansului de către autoritatea contractantă și, respectiv, într-un termen rezonabil de la data consemnării garanției de bună-execuție de către reclamantă.

Referitor la neîndeplinirea acestei obligații, instanța a constatat că pârâta nu a furnizat aceste contragaranții până la împlinirea termenului de 15 zile acordat de către reclamantă prin notificarea din 14 martie 2013, însă acest lucru s-a realizat, așa cum rezultă din înscrisurile existente, ca urmare a refuzului reclamantei de a cesiona creanța, ce-i revenea pârâtei în urma executări lucrărilor de construcții civile, în favoarea J., în condițiile în care, pentru un contract similar, reclamanta, în baza relației de colaborare ce exista între părți, își exprimase acest accept, situație în care pârâta nu a putut obține scrisoarea de garanție din partea băncii .

Referitor la neîndeplinirea celorlalte obligații de către pârâtă, instanța a constatat că la data de 21 septembrie 2012, reclamanta a notificat pârâta că autoritatea contractantă a virat în contul Asocierii suma de 4.297.458,68 RON, cu titlu de avans, și a solicitat acesteia semnarea ordinului de plată pentru distribuirea avansului, solicitare care a fost declinată de către pârâtă prin invocarea faptului că nu ar fi primit ordinul de plată în original.

De asemenea, se mai constată că pârâta a desemnat o persoană responsabilă cu execuția tehnică, dar aceasta a decedat în luna decembrie 2012 astfel încât, conform dispozițiilor contractuale, pârâta avea obligația desemnării în cel mai scurt timp a altui responsabil tehnic, în așa fel încât să asigure prezența acestuia, în data de 8 martie 2013, pentru semnarea unor înscrisuri, astfel cum se solicitate de către autoritatea contractantă prin adresele nr. x din 6 martie 2013 și nr. y din 6 martie 2013, coroborat cu răspunsul pârâtei la interogator . Aceste obligații nu au fost îndeplinite de către pârâtă în termenul de 15 zile, acordat de reclamantă prin notificarea din 14 martie 2013. În plus, ulterior acestei date, pârâta a înregistrat întârzieri și față de graficul de execuție, lucrările de demolare pentru Stația de Epurare Ocna Mureș trebuind a fi finalizate până la data de 26 martie 2013, iar organizarea de șantier pentru Stațiile de Epurare Ocna Mureș și Aiud trebuind a fi efectuate în intervalul 27 februarie 2013 - 19 martie 2013.

Neîndeplinirea acestor obligații până la termenul precizat de către reclamantă prin notificarea amintită a fost justificată de către pârâtă prin neînțelegerile ce au G.rut între părți în legătură cu creșterea costului lucrărilor de construcții civile, ca urmare a modificărilor aduse de către reclamantă proiectului tehnic ulterior depunerii ofertei tehnice și financiare de către Asocierea A.-B. în cadrul procedurii de atribuire a contractului de achiziție publică și riscul suportării acestor costuri.

Referitor la aceasta, instanța a constatat că oferta financiară depusă de Asocierea A.-B. în vederea atribuirii contractului de achiziție publică, în ceea ce privește evaluarea lucrărilor de execuție construcții civile nu a fost efectuată, în mod exclusiv și independent de către B., ci în directa colaborare cu A., care, așa cum s-a reținut mai sus, a pus la dispoziția B. un set de desene, intitulate "Piese desenate" întocmite de către A. în baza informațiilor furnizate de către documentația de atribuire, prin care s-au indicat forma construcțiilor, la dimensiuni minime, precum și poziția elementelor în construcțiile civile, astfel că B. a întocmit oferta financiară, în ceea ce privește construcțiile civile, în baza informațiilor furnizate de A. prin aceste planșe desenate.

Ulterior atribuirii contractului de achiziție publică Asocierii A.-B., reclamanta A. S.R.L. a procedat la întocmirea proiectului tehnic, conform documentației de atribuire, astfel că realizarea lucrărilor de construcții civile de către pârâta B. în conformitate cu proiectul tehnic întocmit de către A., cu toate optimizările efectuate de către A., implică o creștere a costului acestor lucrări de la suma de 15.070.027,14 RON la suma de 18.016.377 RON, potrivit celor reținute de către expertul K. la raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză situație în care s-a pus problema suportării riscului creșterii costului lucrărilor de construcții civile.

Dat fiind că, prin contractul de asociere, părțile și-au asumat obligația de a se urmări încadrarea costurilor în prețurile și tarifele ofertate (art. 5.1 lit. b) din contractul depus la dosarul Tribunalului Alba) și întrucât, în speță, nu se poate considera că pârâta B. a stabilit în mod independent și exclusiv valoarea lucrărilor de construcții civile ofertată, riscul creșterii costului acestor lucrări trebuia să fie suportat de către ambele părți contractante.

Ca atare, neîndeplinirea de către reclamantă a propriei obligații, respectiv de a urmări încadrarea costurilor în prețurile și tarifele ofertate de către Asocierea A.-B., constituie o cauză de suspendare a executării obligațiilor de către pârâtă.

Chiar dacă s-ar considera întemeiate susținerile reclamantei, în sensul că între obligația sa și obligațiile neexecutate de către pârâta B. nu există simultaneitate, ceea ce nu este cazul, întrucât obligația urmăririi încadrării în prețurile și tarifele ofertate este exigibilă din momentul încheierii contractului de asociere (18 iulie 2012), în speță nu este îndeplinită nici condiția ca neexecutarea să nu fie imputabilă creditorului, potrivit art. 1517 din C. civ., câtă vreme reclamanta avea obligația de a urmări încadrarea costurilor în prețurile și tarifele ofertate de Asocierea A.-B., iar în caz de depășire a acestora, având în vedere că oferta financiară a fost întocmită de pârâta B. pe baza setului de desene intitulat "Piese desenate", comunicate de reclamanta A. S.R.L., să suporte cel puțin în parte riscul creșterii costului lucrărilor de construcții civile.

Pentru considerentele ce au fost expuse, instanța a găsit întemeiat apelul declarat de apelanta pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 12/COM/2015 pronunțate de către Tribunalul Alba, secția de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență în dosarul nr. x, motiv pentru care, în baza art. 480 din C. proc. civ., apelul a fost admis, iar sentința apelată a fost schimbată în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L. și S.C. G. S.A. Alba.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 480 din C. proc. civ., apelul declarat de apelanta reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 12/COM/2015 pronunțate de către Tribunalul Alba, secția de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență în dosarul nr. x a fost respins.

În baza art. 482 raportat la art. 451 C. proc. civ., intimata reclamantă a fost obligată să plătească apelantei pârâte S.C. B. S.R.L. suma de 6616 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei nr. 2 din 5 ianuarie 2017 a Curții de Apel Alba-Iulia, în termen legal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. București, înregistrat la data de 24 martie 2017 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Decizia recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:

Hotărârea instanței de apel nu este motivată, în ceea ce privește excepția de neexecutare a contractului, excepție invocată de pârâta-intimată, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestei critici de nelegalitate, recurenta a arătat că, prin întâmpinarea formulată de pârâtă, la fond, aceasta a invocat excepția de neexecutare a contractului de către reclamantă, constând în neregularități privind activitatea consiliului de administrație al Asocierii și modificarea proiectului tehnic de către liderul asocierii. Această excepție a fost în mod corect, apreciază recurenta, respinsă de judecătorul fondului, cu motivarea că pretinsele încălcări ale obligațiilor asumate de reclamantă nu sunt dovedite pe de o parte, iar pe de altă parte, că nu rezultă caracterul interdependent și corelativ al obligațiilor neexecutate de pârâtă și enumerate în cererea dedusă judecății, cu cele pretins neexecutate de către reclamantă.

Deși pârâta, prin cererea de apel, invocă incidența art. 1517 din C. civ. (excepție de neexecutare), instanța de prim control judiciar, deși admite calea de atac, nu mai analizează această G.rare a B..

În continuare, recurenta a reiterat, prin cererea de recurs, motivele pentru care excepția de neexecutare nu putea fi admisă de către instanța de apel. Astfel, obligațiile neexecutate de către pârâtă, ce au condus la rezilierea unilaterală a contractului de asociere (nefurnizarea contragaranțiilor, refuzul de a semna ordinul de plată, în vederea încasării avansului pus la dispoziția asociaților de către autoritatea publică contractantă, refuzul de nominalizare a responsabilului tehnic cu execuția și nerespectarea graficului de lucrări privind organizarea de șantier și demolarea) erau toate obligații independente și scadente anterior oricăror obligații ale A. referitoare la întocmirea Proiectului tehnic și a Memoriului tehnic. Neexistând nici un raport de interdependență între motivele cererii de chemare în judecată și pretinsele obligații neîndeplinite de către reclamantă și invocate pe cale de G.rare, de către pârâtă, instanța de apel a încălcat principiul disponibilității.

A mai relevat recurenta că pretinsele neregularități ale Proiectului tehnic sau Memoriului tehnic nu au fost invocate în termen util și la obiect de către pârâtă, deși i-au fost comunicate anterior predării acestora către beneficiar. În fine, B. nici nu era îndreptățită a constata și critica eventuale deficiențe ale Proiectului tehnic, din moment ce acesta a fost avizat de către Autoritatea Contractantă care, în final, a recepționat lucrarea în integralitatea ei.

Recurenta a mai susținut că decizia instanței de apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. În acest sens, a fost invocată încălcarea prevederilor documentației de atribuire, a contractului de asociere nr. 1287 din 18 iulie 2012 și a Anexei nr. 1 la contract, precum și a actului adițional nr. x din 18 iulie 2012.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, reclamanta a susținut, în esență, că instanța de apel a reținut, în mod eronat, că oferta financiară a pârâtei, aferentă lucrărilor civile de construcții, s-ar fi realizat în baza pieselor desenate depuse în cadrul propunerii tehnice, distorsionând și scoțând din context afirmațiile expertului consilier (parte).

Procedând astfel, instanța de apel a încălcat prevederile exprese ale Documentației de atribuire, întrucât aceste piese desenate sunt reprezentări grafice minimaliste, ce reproduc doar conceptul tehnologic general, fără relevanță, în ce privește edificarea construcțiilor civile. Nivelul costului real aferent executării construcțiilor civile trebuia relaționat direct cu cerințele tehnice detaliate și cantitățile de lucrări, astfel cum erau menționate în Documentația de Atribuire (Caietul de Sarcini). Or, instanța de apel nu a făcut nicio referire la aceste documente, deși Oferta Asocierii trebuia să respecte aceste cerințe tehnice.

Concret, recurenta a susținut că, în cadrul raporturilor dintre asociați, atunci când pârâta și-a construit propria ofertă financiară, aferentă lucrărilor de construcții civile asumate spre execuție exclusivă, aceasta a ignorat toate cerințele ce rezultau din Documentația de Atribuire, fapt relevat de raportul de expertiză tehnică judiciară.

În mod asemănător, instanța de apel a ignorat prevederile art. 17 din Acordul Consorțiu Pre-Ofertare încheiat la data de 8 martie 2012, precum și dispozițiile art. 4.1 și art. 4.3 din contractul de asociere, din care rezultă că atât în ante ofertă, cât și în faza post ofertă (contractul de asociere) părțile au înțeles ca atât lucrările asumate, cât și contribuția financiară aferentă fiecăruia să fie strict delimitate. Mai mult, și prin actul adițional nr. x din 18 iulie 2012, părțile au stipulat că asocierea nu trebuie interpretată ca o asociere în sensul articolelor 1949 - 1954 C. civ., ci are caracterul unei asocieri sui-generis, un consorțiu pe orizontală, prin care fiecare parte își asumă o parte strict delimitată din lucrările de executat, la un anumit preț fix sau forfetar, conform art. 1867 C. civ.

A mai arătat recurenta că instanța de apel a ignorat concluziile raportului de expertiză tehnică în hidroconstrucții, din care rezultă că pârâta B., întocmind propria ofertă financiară, aferentă lucrărilor asumate spre execuție exclusivă, a subevaluat drastic costul real al acestora.

În fine, recurenta a susținut că instanța de apel a încălcat prevederile contractului de asociere nr. 1287 din 18 iulie 2012 perfectat de părți, reținând caracterul justificat al refuzului pârâtei de furnizare a contragaranțiilor, refuz întemeiat pe invocarea unui raport extracontractual, intervenit între asociata pârâtă și un terț (I. SA). Astfel, această obligație rezulta din convenția părților, nefiind condiționată de semnarea contractului de ipotecă mobiliară pe care pârâta putea să îl încheie în mod valabil și fără semnătura debitorului cedat, fiind suficient ca acesta din urmă să fie notificat cu privire la garanție.

În mod asemănător, instanța de apel a încălcat convenția părților în privința refuzului pârâtei de a semna ordinul de plată în vederea încasării avansului achitat de Autoritatea contractantă, obligație ce rezulta din prevederile art. 6.4 din contractul de asociere și era independentă de orice altă obligație pretins neîndeplinită de către cealaltă parte contractantă (în speță, reclamanta). De asemenea, nu există nici o relație de interdependență între obligația neîndeplinită de către pârâtă, de a desemna un responsabil tehnic cu execuția (RTE) apt să își îndeplinească atribuțiile și alegațiile nefondate privind creșterea costurilor aferente lucrărilor de construcții civile imputabile A..

În același fel, instanța de apel a încălcat prevederile contractului de asociere justificând neîndeplinirea de către pârâtă a obligației de a respecta graficul de lucrări prin invocarea unor aspecte străine cadrului procesual stabilit de A. prin cererea de chemare în judecată (creșteri de costuri pentru construcțiile civile decurgând din pretinse modificări ale protocolului tehnic preliminar).

În sfârșit, recurenta a arătat că instanța de apel a ignorat faptul că, din probatoriul administrat, rezultă că pârâta este cea care nu și-a încadrat costurile în prețurile și tarifele ofertate pentru lucrările de construcții civile asumate spre execuție exclusivă, astfel că este nelegal ca reclamanta să fie cea care suportă riscul contractual.

O ultimă critică formulată prin cererea de recurs este referitoare la nelegala compunere a completului de judecată în apel, în sensul că unul din judecători era incompatibil și, contrar prevederilor art. 43 C. proc. civ., nu s-a abținut de la judecata cauzei.

Astfel, judecătorul susarătat a soluționat dosarul nr. x, având ca obiect litigiul purtat între aceleași părți cu privire la construcția L., astfel că își exprimase deja punctul de vedere asupra unor situații juridice similare, între acel dosar și cauza de față existând o strânsă legătură.

În drept, a invocat dispozițiile art. 483 și urm. C. proc. civ., art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, întrucât hotărârea instanței de apel este legală. A arătat, în esență, că toate chestiunile invocate de recurentă nu se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. În ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut că recurenta invocă motive de netemeinicie, ce nu pot fi cercetate pe calea recursului.

În fine, cu privire la pretinsa incompatibilitate a unui membru al completului de apel, a arătat că între cele două cauze invocate nu există legătură, acestea având obiecte diferite.

Conform art. 493 alin. (2)-(4) C. proc. civ., a fost întocmit și comunicat părților raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2017, recursul a fost admis în principiu și, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pe fond, cu citarea părților.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În ce privește criticile referitoare la incompatibilitatea unui membru al completului de apel, constată că acestea pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale).

Reține însă că împrejurarea relevată de parte, anume aceea că judecătorul și-ar fi exprimat anterior părerea cu privire la soluție, pronunțând o hotărâre într-un alt litigiu purtat de aceleași părți, reprezintă un caz de incompatibilitate, relativă, prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. În acest context, potrivit art. 44 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul putea fi recuzat de parte înainte de începerea oricărei dezbateri sau, când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după începerea dezbaterilor, partea trebuie să solicite recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute (art. 44 alin. (2) C. proc. civ.).

Este de netăgăduit faptul că recurenta a cunoscut pretinsul motiv de incompatibilitate anterior pronunțării deciziei recurate din moment ce judecata dosarului nr. x s-a finalizat prin pronunțarea, în apel, a deciziei nr. 578 din 3 noiembrie 2016 a Curții de Apel Alba-Iulia.

Însă, contrar celor susținute prin motivele de recurs, A. nu a formulat cerere de recuzare la termenul din 14 decembrie 2015, termen la care instanța de apel a dispus amânarea cauzei, pentru lipsă de G.rare și nici ulterior.

Cum termenul prevăzut de art. 44 C. proc. civ. este un termen legal imperativ, iar partea a lăsat să expire acel termen fără a beneficia de el, a intervenit sancțiunea decăderii. Așadar, recurenta nu poate invoca, pe calea prezentei căi extraordinare de atac, în reformare, nelegalitatea compunerii completului de apel, relevând un caz de incompatibilitate relativă direct în recurs, câtă vreme nu a înțeles să formuleze cerere de recuzare, deși pretinsa cauză de incompatibilitate a fost cunoscută de parte cel mai târziu la 3 noiembrie 2016 (data soluționării apelurilor în dosarul nr. x). Așa fiind, criticile întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. nu pot fi primite.

În ce privește criticile subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., constată că sunt nefondate. Acest motiv de casare vizează mai multe ipoteze și anume: hotărârea nu este deloc motivată (motivare inexistentă), cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii (motivare inexactă și, respectiv, insuficientă).

Contrar celor susținute prin motivele de recurs, nici una din ipotezele susarătate nu este incidentă în cauză, întrucât decizia instanței de apel arată motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților, corespunzător stadiului procesual în care a fost pronunțată hotărârea. Așadar, decizia atacată răspunde exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Concret, recurenta a susținut că instanța de apel nu a motivat soluția în ce privește excepția de neexecutare a contractului, invocată de către pârâta B.. Însă, în mod evident, instanța de apel a analizat această excepție, pe care a considerat-o întemeiată, fiind principalul argument pe care instanța de prim control judiciar și-a fundamentat soluția de admitere a căii de atac promovate de către pârâtă. Astfel, Curtea de Apel Alba-Iulia a reținut că reclamanta nu și-a îndeplinit propria obligație contractuală, ce decurgea din prevederile art. 5.1 lit. b) ale contractului de asociere, anume aceea de a urmări încadrarea costurilor în prețurile și tarifele ofertate, în sensul că, întocmind proiectul tehnic, a majorat costul lucrărilor de construcții civile, ce cădeau în sarcina pârâtei, de la 15.070.027,14 RON, la suma de 18.016.377 RON. Ca atare, a apreciat că o atare neîndeplinire a obligațiilor asumate de asociatul-reclamant constituia o cauză justificată de suspendare a executării obligațiilor contractuale ce reveneau pârâtei, considerând întemeiată excepția de neexecutare a contractului sinalagmatic perfectat de părți.

Așadar, instanța de apel s-a pronunțat, motivat, asupra excepției invocate de către pârâtă, împrejurarea că aceasta a ajuns la o altă soluție decât cea pronunțată de către judecătorul fondului care, inițial, a înlăturat G.rările părții în acest sens, neputând fi subscrisă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Referitor la criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constată că nici acestea nu pot fi primite. Astfel, textul de lege are în vedere situațiile în care instanța recurge la textele de lege ce sunt de natură să ducă la soluționarea cauzei, dar fie le încalcă, în litera sau în spiritul lor, fie le aplică greșit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă sau prea restrânsă ori cu totul eronată.

Prin urmare, prin intermediul recursului se realizează doar un control de legalitate, de aplicare a regulilor de drept, dar și aceasta în limitele stabilite de lege. Or, recurenta-reclamantă nu indică, prin motivele de recurs, care este norma de drept material încălcată sau greșit aplicată, ci solicită, practic, reaprecierea materialului probator administrat, arătând că au fost încălcate prevederile documentației de atribuire a contractului de achiziție publică, prevederile contractului de asociere, ale Anexei 1 la contract, ale actului adițional nr. x la contractul de asociere, ale Acordului Consorțiu Pre-Ofertare, ale Graficului de lucrări, au fost denaturate concluziile raportului de expertiză tehnică în hidroconstrucții ș.a.m.d.

Or, reclamanta, în calitate de creditor al unor obligații pretins neexecutate de către pârâtă, asumate de către aceasta din urmă prin contractul de asociere nr. 1287 din 18 iulie 2012, a declarat reziliată această convenție, prin notificarea scrisă a debitorului la data de 5 aprilie 2013. Ulterior, s-a adresat instanței de judecată, solicitând, pe de o parte, să verifice validitatea declarației sale de reziliere, iar, pe de altă parte, să oblige pârâta la plata de daune interese (acest ultim capăt de cerere fiind disjuns și, ulterior, suspendat în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006).

În acest context, nu putea să solicite instanței de recurs decât să verifice dacă instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 1552 alin. (1) C. civ., raportat la dispozițiile art. 1549, art. 1516, art. 1517, art. 1551 și art. 1552 C. civ., iar nu să ceară acesteia să reinterpreteze probatoriul administrat, iar ulterior, să rețină o altă situație de fapt decât cea pe care și-a fundamentat soluția instanța de prim control judiciar.

În esență, instanța de apel nu a reținut că obligațiile neexecutate de către pârâtă nu ar fi fost exigibile sau că neexecutarea ar fi fost imputabilă creditorului, ci faptul că pârâta a fost îndreptățită să refuze executarea, în condițiile art. 1556 alin. (1) C. civ.. Altfel spus, a constatat că pârâta a fost îndreptățită să suspende executarea obligațiilor proprii, atâta vreme cât reclamanta a întocmit un proiect tehnic care, prin valoarea lucrărilor de construcții civile pe care le presupune, încalcă obligația generică asumată de către reclamantă, anume aceea de a încadra costurile în prețurile și tarifele ofertate. Din această perspectivă, în mod corect a reținut instanța de apel că erau îndeplinite condițiile pentru invocarea excepției de neexecutare, în sensul că obligațiile părților își aveau temeiul în același contract sinalagmatic, erau exigibile, neexecutarea corespunzătoare a obligației reclamantei, în elaborarea proiectului tehnic, era însemnată. Totodată, instanța de apel a reținut că, din contractul de asociere, nu rezultă că pârâta ar fi fost obligată să își execute obligațiile ce i se impută prin declarația de reziliere unilaterală anterior obligației neexecutate corespunzător de către reclamantă sau că obligațiile pârâtei ar fi fost independente de cele ale reclamantei.

În fine, constată că în mod corect a înlăturat instanța de apel susținerea reclamantei, în sensul că pretinsa neexecutare corespunzătoare a obligației sale, de elaborare a unui proiect tehnic care să respecte cerința de a încadra costurile în cuantumul ofertei nu se datorează culpei sale, ci culpei pârâtei. În realitate, reclamanta a învestit instanța cu o cerere de verificare a validității declarației sale unilaterale de reziliere a contractului de asociere, această convenție reprezentând cauza juridică a acțiunii introductive de instanță. Cum elaborarea ofertei comune a părților, declarată câștigătoare în cadrul procedurii de achiziție publică organizată de G. S.A. Alba, a fost realizată în executarea unei alte convenții perfectate de către părți, intitulată Acord de Consorțiu Pre-Ofertare, iar modul de îndeplinire a obligațiilor asumate de părți în cadrul executării acestei convenții nu a fost dedus spre analiză instanței, constată că instanța de apel a respectat principiul disponibilității, limitând analiza efectuată la contractul de asociere, încheiat ulterior câștigării licitației publice.

În mod asemănător, instanța de apel a respectat principiul disponibilității părților în procesul civil, întrucât, potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și aparările părților. Altfel spus, analiza instanței nu se putea limita doar la verificarea îndeplinirii de către pârâtă a obligațiilor ce i se impută prin declarația unilaterală de reziliere notificată de către reclamantă, ci se impunea a se verifica și mijlocul de aparare invocat de către pârâtă față de susținerile reclamantei, în cadrul litigiului, anume a excepției de neexecutare.

Față de considerentele ce preced, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2/2017 din 5 ianuarie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 22 februarie 2018.