ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 562/2016

Decizia nr. 562/2016

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința

civilă 8646 din 14 octombrie 2010 a Judecătoriei Bacău, pronunțată în Dosarul

nr. x/180/2010,

a fost

admisă acțiunea formulată de

reclamanta A., în

contradictoriu cu pârâtul B. în sensul desfacerii căsătoriei încheiată între

părți, din cuipa pârâtului și reluării de către reclamantă a numelui avut

anterior căsătoriei.

Prin Decizia civilă

nr. 64 din 21 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Bacău,

a fost anulat, ca netimbrat, apelul

declarat de pârât împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond.

Ulterior, prin

Decizia civilă nr. 1171 din 7 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel

Bacău, a fost respins, ca tardiv recursul declarat de pârât împotriva Deciziei

nr. 64 din 21 februarie 2011, pronunțată de Tribunalui Bacău în Dosarul nr. x/180/2010.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, la data de 22 septembrie 2011,

reclamantul B. a solicitat revizuirea Deciziei

civile nr. 1171 din 7 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Bacău.

Prin Decizia

nr. 8 din 15 ianuarie 2014, Curtea de Apel Bacău,

secția I civilă, a constatat perimată judecata cererii

de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva Deciziei civile nr. 1171 din

7 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în temeiul dispozițiilor art.

248 alin. (1.) C. proc. civ.

Prin Decizia

nr. 2165 din 13 octombrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

a constatat că a

intervenit perimarea recursului declarat de revizuentul B. împotriva Deciziei civile

nr. 8 din data de 15 ianuarie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

În sinteză, Înalta

Curte a reținut că judecata recursului a fost suspendată la data de 20 mai

2014, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dată de

la care a trecut mai mult de un an, fără ca în această perioadă să fi

intervenit vreo cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare,

motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 248, coroborat cu art. 252 alin.

(1) C. proc. civ., a intervenit perimarea recursului.

La data de 24

februarie 2016, revizîtentul B. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei

civile nr. 2165 din 13 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pe lângă

considerații ce nu au legătură cu soluționarea cauzei de față, contestatorul a

invocat, în sinteză, faptul că, prin decizia contestată, au fost încălcate

prevederile art. 249

2

C. proc. civ., în temeiul cărora perimarea se

întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării

procesului de partea care justifică un interes.

Contestatorul

a susținut că, deși le-a trimis instanței, nu au fost înregistrate la Înalta Curte

de Casație și Justiție nici cererea de repunere pe rol a Dosarului civil nr. x/1/2014,

formulată la data de 12 februarie 2016, nici cererea de „recurs -revizuire

redeschidere și repunere pe rol a Dosarului nr. x/1/2014, din 17

februarie

2016". în consecință, instanța de revizuire nu a ținut seama de

înscrisurile respective, deși au fost. depuse la instanță.

Totodată, a

arătat că adresele din data de 16 februarie 2016, precum și cea din data de 22

februarie 2016, emise de Biroul de Informare și Documentare și de Registratură

Generală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sunt nefondate.

Înalta Curte

urmează a respinge contestația în anulare formulat, având în vedere următoarele

considerente:

Căile de

atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin

norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul

general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în Ioc, în mod nedefinit,

judecata unui proces.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată

doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc.

civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o

hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială,

al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Cazurile în

care poate îi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când

procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost

îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu

încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Contestația în

anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în doua ipoteze: când

dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când

instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare,

Textele ce

reglementează contestație în anulare au în vedere greșelile materiale evidente,

în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea,

cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Pe

calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli

procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului

juridic dedus judecății.

Așadar,

sunt condiții de admisibilitate ale căii de atac extraordinare a contestației

în anulare atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei

căi de atac, cât și cele privind motivele ce pot fi valorificate prin

introducerea contestației în anulare și care sunt indisolubil legate de

considerentele deciziei atacate.

În speță, se

reține pe de o parte că, nici prin cererea formulată inițial, nici prin

concluziile ulterioare, corntestatorul nu a invocat temeiul juridic al căii

extraordinare de atac.

Totodată,

susținerile din cuprinsul cererii nu vizează nieiima din neregulile procedurale

prevăzute expres și limitativ de art. 317 C. proc. civ. pentru care poate fi

retractată o hotărâre irevocabilă, pe calea contestației în anulare.

Astfel,

contestatorul invocă aspecte pe care nu le poate valorifica pe calea

contestației în anulare generale, ce privesc faptul că instanța de recurs nu ar

ft ținut seama de înscrisurile pe care pretinde că le-ar fi înregistrat la

instanță, prin care ar fi solicitat repunerea cauzei pe rol.

Pe de altă

parte, așa cum s-a arătat anterior, poate constitui obiect al contestației In

anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., numai o hotărâre

pronunțată în recurs.

Or, în cauza

de fața, hotărârea a cărei retractare se solicită a fost pronunțată în

soluționarea unei cereri de revizuire, situație în care dispozițiile art. 318 C.

proc. civ. nu sunt incidente. Pentru acest motiv, devine inutil a mai cerceta

dacă motivele invocate pot să fie subsumate motivelor contestației în anulare

speciale, astfel cum sunt reglementate prin textul de lege arătat.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că cele arătate de contestator prin motivele cererii de

contestație în anulare, nu se încadrează în dispozițiile art. 318 C. proc. civ.,

după cum nu sunt susceptibile de încadrare în nici una din ipotezele art. 317 C.

proc. civ.

Având în

vedere considerentele expuse, contestația în anulare va fi respinsă ca

nefondată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva Deciziei nr. 2165

din 13 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 martie 2016.