ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 562/2016

Decizia nr. 562/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă 8646 din 14 octombrie 2010 a Judecătoriei Bacău, pronunțată în Dosarul nr. x/180/2010, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B. în sensul desfacerii căsătoriei încheiată între părți, din cuipa pârâtului și reluării de către reclamantă a numelui avut anterior căsătoriei. Prin Decizia civilă nr. 64 din 21 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Bacău, a fost anulat, ca netimbrat, apelul declarat de pârât împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond. Ulterior, prin Decizia civilă nr. 1171 din 7 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, a fost respins, ca tardiv recursul declarat de pârât împotriva Deciziei nr. 64 din 21 februarie 2011, pronunțată de Tribunalui Bacău în Dosarul nr. x/180/2010.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, la data de 22 septembrie 2011, reclamantul B. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 1171 din 7 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Bacău. Prin Decizia nr. 8 din 15 ianuarie 2014, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a constatat perimată judecata cererii de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva Deciziei civile nr. 1171 din 7 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1.) C. proc. civ. Prin Decizia nr. 2165 din 13 octombrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a constatat că a intervenit perimarea recursului declarat de revizuentul B. împotriva Deciziei civile nr. 8 din data de 15 ianuarie 2014 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

În sinteză, Înalta Curte a reținut că judecata recursului a fost suspendată la data de 20 mai 2014, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dată de la care a trecut mai mult de un an, fără ca în această perioadă să fi intervenit vreo cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 248, coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., a intervenit perimarea recursului. La data de 24 februarie 2016, revizîtentul B. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 2165 din 13 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pe lângă considerații ce nu au legătură cu soluționarea cauzei de față, contestatorul a invocat, în sinteză, faptul că, prin decizia contestată, au fost încălcate prevederile art. 249 2 C. proc.

civ., în temeiul cărora perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de partea care justifică un interes. Contestatorul a susținut că, deși le-a trimis instanței, nu au fost înregistrate la Înalta Curte de Casație și Justiție nici cererea de repunere pe rol a Dosarului civil nr. x/1/2014, formulată la data de 12 februarie 2016, nici cererea de „recurs -revizuire redeschidere și repunere pe rol a Dosarului nr. x/1/2014, din 17 februarie 2016". în consecință, instanța de revizuire nu a ținut seama de înscrisurile respective, deși au fost. depuse la instanță. Totodată, a arătat că adresele din data de 16 februarie 2016, precum și cea din data de 22 februarie 2016, emise de Biroul de Informare și Documentare și de Registratură Generală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sunt nefondate.

Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare formulat, având în vedere următoarele considerente: Căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în Ioc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Cazurile în care poate îi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Contestația în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în doua ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare, Textele ce reglementează contestație în anulare au în vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea, cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății. Așadar, sunt condiții de admisibilitate ale căii de atac extraordinare a contestației în anulare atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât și cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestației în anulare și care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate. În speță, se reține pe de o parte că, nici prin cererea formulată inițial, nici prin concluziile ulterioare, corntestatorul nu a invocat temeiul juridic al căii extraordinare de atac. Totodată, susținerile din cuprinsul cererii nu vizează nieiima din neregulile procedurale prevăzute expres și limitativ de art. 317 C. proc.

civ. pentru care poate fi retractată o hotărâre irevocabilă, pe calea contestației în anulare. Astfel, contestatorul invocă aspecte pe care nu le poate valorifica pe calea contestației în anulare generale, ce privesc faptul că instanța de recurs nu ar ft ținut seama de înscrisurile pe care pretinde că le-ar fi înregistrat la instanță, prin care ar fi solicitat repunerea cauzei pe rol. Pe de altă parte, așa cum s-a arătat anterior, poate constitui obiect al contestației In anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., numai o hotărâre pronunțată în recurs. Or, în cauza de fața, hotărârea a cărei retractare se solicită a fost pronunțată în soluționarea unei cereri de revizuire, situație în care dispozițiile art. 318 C. proc.

civ. nu sunt incidente. Pentru acest motiv, devine inutil a mai cerceta dacă motivele invocate pot să fie subsumate motivelor contestației în anulare speciale, astfel cum sunt reglementate prin textul de lege arătat. Prin urmare, Înalta Curte constată că cele arătate de contestator prin motivele cererii de contestație în anulare, nu se încadrează în dispozițiile art. 318 C. proc. civ., după cum nu sunt susceptibile de încadrare în nici una din ipotezele art. 317 C. proc. civ. Având în vedere considerentele expuse, contestația în anulare va fi respinsă ca nefondată. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul B. împotriva Deciziei nr. 2165 din 13 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2016.