ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1974/2016

Decizia nr. 1974/2016

Asupra contestației în anulare

constată următoarele:

La

data de 10 mai 2016, reclamantul A. a formulat contestație în anulare în

dosarul nr. x/32/2016 al Curții de Apel Bacău, secția I

civilă, iar prin încheierea de ședință din data de 8 iunie

2016 i s-a pus în vedere contestatorului să-și precizeze calea de

atac, formulată într-o manieră echivocă.

Așa cum rezultă din

practicaua Deciziei nr. 389 din 6 iulie 2016 a Curții de Apel Bacău,

secția I civilă, la data de 24 iunie 2016, contestatorul a precizat

contestația în anulare și a arătat că a promovat

contestație în anulare împotriva deciziilor nr. 534 din 16 septembrie 2015

pronunțată de Curtea de Apel Bacău și nr. 1165/2015,

3471/2012, 3131/2014, 4388/2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație

și Justiție.

Curtea de Apel Bacău, la data de

6 iulie 2016 a dispus formarea de dosare distincte, pentru hotărârile ce

privesc deciziile Înaltei Curți, și înaintarea acestora

instanței supreme, spre competentă soluționare.

Astfel, prin adresa de înaintare din

25 iulie 2016 a Curții de Apel Bacău, a fost trimisă Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă,

contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 4388

din 10 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă.

Cererea a fost înregistrată în

data de 28 iulie 2016 în dosarul nr. x/1/2016 al Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă, a fost

repartizată aleatoriu și a primit termen de judecată la data de

20 octombrie 2016.

Înalta Curte, la termenul de

judecată din data de 20 octombrie 2016, a invocat, din oficiu,

excepțiile tardivității și inadmisibilității

căii de atac.

Deși ambele excepții

invocate sunt excepții de procedură cu caracter peremptoriu, Înalta

Curte stabilește că are prioritate soluționarea excepției

tardivității față de cea a inadmisibilității

contestației în anulare, întrucât pune în discuție încălcarea

unei norme juridice privind condițiile de îndeplinire a actului de

procedură și a termenului în care trebuia efectuat, ceea ce conduce

la decăderea din dreptul de a exercita contestația în anulare.

Potrivit dispozițiilor art. 319

alin. (2) C. proc. civ. contestația în anulare se poate face oricând

înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei până la

împlinirea termenului stabilit de art. 401 alin. (1) lit. b) sau c). Împotriva

hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare

silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de

la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre,

dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas

irevocabilă.

Potrivit dispozițiilor art. 371

2

alin. (1) C. proc. civ. pot fi executate silit obligațiile al căror

obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a

folosinței acestuia, desființarea unei construcții,

plantații ori altei lucrări sau luarea unei alte măsuri dispuse

de lege.

Termenul de formulare a

contestației în anulare urmează a fi verificat în cauză în

raport de aceste dispoziții legale.

Astfel, decizia contestată în

prezenta cauză, respectiv Decizia nr. 4388 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă fost

pronunțată la data 10 octombrie 2013.

Prin această decizie a fost

respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată

de A. împotriva Deciziei nr. 3471 din 17 mai 2012 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 320

alin. (3) C. proc. civ. hotărârea dată în contestație este

supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea

atacată.

Cum prin Decizia nr. 3471/2012 a

Înaltei Curți a fost soluționat irevocabil un recurs, în aplicarea

dispozițiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ., prin raportare la art. 377

alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., Decizia nr. 4388/2013 este irevocabilă de

la data pronunțării ei, respectiv 10 octombrie 2013. Totodată,

această decizie reprezintă o hotărâre irevocabilă care nu

se aduce la îndeplinire pe cale de executare silită, deoarece nu cuprinde

vreo dispoziție de stabilire a unei obligații, în sarcina vreuneia

dintre părți, susceptibilă de executare silită, în sensul

dispozițiilor art. 371

2

alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, sunt incidente

dispozițiile art. 319 alin. (2) teza finală C. proc. civ., potrivit

cărora contestația în anulare trebuia introdusă în termen de 15

zile de la data la care contestatorul a luat cunoștință de

hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii irevocabile

a acesteia.

Or, în speță, decizia atacată

a fost pronunțată la data de 10 octombrie 2013, iar contestatorul a

formulat contestație în anulare la data de 24 iunie 2016, cu

depășirea cu mult a termenului legal maxim de 1 an de la data

rămânerii irevocabile a deciziei contestate, care în acest caz este chiar

data pronunțării acesteia.

Cum termenul de un an este un termen

obiectiv și imperativ, înlăuntrul căruia trebuie îndeplinit

actul de procedură al declarării căii de atac, exercitarea

contestației în anulare cu depășirea acestui termen se sancționează

cu decăderea, așa cum prevăd dispozițiile art. 103 C. proc.

civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac și

neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage

decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea

dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus

de voința ei.

Pentru aceste considerente, având în

vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare

de retractare a fost depășit, în temeiul art. 319 alin. (2) teza

finală raportat la art. 103 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

urmează a respinge contestația în anulare, ca tardiv formulată,

excepția tardivității declarării acestei căi de atac

fiind una de ordine publică, absolută, dirimantă, astfel încât

admiterea acesteia împiedică instanța învestită cu

soluționarea contestației în anulare să o analizeze pe fond.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă,

contestația în anulare împotriva Deciziei nr. 4388 din 10 octombrie 2013 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, formulată de contestatorul A.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 20 octombrie 2016.

Procesat

de GGC - CL