ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1975/2016

Decizia nr. 1975/2016

Asupra contestației în anulare

constată următoarele:

La

data de 10 mai 2016, reclamantul A. a formulat contestație în anulare în

dosarul nr. x/32/2016 al Curții de Apel Bacău, secția I

civilă, iar prin încheierea de ședință din data de 8 iunie

2016 i s-a pus în vedere contestatorului să-și precizeze calea de

atac, formulată într-o manieră echivocă.

Așa cum rezultă din

practicaua Deciziei nr. 389 din 6 iulie 2016 a Curții de Apel Bacău,

secția I civilă, la data de 24 iunie 2016, contestatorul a precizat

contestația în anulare și a arătat că a promovat

contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 534 din 16 septembrie 2015

pronunțată de Curtea de Apel Bacău și a deciziilor nr.

1165/2015, 3471/2012, 3131/2014, 4388/2013 pronunțate de Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Curtea de Apel Bacău, la data de

6 iulie 2016 a dispus formarea de dosare distincte pentru hotărârile ce

privesc deciziile Înaltei Curți și înaintarea acestora instanței

supreme, spre competentă soluționare.

Astfel, prin adresa de înaintare din

25 iulie 2016 a Curții de Apel Bacău, a fost trimisă Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 3471

din 17 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă.

Cererea a fost înregistrată în

data de 28 iulie 2016 în dosarul nr. x/1/2016 al Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă, a fost

repartizată aleatoriu și a primit termen de judecată la data de

20 octombrie 2016.

Înalta Curte, la termenul de

judecată din data de 20 octombrie 2016, a invocat, din oficiu,

excepția tardivității căii de atac, pe care o

găsește incidentă speței pentru următoarele

considerente:

Nerespectarea termenului în care

trebuia efectuat actul de procedură conduce la decăderea din dreptul

de a exercita contestația în anulare.

Termenul de formulare a

contestației în anulare urmează a fi verificat în raport de

dispozițiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora

contestația în anulare se poate face oricând înainte de începutul

executării silite, iar în timpul ei până la împlinirea termenului

stabilit de art. 401 alin. (1) lit. b) sau lit. c). Împotriva hotărârilor

irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită,

contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când

contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai

târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

Dispozițiilor art. 371

2

alin. (1) C. proc. civ. prevăd că pot fi executate silit

obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani,

predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei

construcții, plantații ori altei lucrări sau luarea unei alte

măsuri dispuse de lege.

Decizia contestată în prezenta

cauză, respectiv Decizia nr. 3471 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția I civilă, fost pronunțată la

data 17 mai 2012.

Prin această decizie a fost

respins, ca inadmisibil, recursul formulat de A. împotriva Deciziei nr. 715 din

2 mai 2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă

contestația în anulare împotriva Deciziei nr. 356 din 14 martie 2011 a

aceleiași instanțe, pronunțate în soluționarea unui recurs.

Cum prin Decizia nr. 3471/2012 a

Înaltei Curți a fost soluționată calea de atac a recursului, în

aplicarea art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., această hotărâre

este irevocabilă de la data pronunțării ei, respectiv 17 mai

executare silită, deoarece nu cuprinde vreo dispoziție de stabilire a

unei obligații, în sarcina vreuneia dintre părți,

susceptibilă de executare silită, în sensul dispozițiilor art.

371

2

alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, sunt incidente

dispozițiile art. 319 alin. (2) teza finală C. proc. civ., potrivit

cărora contestația în anulare trebuia introdusă în termen de 15

zile de la data la care contestatorul a luat cunoștință de

hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii irevocabile

a acesteia.

Or, în speță, decizia

atacată a fost pronunțată la data de 17 mai 2012, iar

contestatorul a formulat contestație în anulare la data de 24 iunie 2016,

așa cum s-a arătat anterior, cu depășirea cu mult a

termenului legal de 1 an de la data rămânerii irevocabile a deciziei

contestate, care în acest caz este chiar data pronunțării acesteia.

Cum termenul de un an este un termen

obiectiv și imperativ, înlăuntrul căruia trebuie îndeplinit

actul de procedură al declarării căii de atac, exercitarea

contestației în anulare cu depășirea acestui termen se

sancționează cu decăderea, așa cum prevăd

dispozițiile art. 103 C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea

oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de

procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul

când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost

împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Pentru aceste considerente, având în

vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare

de retractare a fost depășit, în temeiul art. 319 alin. (2) teza

finală raportat la art. 103 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

urmează a respinge contestația în anulare, ca tardiv formulată,

excepția tardivității declarării acestei căi de atac

fiind una de ordine publică, absolută, dirimantă, astfel încât

admiterea acesteia împiedică instanța învestită cu soluționarea

contestației în anulare să o analizeze pe fond.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă,

contestația în anulare împotriva Deciziei nr. 3471 din 17 mai 2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, formulată de contestatorul A.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 octombrie 2016.

Procesat

de GGC - CL