ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1908/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 11.05.2016, reclamantul A. a formulat contestație în anulare în dosar nr. x/2016 al Curții de Apel Bacău, secția I civilă, iar prin încheierea de ședință din data de 8 iunie 2016 i s-a pus în vedere contestatoruluî să-și precizeze calea de atac, formulată într-o manieră echivocă.

Așa cum rezultă din practicaua deciziei nr. 389 din 6 iulie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, la data de 24.06.2016, contestatorul a precizat contestația în anulare și a arătat că a promovat contestație în anulare împotriva deciziilor nr. 534 din 16 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Bacău și nr. 1165/2015, 3471/2012, 3131/2014, 4388/2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Curtea de Apel Bacău, la data de 6 iulie 2016 a dispus formarea de dosare distincte, pentru hotărârile ce privesc deciziile înaltei Curți, și înaintarea acestora instanței supreme, spre competentă soluționare.

Astfel, prin adresa de înaintare din 25.07.2016 a Curții de Apel Bacău, a fost trimisă Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 4388 din 10 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Cererea a fost înregistrată în data de 28 iulie 2016 în dosar nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și justiție, secția I civilă.

Prin decizia nr. 1974 din 20 octombrie 2016 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă ca tardivă contestația în anulare împotriva deciziei nr. 4388 din 10 octombrie 2013 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de contestatorul A.

împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare contestatorul A.

Cererea a fost înregistrată în data de 11 octombrie 2017 în dosar nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost repartizată aleatoriu și a primit termen de judecată la data de 24 noiembrie 2017.

Înalta Curte, la termenii! de judecată din data de 24 noiembrie 2017, a invocat, din oficiu, excepția tardivității căii de atac, pe care o găsește incidență speței pentru următoarele considerente:

Prin decizia contestată nr. 1974 din 20 octombrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și justiție, secția I civilă, a fost ca tardivă contestația în anulare împotriva deciziei nr. 4388 din 10 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de contestatorul A.

Această decizie nu cuprinde dispoziții care pot fi aduse la îndeplinire pe cale de executare silită, astfel că nu este susceptibilă de executare silită.

Conform art. 319 alin. (2) C. proc. civ., "contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabiiit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau c). împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă".

Textul citat face distincție între hotărârile judecătorești după modul în care sunt supuse sau nu executării silite, în raport de această distincție fiind stabilite termene diferite de formulare a contestației în anulare.

În ceea ce privește hotărârile judecătorești irevocabile care ou se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, adică acele hotărâri judecătorești care nu cuprind în dispozitivul lor dispoziții susceptibile a fi puse în executare, cum este cazul în speță, legiuitorul stabilește un termen subiectiv de formulare a contestației în anulare și altul limită, până ia care se poate introduce contestația în anulare.

Termenul subiectiv este cel de 15 zile și curge de la data la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre.

În prezenta speță, se constată, ca urmare a verificării în sistemul Ecris efectuate în baza art. 862 C. proc. civ., că, la data de 5 decembrie 2016, contestatorul A. a solicitat comunicarea unei copii de pe hotărârea contestată, fiindu-i comunicat un exemplar al acesteia la data de 6 decembrie 2016.

Prin urmare, există dovada că, în speță, contestatorul a luat cunoștință de decizia contestată cel mai târziu la data de 6 decembrie 2016, aspect care determină incidența termenului de 15 zile pentru formularea contestației în anulare, termen care s-a împlinit cei mai târziu la data de 22 decembrie 2016, fiind calculat pe zile libere în temeiul art. 101 alin. (1) C. proc. civ.

Întrucât contestația în anulare de față a fost formulată la data de 6 octombrie 2017 (data de pe plicul poștal cu care a fost trimisă prezenta contestație în anulare, aflată la fila 44 din dosar), a fost depășit cu mult termenul de formulare a contestației în anulare, ceea ce atrage sancțiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cu care "Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndepîinirea oricărui alt acî de procedură în termenul legai atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".

Instituirea unor termene de decădere pentru efectuarea diferitelor acte de procedură face parte dintre limitările admise de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în exercitarea dreptului de acces la justiție, consacrat în art. 6 paragraful I din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale iar contestatomi nu a invocat existența unei împrejurări mai presus de voința lui, în accepțiunea art. 103 alin. (1) teza finală C. proc. civ., care să-l fi împiedicat să exercite contestația în anulare în termenul legal.

Deoarece nu a fost invocată o astfel de împrejurare, iar termenul legal pentra declararea căii de atac extraordinare de retractare a contestației în anulare a fost depășit, în temeiul art. 319 alin. (2) teza finală coroborat cu art. 103 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă contestația în anulare formulată de eontestatorul A. împotriva deciziei nr. 1974 din 20 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 noiembrie 2017.