ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1691/2016

Decizia nr. 1691/2016 Asupra contestației în anulare, constată următoarele: Prin decizia nr. 1471 din data de 29 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/110/2013*/a1, s-a respins, ca prematur formulat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 23 februarie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, încheiere prin care s-a respins cererea de recuzare formulată de petentul A. împotriva domnilor judecători B., C. și D., învestiți cu soluționarea apelului în Dosarul nr. x/110/2013* al Curții de Apel Bacău, secția I civilă. Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit de magistratul asistent, s-a reținut că recursul a fost înregistrat pe rolul instanței supreme anterior soluționării apelului, astfel că, din coroborarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) cu cele ale alin. (3) teza a II-a ale aceluiași articol din C. proc.

civ., rezultă că recursul este prematur. Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar recurentul a depus punct de vedere la raport. Împotriva nr. 1471 din data de 29 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/110/2013*/a1 a formulat contestație în anulare A., solicitând admiterea acesteia și anularea deciziei atacate, arătând că recursul a fost soluționat fără citarea părților, că excepția prematurității trebuia pusă în discuția părților, iar completul de filtru a depășit competențele funcționale atribuite prin lege, întrucât soluțiile ce puteau fi pronunțate de către acesta erau fie de anulare, fie de respingere, ca vădit nefondat.

Se mai susține, că prin respingerea, ca prematur, a recursului, s-a omis a se cerceta motivele de casare invocate prin memoriul de recurs. Analizând contestația în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, în considerarea argumentelor ce succed. Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele anume prevăzute de lege. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare de drept comun poate fi exercitată numai în situația în care partea nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la termenul când avut loc judecata. Contestația în anulare specială, reglementată de art. 503 alin. (2) C. proc.

civ., poate fi introdusă în patru cazuri distincte, respectiv atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză. În speță, prin decizia atacată pe calea contestației în anulare, s-a respins, în complet de filtru, ca prematur formulat, recursul declarat împotriva unei încheieri de recuzare, motivat de faptul că această cale extraordinară de atac a fost formulată înainte de soluționarea apelului.

Or, în completul de filtru se analizează admisibilitatea căii de atac, respectiv îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ., încadrarea în motivele de casare stipulate în art. 488 C. proc. civ. și dezvoltarea lor. Pentru neîndeplinirea acestor cerințe, completul de filtru, dacă este în unanimitate de acord, poate anula sau respinge recursul. Procedura examinării admisibilității recursului vizează doar aspecte pur formale, care nu necesită dezbateri contradictorii și nu încalcă dreptul la un proces echitabil, iar analiza pe fond a căii de atac este guvernată de principiile transparenței actului de justiție, al oralității procedurii, al contradictorialității și al dreptului la apărare.

În cauză, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar recurentul și-a exprimat punctul de vedere prin avocat, inclusiv cu privire la prematuritatea reținută prin raport, astfel că nu se poate susține că au fost încălcate principiile contradictorialității sau al dreptului la apărare, cum susține contestatorul de față. În contextul în care verificarea depunerii în termen a recursului intră în atribuțiile completului de filtru, în procedura instituită de art. 493 C. proc. civ., tot astfel, magistratul raportor, în cadrul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului a verificat dacă dreptul de a formula calea de atac este unul născut și actual.

Față de dispozițiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai o dată cu fondul, s-a constatat că partea nu se poate adresa instanței înaintea împlinirii termenelor defipte de lege, întrucât nu are un drept actual, pretenției formulate în aceste condiții opunându-i-se prematuritatea, ca impediment care nu permite cercetarea fondului pretenției. Prin urmare, s-a constatat că recurentul a înțeles să declare recurs împotriva unei încheieri care se ataca o dată cu fondul, fără a aștepta hotărârea ce se va pronunța în soluționarea apelului în înțelesul art. 634 C. proc. civ., motiv pentru care instanța de recurs a soluționat calea extraordinară de atac, în complet de filtru, fără citarea părților, soluționarea căii de atac fiind făcută pe excepția prematurității, care, în contextul celor mai sus arătate, nu l-a împiedicat pe contestator să-și facă apărări pe această excepție.

Întrucât recursul contestatorului a fost soluționat potrivit art. 493 alin. (5) noul C. proc. civ., conform căruia „În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părților”, rezultă că demersul contestatorului s-a îndreptat împotriva unei decizii pronunțată în procedura filtru, nesusceptibilă de nicio cale de atac. Pentru toate aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1471 din data de 29 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/110/2013*/a1. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2016.