ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1691/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1691/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1691/2016
Asupra
contestației în anulare, constată următoarele:
Prin decizia
nr. 1471 din data de 29 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr.
x/110/2013*/a1, s-a respins, ca prematur formulat, recursul declarat de
reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 23 februarie
2015 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, încheiere
prin care s-a respins cererea de recuzare formulată de petentul A.
împotriva domnilor judecători B., C. și D., învestiți cu
soluționarea apelului în Dosarul nr. x/110/2013* al Curții de Apel
Bacău, secția I civilă.
Prin raportul
asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit de
magistratul asistent, s-a reținut că recursul a fost înregistrat pe
rolul instanței supreme anterior soluționării apelului, astfel
că, din coroborarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) cu cele ale alin.
(3) teza a II-a ale aceluiași articol din C. proc. civ., rezultă
că recursul este prematur.
Raportul
asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat
părților, iar recurentul a depus punct de vedere la raport.
Împotriva nr.
1471 din data de 29 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr.
x/110/2013*/a1 a formulat contestație în anulare A., solicitând admiterea
acesteia și anularea deciziei atacate, arătând că recursul a fost
soluționat fără citarea părților, că excepția
prematurității trebuia pusă în discuția părților,
iar completul de filtru a depășit competențele funcționale
atribuite prin lege, întrucât soluțiile ce puteau fi pronunțate de
către acesta erau fie de anulare, fie de respingere, ca vădit
nefondat. Se mai susține, că prin respingerea, ca prematur, a
recursului, s-a omis a se cerceta motivele de casare invocate prin memoriul de
recurs.
Analizând
contestația în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este
inadmisibilă, în considerarea argumentelor ce succed.
Contestația
în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată
numai pentru motivele anume prevăzute de lege.
Astfel,
potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestația
în anulare de drept comun poate fi exercitată numai în situația în
care partea nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la
termenul când avut loc judecata. Contestația în anulare specială,
reglementată de art. 503 alin. (2) C. proc. civ., poate fi introdusă
în patru cazuri distincte, respectiv atunci când hotărârea dată în
recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă
absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea
instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare,
instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; când
dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; când
instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în
parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de
recurent în termen; când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra
unuia dintre recursurile declarate în cauză.
În
speță, prin decizia atacată pe calea contestației în
anulare, s-a respins, în complet de filtru, ca prematur formulat, recursul
declarat împotriva unei încheieri de recuzare, motivat de faptul că
această cale extraordinară de atac a fost formulată înainte de
soluționarea apelului.
Or, în
completul de filtru se analizează admisibilitatea căii de atac,
respectiv îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute la art.
486 C. proc. civ., încadrarea în motivele de casare stipulate în art. 488 C.
proc. civ. și dezvoltarea lor. Pentru neîndeplinirea acestor cerințe,
completul de filtru, dacă este în unanimitate de acord, poate anula sau
respinge recursul.
Procedura
examinării admisibilității recursului vizează doar aspecte
pur formale, care nu necesită dezbateri contradictorii și nu
încalcă dreptul la un proces echitabil, iar analiza pe fond a căii de
atac este guvernată de principiile transparenței actului de
justiție, al oralității procedurii, al
contradictorialității și al dreptului la apărare.
În
cauză, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului
a fost comunicat părților, iar recurentul și-a exprimat punctul
de vedere prin avocat, inclusiv cu privire la prematuritatea reținută
prin raport, astfel că nu se poate susține că au fost
încălcate principiile contradictorialității sau al dreptului la
apărare, cum susține contestatorul de față.
În contextul
în care verificarea depunerii în termen a recursului intră în
atribuțiile completului de filtru, în procedura instituită de art.
493 C. proc. civ., tot astfel, magistratul raportor, în cadrul raportului
asupra admisibilității în principiu a recursului a verificat
dacă dreptul de a formula calea de atac este unul născut și
actual.
Față
de dispozițiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că
încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai o
dată cu fondul, s-a constatat că partea nu se poate adresa instanței
înaintea împlinirii termenelor defipte de lege, întrucât nu are un drept
actual, pretenției formulate în aceste condiții opunându-i-se
prematuritatea, ca impediment care nu permite cercetarea fondului
pretenției.
Prin urmare,
s-a constatat că recurentul a înțeles să declare recurs
împotriva unei încheieri care se ataca o dată cu fondul, fără a
aștepta hotărârea ce se va pronunța în soluționarea
apelului în înțelesul art. 634 C. proc. civ., motiv pentru care
instanța de recurs a soluționat calea extraordinară de atac, în
complet de filtru, fără citarea părților, soluționarea
căii de atac fiind făcută pe excepția
prematurității, care, în contextul celor mai sus arătate, nu l-a
împiedicat pe contestator să-și facă apărări pe
această excepție.
Întrucât
recursul contestatorului a fost soluționat potrivit art. 493 alin. (5)
noul C. proc. civ., conform căruia „În cazul în care completul este în
unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de
formă, că motivele de casare și dezvoltarea lor nu se
încadrează în cele prevăzute la art. 488, anulează sau,
după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată,
pronunțată fără citarea părților, care nu este
supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică
părților”, rezultă că demersul contestatorului s-a
îndreptat împotriva unei decizii pronunțată în procedura filtru,
nesusceptibilă de nicio cale de atac.
Pentru toate
aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația
în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul
A. împotriva deciziei nr. 1471 din data de 29 mai 2015 pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,
în Dosarul nr. x/110/2013*/a1.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2016.