ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1750/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 1.04.2013 sub nr. x/2013*, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. și, doar pentru opozabilitate, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. ALBA:

1) să se constate rezilierea contractului de asociere nr. x/25.04.2012 încheiat între A. și B., reziliere notificată de către A. către B. prin adresa nr. x din data de 1.04.2013 și comunicată către B. prin executor judecătoresc la data de 01.04.2013;

2) să se dispună ca S.C. C. S.A. Alba să ia act de rezilierea contractului de asociere nr. x/25.04.2012 dintre A. și B.;

3) obligarea B. la plata către A. a daunelor interese în valoare de 8.870.838,12 RON constând în:

- 767.850,41 RON cu titlu de avans de execuție primit de către B. în baza contractului de asociere nr. x/25.04.2012 încheiat între A. și B.;

- 844.286,25 RON, cu titlu de prejudicii efectiv suferite de către A. ca urmare a conduitei contractuale culpabile a B.;

- 7.258.701,46 RON cu titlu de prejudiciu viitor cert, constând din diferența de preț pe care A. o va suporta ca urmare a executării de către această societate a lucrărilor de construcții civile la care B. se obligase conform contractului de asociere nr. x/25.04.2012;

4) obligarea pârâtei B. la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Pârâta a formulat cerere reconvențională, în contradictoriu cu reclamanta S.C. A. S.R.L. și, doar pentru opozabilitate în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. Alba, prin care a solicitat:

1) să se dispună rezilierea contractului de asociere nr. x/25.04.2012 încheiat între A. și B., din culpa exclusivă a A.,

2) obligarea A. la plata către B. a sumei în cuantum total de 1.913.970,5 RON, constând în:

(i) suma în cuantum de 12.482 RON cu titlul de scrisoare de garanție de avans, achitată de către B. în temeiul contractului de asociere nr. x/25.04.2012 încheiat între A. și B.;

(ii) suma în cuantum de 20.225 RON cu titlul de scrisoare de bună execuție, achitată de către B. în temeiul contractului de asociere nr. x/25.04.2012 încheiat între A. și B.;

(iii) suma în cuantum de 164.307,60 RON reprezentând comision de management, sumă achitată de către B. în temeiul contractului de asociere nr. x/25.04.2012 încheiat între A. și B.;

(iv) suma în cuantum de 110.400 cu titlu de costuri participare licitație, întocmire ofertă, deplasări și costuri derulare contract, achitate de către B. în temeiul contractului de asociere nr. x/25.04.2012 încheiat între A. și B.;

(v) suma în cuantum de 1.606.555,9 RON constând în beneficiul (profitul) pe care l-ar fi înregistrat B. ca urmare a executării și derulării contractului de asociere nr. x/25.04.2012;

3) obligarea pârâtei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 7/COM/2016 din data de 15 martie 2016, Tribunalul Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.A. ALBA. A constatat rezilierea contractului de asociere nr. x/25.04.2012 încheiat între reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâta S.C. B. S.R.L. A dispus ca pârâta S.C. C. S.A. ALBA să ia act de rezilierea contractului de asociere nr. x/25.04.2012. A obligat pe pârâta S.C. B. S.R.L. să plătească reclamantei S.C. A. S.R.L. suma de 234.225,60 RON, cheltuieli de judecată. A respins acțiunea reconvențională formulată de pârâta S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu reclamanta S.C. A. S.R.L., pentru rezilierea contractului de asociere nr. x/25.04.2012, restituirea prestațiilor și daune interese.

Prin decizia nr. 578/2016 de la 03 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă a fost admis apelul declarat de pârâta-reclamantă S.C. B. S.R.L., prin administrator judiciar D. și E.. A fost schimbată în parte sentința atacată în sensul că: a fost admisă în parte acțiunea reconvențională formulată de reclamanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. și s-a dispus rezilierea contractului de asociere nr. x/25.04.2012, încheiat între reclamanta reconvențională și pârâta reconvențională. A fost obligată pârâta reconvențională la plata către reclamanta reconvențională a sumei de 197.014,6 RON, din care 12.482 RON reprezintă contravaloare scrisoare de garanție în avans, 20.225 RON reprezintă contravaloare scrisoare de bună execuție, iar 164.307,60 RON reprezintă comision de management. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.A. A fost înlăturată obligația pârâtei de plată a cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei și menținută în rest sentința atacată.

Apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva aceleiași sentințe a fost respins. A fost obligată intimata S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 12.924,29 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea apelantei S.C. B. S.R.L.

Reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 578/2016 de la 03 noiembrie 2016, motivele fiind, în esență, următoarele:

Decizia recurată cuprinde motive contradictorii cât si motive străine de natura cauzei - art. 488 pct. 6 din noul C. proc. civ.

Instanța de apel a considerat că rezilierea unilaterală dispusă de către reclamanta S.C. A. S.R.L. nu a fost întemeiată, justificând această decizie pe motive străine de aspectele care au determinat recurenta-reclamantă să procedeze la rezilierea contractului de asociere nr. x/25.04.2012.

Argumentează recurenta că prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanței a se pronunța asupra legalității rezilierii unilaterale a contractului de asociere nr. x/25.04.2012, în temeiul art. 8.2.1. lit. d) din contractul de asociere și a art. 1549, art. 1559 și a art. 1552 din C. civ., prin intermediul adresei nr. x/01.04.2013.

După cum reiese din această adresă, aspectele imputate pârâtei, care au determinat declararea rezilierii unilaterale de către reclamantă au fost:

- neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul de asociere nr. x/25.04.2012;

- periclitarea obligațiilor contractuale asumate de către liderul asocierii, S.C. A. S.R.L., față de autoritatea contractantă, prin semnarea acordului contractual nr. x/02.05.2012;

- desemnarea cu mare întârziere a unui reprezentant legal în Consiliul de Administrație și Conducere al Asocierii;

- nerespectarea obligațiilor pârâtei prevăzute în graficul de execuție;

- ignorarea obligațiilor asumate privind participarea la predarea - primirea amplasamentului și la asigurarea pe șantier a componentelor și oamenilor necesari organizării de șantier;

- nedemararea obligației de realizare a organizării de șantier nici în data de 29.10.2012, când aceasta ar fi trebuit finalizată;

- ignorarea constantă a obligației privind desemnarea unui RTE, asumată prin acordul de asociere în vederea participării la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică AB-CL-4 "Stația de epurare Cugir", încheiat la data de 31.01.2012;

- neparticiparea la ședințele Consiliului de Administrație și Conducere al Asocierii stabilite de reclamantă în luna octombrie 2012;

- condiționarea nelegală a participării unui reprezentant al pârâtei la predarea amplasamentului și a participării RTE la îndeplinirea obligațiilor sale specifice, de asumarea de către reclamantă a erorilor de calcul ale pârâtei, provenite din faza de ofertă;

- refuzul pârâtei de a demara orice activități privind punerea în executare a obligațiilor asumate prin acordul contractual nr. x/02.05.2012, chiar dacă respectivele obligații nu aveau nicio legătură cu evaluarea eronată a pârâtei privind prețul executării lucrărilor civile de construcții asumate;

- persistența în a-și justifica inactivitatea contractuală deși S.C. A. S.R.L. a furnizat pârâtei în data de 06.11.2012 o situație centralizată din care reieșea explicația diferenței de cost privind executarea lucrărilor civile de construcții, și anume erorile de calcul ale pârâtei;

- neefectuarea lucrărilor de construcții (ce incumbau pârâtei), începând cu data de 29.10.2012, prevăzute în graficul de execuție, fapt ce a determinat notificarea asocierii de către consultantul de supervizare F. prin adresa nr. x/06.12.2012;

- nerespectarea termenului de 21.02.2013, potrivit graficului de execuție, prevăzut pentru începerea lucrărilor privind construcția aferentă instalației de degrosisare a G., deși trecuse termenul de 7 zile de la data primirii aprobării DDE;

- prejudicierea materială a S.C. A. S.R.L., ca urmare a necesității preluării de către aceasta a obligațiilor contractuale privind lucrările de construcții civile neîndeplinite de către B..

Prin urmare, instanța a fost învestită cu analizarea tuturor acestor aspecte de fapt și de drept care au determinat S.C. A. S.R.L. să dispună declararea rezilierii unilaterale a contractului de asociere nr. x/25.04.2012.

Or, după cum precizează în mod expres instanța de apel, analiza asupra rezilierii unilaterale a contractului de asociere nr. x/25.04.2012 s-a realizat luând în considerare doar "diferendele apărute după întocmirea Proiectului tehnic preliminar cu privire la patru obiective, respectiv - Stația de tratare mecanică, deshidratare nămol, reactor biologic și decantoare secundare".

Procedând la o analiză sumară și selectivă, doar a acestor aspecte sesizate de către pârâtă prin întâmpinare și cerere reconvențională, nu de către S.C. A. S.R.L., instanța de apel și-a întemeiat hotărârea pe anumite motive care, însă, nu au determinat rezilierea contractului de asociere nr. x/25.04.2012 de către reclamantă, acestea fiind străine de motivele de reziliere învederate în mod expres de către aceasta în cererea de chemare în judecată referitoare la culpa contractuală evidentă a pârâtei.

De altfel, motivele de reziliere ale contractului de asociere nr. x/25.04.2012 sunt independente de aspectele analizate de către instanța de apel și dezvoltate în cadrul hotărârii recurate.

În concluzie, prin raportare la motivele de reziliere menționate în cererea de chemare în judecată, hotărârea instanței de apel ignoră motivele reale de reziliere, dar cuprinde motive străine de sesizarea reclamantei.

În susținerea aceluiași motiv de recurs, se arată că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei în ceea ce privește imposibilitatea pârâtei de a-și executa obligațiile asumate contractual.

Instanța de apel precizează în cadrul considerentelor hotărârii, referitor la neexecutarea obligațiilor contractuale de către pârâtă, faptul că fiind determinată, în fapt de reclamantă, opțiunea pârâtei de neexecutare a lucrărilor de construire, inclusiv a celor derivând din contractul de asociere, apare mai mult ca o imposibilitate decât ca un refuz, raportat la dispozițiile art. 8.4. din contractul de asociere, urmarea fiind preluarea drepturilor și obligațiilor pârâtei de către S.C. A. S.R.L.

Această justificare a instanței de apel în ceea ce privește susținerea excepției de neexecutare a contractului, invocată de către pârâtă, este străină în totalitate de natura cauzei.

Instanța de apel a realizat o gravă eroare, analizând aspectele care au determinat rezilierea unilaterală a contractului de asociere nr. x/25.04.2012, prin referire la situațiile născute ulterior datei de 01.04.2013.

Preluarea tuturor obligațiilor de către S.C. A. S.R.L., inclusiv în privința executării lucrărilor de construcții civile asumate de către pârâtă, s-a realizat doar din cauza neexecutării la timp, potrivit termenelor graficului de execuție necontestat de către pârâtă, a obligațiilor contractuale asumate de aceasta și, în orice caz, numai după rezilierea unilaterală a contractului de asociere.

Instanța de apel a considerat că pârâta s-ar fi aflat în imposibilitate de executare a contractului din cauză că S.C. A. S.R.L. ar fi procedat la preluarea drepturilor și obligații pârâtei, în temeiul art. 8.4 din contractul de asociere, în ceea ce privește executarea lucrărilor de construcții.

Însă, acest aspect au are nicio legătură cu situația dedusă judecății, S.C. A. S.R.L. preluând aceste drepturi și obligații ale pârâtei ulterior rezilierii contractului de asociere.

Instanța de apel a analizat excepția de neexecutare a contractului, invocată de către pârâtă, prin raportare la un moment temporal diferit și ulterior (anume 01.04.2013), prezentând motive străine și contradictorii, raportat la limitele sesizării și natura cauzei deduse judecății.

În concluzie, la data rezilierii, 01.04.2013, pârâta nu se afla în nicio imposibilitate obiectivă, justificată, de executare a lucrărilor de construire, motivul neexecutării fiind unul pur subiectiv și neaflat în interdependență cu vreo obligație anterioară sau simultană a S.C. A. S.R.L., reprezentând o clară și directă manifestare de rea voință contractuală din partea acesteia.

Recurenta arată că hotărârea cuprinde motive contradictorii și în ceea ce privește fapta ilicită a pârâtei.

Instanța de apel a reținut în cadrul considerentelor că pârâta nu a demarat și executat lucrările de construcții asumate prin contractul de asociere și că aceste lucrări au fost realizate de S.C. A. S.R.L., aspecte dovedite și necontestate.

Raționamentul instanței de apel a fost în sensul că pârâta nu și-a executat lucrările de construire pe motivul că aceste lucrări au fost preluate de către S.C. A. S.R.L., care ulterior le-a și finalizat.

Instanța de apel a reținut că motivul inacțiunii pârâtei este faptul că lucrările de construcție au fost preluate de către S.C. A. S.R.L., însă, ulterior, a precizat că inacțiunea pârâtei s-a datorat modificărilor post ofertă, în ceea ce privește obligațiile privind podurile rulante și reactorul biologic.

Distinct de eroarea flagrantă de judecată a curții de apel în ceea ce privește responsabilitatea contractuală privind achiziționarea și montarea podurilor rulante, respectiv realizarea reactorului biologic, motivările instanței sunt contradictorii și se exclud reciproc, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a substituit pârâta în executarea lucrărilor de construcție decât după momentul rezilierii unilaterale a contractului de asociere.

În plus, sub aspectul faptei ilicite a pârâtei, în cuprinsul considerentelor hotărârii, instanța de apel a reținut că nu au fost validate considerentele primei instanțe cu privire la culpa intimatei S.C. B. S.R.L. în rezilierea contractului de asociere, contradictoriu față de această susținere, în cadrul considerentelor curtea a menționat că "întrucât s-a reținut că decizia comună a părților de montare a unor poduri rulante, cu singură cale de rulare în loc de două, a dus la o creștere a costurilor cu 915,077,38 RON, expertul în construcții hidrotehnice constatând alte erori de calculație a valorii lucrărilor de construire, menționate de instanță la cele 5 clădiri menționate anterior, fiind omisă de către apelantă inclusiv valoarea unui decantor secundar, rezultând un cost suplimentar de 504.813,19 RON, curtea apreciază că în privința acestui tip de prejudiciu solicitat sunt incidente dispozițiile art. 1534 alin. (1) din Noul C. civ., existând și contribuția apelantei în reducerea profitului ce s-ar fi putut realiza din executarea contractului de achiziție".

Așadar, deși rezultă din cuprinsul considerentelor că pârâta nu a săvârșit nicio faptă ilicită, ulterior, instanța de apel a reținut în mod expres alte erori de calculație a valorii lucrărilor de construire.

Așadar curtea de apel a exonerat pârâta de responsabilitatea contractuală față de S.C. A. S.R.L. deși, în mod expres, a reținut o culpă exclusivă a pârâtei în executarea contractului, culpă care a condus la un prejudiciu de cel puțin 504.813,19 RON, însă, în mod contradictoriu de acest aspect, a considerat că S.C. B. S.R.L. nu ar fi săvârșit vreo faptă ilicită.

Hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii și/sau străine de natura cauzei inclusiv cu referire la momente temporale care nu au legătură cu data reală a săvârșirii faptelor ilicite de către pârâtă sau momentul rezilierii unilaterale de către S.C. A. S.R.L. a contractului de asociere.

Un alt motiv de recurs este întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 din noul C. proc. civ., în opinia recurentei decizia fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurenta argumentează în susținerea acestui motiv de recurs că hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor contractului de asociere nr. x/25.04.2012 și a dispozițiilor art. 1949 -1954 ale noului C. civ.

Cu privire la natura juridică a contractului de asociere, recurenta arată că acest tip de contract este întâlnit în practică și sub numele de "consorțiu pe orizontală", formă de asociere potrivit căreia fiecare parte își asumă o parte strict delimitată din lucrările de executat, la un anumit preț fix.

Spre deosebire de asocierea în participație, câștigurile și pierderile fiecărui asociat nu se suportă în comun de către asociați, ci individual, de către fiecare asociat, în cadrul părții de lucrare asumate spre executare exclusivă la un preț forfetar final, așa cum reiese din art. 2.1. din contractul de asociere nr. x/25.04.2012.

Sunt relevante și dispozițiile art. 43 din contractul de asociere, unde S.C. A. S.R.L. își asumă doar anumite lucrări specifice pentru un preț fix, prevăzut în anexa nr. 1 (16.389.381,17 RON, inclusiv TVA), iar pârâta își asumă alte lucrări specifice, la un preț fix prevăzut în aceeași anexă (7.681.164,67 RON, inclusiv TVA).

În concluzie, contractul de asociere nr. x/25.04.2012 a instituit un parteneriat civil în cadrul căruia fiecare parte și-a asumat sarcini distincte și exclusive.

Instanța de apel a considerat în mod greșit că părțile contractului de asociere nr. x/25.04.2012 și-au asumat obligația solidară să ducă la îndeplinite, în comun, contractul principal, cu toate riscurile contractuale aferente, indiferent de natura specifică a obligației contractuale asumate de către fiecare parte.

Curtea de apel a comis o gravă eroare în interpretarea naturii juridice, a prevederilor și efectelor contractului de asociere nr. x/25.04.2012, efectul fiind acela al stabilirii unei veritabile solidarități în ceea ce privește execuția și riscurile contractuale, neavută însă în vedere de către părți.

Cu privire la principiile de lucru prevăzute la art. 2 din contractul de asociere, arată că acestea cunosc o ierarhie a importanței.

Spre deosebire de pârâtă, care a accentuat întotdeauna principiul acționării cu bună-credință și promovării intereselor asociației, S.C. A. S.R.L. a avut în vedere, în mod deosebit, principiul priorității în prestarea de servicii în vederea realizării scopului asocierii.

Anexa nr. 1 la contractul de asociere nr. x/25.04.2012 stabilește fiecare lucrare care trebuie executată de către fiecare dintre părți, precum și prețul asumat de către fiecare parte pentru lucrările specifice pe care se angajează să le execute.

Acesta este motivul pentru care reclamanta a insistat ca S.C. B. S.R.L. să înceapă executarea lucrărilor de construcții civile la a căror executare exclusivă s-a angajat, astfel încât să nu fie periclitată respectarea termenelor de execuție din acordul contractual nr. x/02.05.2012 și nici să nu riște aplicarea unei penalități contractuale.

Așadar, susținerea instanței de apel în sensul că doar S.C. A. S.R.L. avea obligația de a asigura executarea contractului principal este eronată, calitatea sa de lider al asocierii netranspunându-se într-o obligație de asigurare exclusivă a executării contractului principal.

Arată recurenta că, potrivit art. 7 din contractul de asociere, liderul asocierii are puterea de reprezentare în relațiile cu terții și puterea de decizie sub aspectul actelor de conservare și de administrare.

Conform acordului de asociere nr. 65/25.04.2012, obligația executării contractului principal aparținea ambelor părți, distinct pentru partea de lucrări asumate exclusiv, pârâta fiind responsabilă atât față de S.C. A. S.R.L., cât și față de autoritatea contractantă pentru neexecutarea lucrărilor de construcții asumate.

Invocă, de asemenea, recurenta că hotărârea recurată este dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 5.2. lit. d) din contractul de asociere nr. x/25.04.2012.

Arată în acest sens că instanței de apel a fost în eroare cu privire la activitatea Consiliului de Activitate si Conducere al Asociației, întrucât nu S.C. A. S.R.L. avea obligația de a hotărî în comun cu pârâta problemele legate de funcționarea asociației, ci această obligație aparținea Consiliului de Administrație și Conducere al Asocierii, în care cele două societăți trebuia să desemneze reprezentanți legali.

Susține recurenta că s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a beneficia în vreun fel și în timp util de activitatea acestui consiliu, deoarece pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a numi un membru cu putere de reprezentare și decizie în Consiliului de Administrație și Conducere al Asocierii decât la data de 01.02.2013. când deja era scadentă o parte semnificativă din obligațiile pârâtei privind lucrările de construcții civile, asumate de aceasta.

În pofida numeroaselor solicitări ale S.C. A. S.R.L., pârâta a desemnat un reprezentant legal pentru prima dată prin adresa nr. x/01.02.2013, până atunci trimițând la ședințele acestui consiliu, convocate de către reclamantă numai reprezentanți care nu aveau nicio putere decizională.

Arată recurenta că modul său de lucru a fost profesionist și diligent, întrucât a transmis către pârâtă toate informațiile, lămuririle și situațiile care erau necesare și utile realizării obiectului de activitate al asocierii. Au fost stabilite numeroase întâlniri și și-a manifestat disponibilitatea către dialog și optimizarea costurilor de realizare a lucrărilor de construcții civile, însă pârâta s-a situat pe o poziție constant refractară.

Recurenta invocă, de asemenea, că hotărârea recurată încalcă prevederile C. civ. referitoare la răspunderea civilă contractuală, respectiv art. 1516 alin. (2) pct. 2, art. 1549 alin. (1), art. 1542, prin raportare la prevederile contractului de asociere.

Cu privire la faptele ilicite ale pârâtei, prin raportare la încălcarea obligațiilor asumate de aceasta prin acordul de asociere nr. 65/25.04.2012, recurenta arată obligațiile asumate de către pârâtă au fost încălcate.

Scopul înființării asocierii, ignorat de către pârâtă, a fost nu doar acela de a câștiga licitația privind proiectarea și execuția AB-CL-4 Stație de Epurare Cugir, ci și acela de a finaliza în condiții optime obiectul contractului.

Pârâta a manifestat în mod constant o atitudine contraproductivă, vexatorie din punct de vedere contractual, a cărei finalitate s-a materializat în întârzieri nejustificate și/sau neîndepliniri totale ale obligațiilor contractuale asumate.

Indiferent de divergențele ce au apărut între părți, chiar dacă acestea erau reale, ele nu puteau și nu trebuie să fie considerate mai importante decât realizarea scopului asocierii.

Față de repetatele solicitări ale S.C. A. S.R.L. adresate pârâtei, de a-și îndeplini obligațiile contractuale așa cum au fost asumate prin anexa nr. 1 la contractul de asociere, urmând ca părțile să își soluționeze ulterior divergențele prin mijloace legale, pârâta a preferat să opună neexecutarea contractului.

Arată că instanța de apel nu a analizat o mare parte din motivele de reziliere invocate de către S.C. A. S.R.L., limitându-se doar la aspectele referitoare la podurile rulante și reactorul biologic, cu mențiuni generice referitoare la celelalte obiective de lucrări față de care s-au constatat diferende între părți.

Față de limitele sesizării și față de cadrul procesual stabilit de către părți, instanța de apel ar fi trebuit să analizeze întreaga conduită contractuală a pârâtei, sub toate aspectele contractuale invocate de către S.C. A. S.R.L. ca motive ale rezilierii unilaterale a contractului de asociere.

Arată, de asemenea, recurenta că hotărârea recurată încalcă prevederile contractuale privind responsabilitatea pârâtei în propunerea, procurarea și montarea instalațiilor de ridicare.

Instanța de apel a reținut faptul că includerea în oferta tehnică a soluției montării unor monogrinzi în loc de montarea unor poduri rulante pe două căi de rulare prevăzute ulterior în proiectul tehnic preliminar de către reclamantă ar fi răspunderea comună a ambelor părți, și nu răspunderea exclusivă a pârâtei.

Urmarea acestei interpretări și aplicări greșite a prevederile contractului de asociere nr. x/25.04.2012 și a anexei nr. 1 are drept efect nelegala exonerare a B. de răspunderea exclusivă și un corespondent nejustificat în ceea ce o privește pe reclamantă.

Oferta asocierii A. - B., a prevăzut utilizarea unor monogrinzi, ca instalații de ridicare.

Această opțiune tehnică a fost promovată, pe propriu risc, de către B., care a și transmis specificațiile tehnice ale monogrinzilor către A., ignorând cerințele tehnice din documentația de atribuire, care prevedea cerința montării podurilor rulante pentru ridicarea greutăților de peste 1 (o) tonă.

Instanța de apel a ignorat că între părți obligația de a procura și instala poduri rulante incumba în mod exclusiv pârâtei, fiind inclusă în lucrările mecanice prevăzute în lista de prețuri nr. 5,10,19 și 23 din Anexa 1 la Contractul de asociere nr. 65/25.042012.

Din corespondența purtată de către pârâtă cu furnizorii de poduri rulante, anterior ofertei, rezultă indubitabil faptul că prețul podurilor rulante varia între 11.000 de Euro și 17.000 de Euro pentru fiecare pod rulant cu cale de rulare, în condițiile în care în Anexa nr. 1 la contractul de asociere nr. x/25.04.2012, prețurile finale pentru care pârâta și-a asumat procurarea și montarea acestora este între 4.700 de Euro și 7.600 de Euro.

Ulterior câștigării licitației, în lipsa unei solicitări exprese a beneficiarului de a se instala monogrinzi, planurile au fost întocmite de către recurenta-reclamantă cu respectarea cerințelor tehnice din documentația de atribuire și anume prevăzând instalarea de poduri rulante, ceea ce a determinat dimensionări corespunzătoare ale unor repere ale construcțiilor civile ce incumbau pârâtei și, implicit, creșteri de costuri ce intrau în sfera riscului contractual al acesteia.

Or, instanța de apel, fără a fi în prezența unei acțiuni a autorității contractante împotriva asocierii părților, a culpabilizat și reclamanta pentru modul defectuos în care S.C. B. S.R.L. și-a subdimensionat propria componentă financiară din ofertă.

În pofida susținerilor nefondate al instanție de apel, raportul de expertiză tehnică judiciară în hidroconstrucții și suplimentul la acest raport confirmă responsabilitatea S.C. B. S.R.L. în privința instalațiilor de ridicare precum și imposibilitatea modificării documentației de atribuire în ceea ce privește montarea podurilor rulante.

Recurenta invocă și ignorarea de către instanța de apel a martorului propus de S.C. B. S.R.L., care confirmă responsabilitatea acestei societăți.

În concluzie, recurenta arată că procurarea și instalarea utilajelor de ridicat intră în sfera de responsabilitate contractuală exclusivă a pârâtei S.C. B. S.R.L., inclusiv din punctul de vedere al riscului contractual generat de opțiunea pârâtei de a monta monogrinzi în loc de poduri rulante.

Recurenta invocă, de asemenea, că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit prevederile referitoare la proiectul tehnic preliminar, raportat la documentația de atribuire și contractul de asociere nr. x/25.04.2012.

Instanța de apel a făcut mențiuni privind proiectul tehnic, contrazise de probatoriul administrat.

Arată că nu a afirmat că propunerea sa putea fi minimalistă, așa cum a reținut instanța de apel, dovada contrară reieșind din aprecierea drept corespunzătoare a ofertei de asociere de către autoritatea contractantă, fiind indicate atât prețul, cât și soluția tehnologică propusă.

De asemenea, martorul propus de reclamantă nu a susținut că evaluarea S.C. B. S.R.L., privind propria componentă a ofertei financiară, trebuia efectuată doar în baza planurilor reclamantei privind procesul tehnologic, în sensul echivalării planurilor cu piesele desenate, cum pare a sugera curtea de apel.

În realitate, se întreține o confuzie între piesele desenate de la ofertă și proiectul tehnic preliminar/memoriul tehnic întocmite de către reclamantă, conform legii, abia după câștigarea licitației.

Așadar, instanța de apel nu putea imputa recurentei niciun fel de neconcordanțe sau nerespectări ale documentației de atribuire, inclusiv în ceea ce privește proiectul tehnic preliminar.

În continuare, recurenta expune cronologia întocmirii și comunicării proiectului tehnic preliminar.

Instanța de apel a confundat obiectul sesizărilor părților și a mărit nejustificat obiectul sesizării S.C. B. S.R.L. în privința elementelor cu privire la care s-a afirmat că au înregistrat creșteri de costuri, încălcând prevederile legale și contractuale în privința efectelor juridice ce trebuiau deduse din realizarea obiectivelor: stația de tratare mecanică (degrosisare), stația de suflante generator, instalația de deshidratare nămol, reactor biologic și decantoare secundare.

Curtea de apel a analizat sumar 5 dintre obiectele realizate de către reclamantă, deși S.C. B. S.R.L., ca umare a sesizării respectivelor aspecte prin întâmpinare și cerere reconventională pretindea creșteri ale propriilor costuri ca urmare a modificărilor efectuate de către reclamantă numai cu privire la trei obiective.

Confundând obiectul sesizărilor părților, instanța de apel a motivat hotărârea recurată prin aprecierea existenței sau nu a culpei S.C. B. S.R.L., ca și cum cele cinci obiective ar fi constituit motive de reziliere invocate de către reclamantă, ceea ce nu corespunde realității.

Instanța de apel a ignorat că două din cele trei obiective de investiții învederate de către S.C. B. S.R.L. ca generând costuri suplimentare au fost aprobate de către acestă societate.

Recurenta expune un istoric al relațiilor contractuale referitor la aceste aspecte, cu privire la cele trei obiective, respectiv stația de degrosisare, reactorul biologic, stația de deshidratare nămol, concluzionând că, raportat la probatoriul administrat este evident că S.C. B. S.R.L. a contestat în mod neîntemeiat diferențele de cost privind realizarea lucrărilor do construcții civile, refuzând să suporte riscurile contractuale asumate.

Invocă, de asemenea, recurenta, încălcarea/aplicarea greșită de către instanța de apel a normelor civile referitoare la condițiile juridice ale răspunderii civile contractuale a S.C. B. S.R.L., motivând eronat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată a reclamantei și corelativ de admitere parțială a cererii reconvenționale a pârâtei.

Arată că au fost ignorate atât probatoriul administrat, cât și normele legale aplicabile în privința răspunderii contractuale a S.C. B. S.R.L.

Apreciază recurenta că atât jurisprudența, cât și doctrina, au statuat că rezoluțiunea/rezilierea nu poate fi cerută decât de către creditorul obligației neexecutate culpabil, nu și de către partea vinovată de neexecutarea obligației asumate contractual, însușindu-și opinia primei instanțe, în sensul că S.C. B. S.R.L. se află în culpă contractuală, raportat la obligațiile asumate prin art. 3.1, art. 4.1 și art. 4.3 din contractul de asociere nr. x/25.04.2012, având în vedere și corelația cu art. 8.2.1. lit. d), respectiv art. 11.3 din aceeași convenție.

Invocă, în acest sens, dispozițiile C. civ. în vigoare la data încheierii contractului de asociere nr. x/25.04.2012, în special art. 1530, art. 1531, art. 1532.

Față de prevederile legale mai sus enumerate și față de repetatele eșuări ale S.C. B. S.R.L. în îndeplinirea propriilor obligații contractuale, inclusiv după punerea în întârziere, reclamanta a suferit prejudicii contractuale, imputabile pârâtei, care trebuie reparate, conform raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea contabilitate, prejudiciul fiind în cuantum total de 9.498.858,15 RON.

Apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii civile contractuale a S.C. B. S.R.L., fiind evidentă încălcarea obligațiilor contractuale a acesteia și eroarea instanței de apel în analiza dispozițiilor legale, raportat la situația de fapt și probele deduse judecății.

Arată că S.C. B. S.R.L. nu putea invoca excepția de neexecutare a contractului, fiind necontestat că pârâta a încasat avansul contractual (767.850,41 de RON, TVA inclus), dar nu a realizat nicio lucrare de construcții, nici în limita avansului și nici în limita propriei componente financiare din ofertă.

Invocă, de asemenea, recurenta că hotărârea recurată încalcă prevederile art. 1270 din C. civ. și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 8.2 ale contractului de asociere.

Subliniază că S.C. B. S.R.L. a solicitat să dispună rezilierea contractului de asociere nr. x/25.04.2012 din culpa exclusivă a reclamantei.

În art. 8.2 lit. d) din contract, părțile au particularizat modalitatea încetării raporturilor contractuale în caz de culpă contractuală și anume prin declararea unilaterală a rezilierii, dispusă de către partea care se consideră îndreptățită (teza a doua din art. 1550 (1) din C. civ.), dar numai după preavizarea prealabilă a cocontractantului și trecerea unei perioade de grație de 15 zile pentru îndeplinirea obligațiilor neexecutate, menționate în preaviz.

Această modalitate de încetare a raporturilor contractuale reprezintă o aplicație a principiului disponibilității și a principiului libertății de voință, părțile stabilind cadrul juridic aplicabil, prin restrângerea cadrului juridic mai larg oferit de către art. 1550 C. civ.

Justificarea instanței de apel vine în contradicție totală cu dispozițiile art. 1270 mai sus menționate, contractul reprezentând legea părților, acestea putând stabili, de comun acord, inclusiv modalitățile de încetare a acestuia.

Părțiile au stabilit, însă, ca încetarea, din motive de culpă contractuală, să se facă prin declarație unilaterală de reziliere, urmând ca, eventual, îndeplinirea condițiilor legale ale rezilierii să fie doar constată de către instanță, or S.C. B. S.R.L., contrar dispozițiilor contractuale legal asumate reciproc a solicitat ca instanța să dispună rezilierea și nu ca instanța să constate o reziliere ce a intervenit prin declarație unilaterală.

În plus, instanța de apel nu a analizat, deși reclamanta a invocat, că S.C. B. S.R.L. era obligată să notifice care sunt obligațiile contractuale pretins a fi încălcate de către reclamantă și să îi acorde termenul contractual de 15 zile pentru remedierea pretinselor încălcări.

Susține recurenta că în adresa S.C. A. S.R.L. nr. x/01.04.2013 a arătat că adresa S.C. B. S.R.L. nr. 1157/26.03.2013, prin care era pusă în întârziere, nu identifica clar obligațiile pretins a fi neexecutate de către reclamantă, fiind concepută în termeni generali.

Toate aceste acțiuni și inacțiuni culpabile ale pârâtei împiedică invocarea de către aceasta a dispozițiilor art. 1516, art. 1549 și art. 1550 din noul C. civ., rezilierea invocată fiind nefondată, deci nelegală.

Hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită atât a prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, cât și a prevederilor privind răspunderea civilă contractuală sub aspectul prejudiciului.

Prin cererea de apel, S.C. A. S.R.L. nu a solicitat instanței obligarea pârâtei la achitarea prejudiciului suportat, necontravenind prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Ca element al răspunderii civile contractuale, prejudiciul S.C. A. S.R.L. produs în urma neexecutării obligațiilor contractuale ce incumbau pârâtei trebuia verificat atât sub aspectul existenței acestuia, cât și cu privire la întinderea sa, instanța urmând a se pronunța numai cu privire la existența și cuantumul prejudiciului, ca element al răspunderii civile contractuale și respectiv al sancțiunii rezilierii unilaterale.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din noul C. proc. civ.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în sensul că soluția preconizată este aceea de anulare a recursului.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 27 septembrie 2017, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Recurenta a depus punct de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză, arătând că au fost neglijate criticile ce vizau nelegalitatea hotărârii recurate, analiza efectuată în raport nesesizând suprapunerea dreptului material aplicabil/act juridic dedus judecății/contract de asociere nr. x/25.04.2012, fiind, pe de altă parte excesivă, depășind limitele stabilite de art. 493 din C. proc. civ.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din noul C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din noul C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.", art. 489 alin. (2) din același cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege.

Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 din noul C. proc. civ. vizează analiza instanței de apel cu privire la situația de fapt și soluționarea cererii prin raportare la cererea de chemare în judecată, întâmpinare și cererea reconvențională.

Motivele străine de natura cauzei invocate, de asemenea, în susținerea acestui motiv de recurs se referă la eroarea instanței de apel cu privire la aspectele avute în vedere de instanță cu privire la rezilierea unilaterală a contractului de asociere, fiind subliniate aspecte care privesc situația de fapt reținută de curtea de apel, ca de altfel și argumentele recurentei cu privire la motivele contradictorii referitoare la fapta ilicită a pârâtei.

În susținerea următorului motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., recurenta invocă mai multe argumente.

Un prim argument vizează faptul că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea prevederilor contractului de asociere nr. x/25.04.2012 și a dispozițiilor art. 1949-1954 ale noului C. civ.

Invocă, în acest sens, recurenta că instanța a nesocotit natura juridică a contractului de asociere, principiile de lucru prevăzute la art. 2 din contract, erorile instanței cu privire la activitatea consiliului de activitate și conducere al asociației, modul de lucru al recurentei, faptele ilicite ale pârâtei, încălcarea de către curtea de apel a prevederilor privind responsabilitatea pârâtei în propunerea, procurarea și montarea instalațiilor de ridicare.

Susține, de asemenea, recurenta că instanța a interpretat și aplicat greșit prevederile referitoare la proiectul tehnic preliminar, raportat la documentația de atribuire și contractul de asociere, că a confundat obiectul sesizărilor părților și a mărit obiectul sesizării pârâtei, a încălcat prevederile legale și contractuale în privința efectelor juridice ce trebuiau deduse din realizarea obiectivelor reprezentate de stația de tratare mecanică, stația de suflante generator, instalația de deshidratare nămol, reactor biologic și decantoare secundare.

Toate argumentele aduse de recurentă cu privire la aceste aspecte sunt legate de situația de fapt, de modul în care s-au derulat relațiile contractuale între părți, de probatoriul administrat în cauză: rapoarte de expertiză, martori, etc., la fel ca și argumentele privitoare la încălcarea/aplicarea greșită a normelor referitoare la condițiile juridice ale răspunderii civile contractuale a pârâtei, la încălcarea prevederilor art. 1270 din C. civ. și a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității cererii de recurs formulate de recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 578/2016 din 3 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

Cererea intimatei S.C. B. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR E. și D. privind obligarea recurentei - reclamante S.C. A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca nedovedită, la dosar nefiind depuse dovezi cu privire la aceste cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 578/2016 din 3 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

Respinge cererea intimatei S.C. B. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR E. și D. privind obligarea recurentei - reclamante S.C. A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2017.