ÎCCJ, Decizia nr. 313/2016

Decizia civilă nr. 313/2016

Asupra admisibilității în principiu

a recursului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 499 C.

proc. civ., constată următoarele:

La data de 16 iunie 2016, a fost înregistrat

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de

5 judecători, recursul declarat de A.

împotriva

deciziei nr. 1259

din 2 iunie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2016 prin

care

a fost respinsă,

ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea

A. împotriva deciziei nr. 942 din data de 19 aprilie 2016 pronunțată în

Dosarul nr. x/120/2014/a1.2.1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă.

În temeiul dispozițiilor art. 248

alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va examina,

cu prioritate, admisibilitatea căii de atac deduse judecății în speță.

Analizând recursul în condițiile

art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că

acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 129 din Constituția

României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile

interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile

legii”.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc.

civ., „hotărârea judecătorească este supusă numai căilor

de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de

aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stabilește

că „În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul

nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate

și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488

sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz,

respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără

citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.”

În raport cu prevederile legale anterior

menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință,

provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată

de exercitarea acesteia în condițiile legii.

În speță, însă, se constată

că aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Astfel, completul de 5 judecători

a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care secția I civilă

a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra

unei contestații în anulare formulată de contestatoarea A.

Având în vedere dispozițiile art.

7 și pe cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ. și întrucât, în speță,

recursul vizează o decizie pronunțată de către secția I

civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o contestație

în anulare, hotărâre care este definitivă, nemaiputând fi supusă

reformării și dat fiind faptul că reclamantul a uzat deja de calea

de atac prevăzută de lege, rezultă că recursul dedus judecății

nu este admisibil.

Recunoașterea unor căi de atac,

în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie

o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile

art. 7 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității

în fața legii și a autorităților.

Or, normele procesuale privind sesizarea

instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în

limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit

principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea

acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești

pronunțate cu nesocotirea lor.

Așadar, în raport cu dispozițiile

legale mai sus citate, cu referire la existența unei hotărâri determinate

de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului

judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de A. nu poate

fi primit.

În consecință, în temeiul

art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de A. împotriva deciziei nr. 1259 din 2 iunie 2016, pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

în Dosarul nr. x/1/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de A. împotriva deciziei nr. 1259 din 2 iunie 2016, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul

nr. x/1/2016.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi, 31 octombrie 2016.