ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 532/2016

Decizia nr. 532/2016

Deliberând asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2555 din 10 decembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2014, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 840 din 21 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

La data de 25 ianuarie 2016, împotriva acestei decizii A. a formulat contestației în anulare, fără a argumenta în drept cererea formulată.

În argumentarea în fapt a cererii, contestatorul susține, în esență, că hotărârile pronunțate în fond, apel și recurs au încălcat legile aplicabile în materie și dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Contestatorul arată că a dovedit daunele produse apartamentului în care locuiește, de către pârâta B. SA.

De asemenea, pârâta SC C. SA este responsabilă de plata despăgubirilor solicitate.

Pentru motivele expuse, solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate, casarea cu trimitere spre rejudecare.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează să respingă contestația în anulare pentru considerentele care succed:

Fiind o cale de retractare și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. - contestația în anulare obișnuită sau de drept comun și de dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. - contestația în anulare specială.

Conform art. 503 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Analizând decizia contestată din perspectiva art. 503 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că decizia nr. 2555 din 10 decembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă prin care s-a respins recursul ca inadmisibil a fost dată cu respectarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. potrivit cărora: „în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac”, astfel că motivul de anulare reglementat de alin. (1) al art. 503 C. proc. civ. nu-și găsește incidența.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

Prin eroare materială, în înțelesul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., se înțelege orice eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen, a fost legal timbrat, ori formulat de o persoană îndreptățită a-l declara etc.

În speță, se constată că eroarea materială invocată de contestator ca fiind săvârșită de instanța de recurs nu poate fi încadrată în art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., respingerea recursului, ca inadmisibil, nefiind rezultatul unei erori materiale, ci a modului în care instanța de recurs a înțeles să aplice dispozițiile legale privitoare la căile de atac prevăzute de lege, precum și pe cele vizând legalitatea căilor de atac.

Așa fiind, în cauză, nu se poate reține că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale ori al unei omisiuni în înțelesul art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., întrucât soluția nu a vizat o analiză a motivelor de recurs de vreme ce s-a constatat inadmisibilitatea recursului pentru nerespectarea cerințelor legale de promovare și susținere a caii de atac a recursului.

De altfel, din analiza art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., rezultă că acesta este aplicabil în ipoteza în care instanța respinge sau admite în parte pe fond recursul, omițând analizarea unor motive de recurs care ar fi putut permite admiterea în totalitate a acestuia și nu atunci când soluționează recursul pe o excepție, deoarece ar presupune reanalizarea și rejudecarea excepției, ceea ce excede contestației în anulare, care este o cale extraordinară de retractare pentru motivele limitativ prevăzute de lege.

Așa fiind, contrar susținerilor contestatorului, nu se poate reține că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale ori al unei omisiuni,

Întrucât soluția nu a vizat o analiză a motivelor de recurs de vreme ce s-a constatat inadmisibilitatea recursului pentru nerespectarea cerințelor legale de promovare și susținere a căii de atac a recursului.

Câtă vreme instanța de recurs a constatat și a reținut în mod expres în considerentele hotărârii inadmisibilitatea recursului declarat cu nerespectarea prevederilor art. 457 C. proc. civ., promovarea unei contestații în anulare, raportat la dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3, nu-și găsește justificarea legală.

Așa fiind, argumentele contestatorului nu se încadrează în motivele expres și limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2555 din 10 decembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2555 din 10 decembrie 2015 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2016.