ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1945/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1945/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia nr. 2038 din 26 octombrie 2016 pronunțată în dosar nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 3131 din 13 noiembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.
Înalta Curte a reținut că, prin decizia menționată, a fost soluționată o altă contestația în anulare, care, conform art. 320 alin. (3) C. proc. civ., este irevocabilă și care nu se aduce la îndeplinire pe cale de executare silita, deoarece nu cuprinde vreo dispoziție de stabilire a unei obligații, în sarcina vreuneia dintre părți» susceptibilă de executare silită, în sensul dispozițiilor art. 3712 alin. (1) din C. proc. civ.
Prin urmare, sunt incidente dispozițiile art. 319 alin. (2) teza finală C. proc. civ., potrivit cărora contestația în anulare trebuia introdusă în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii irevocabile a acesteia.
S-a reținut că decizia atacată a fost pronunțată la data de 13.11.2014, iar contestatorul a formulat contestație în anulare la data de 28.07.2016, așa cum reiese din ștampila aplicată de instanță la momentul înregistrării cererii și aflată la fila nr. 5 a dosar nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu depășirea termenului legal de un an de la data rămânerii irevocabile a deciziei contestate.
La data de 10 octombrie 2017 (data poștei), A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2038 din 26 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/1/2016.
În motivarea contestației în anulare, întemeiată în drept pe art. 317 și art. 318 C. proc. civ., contestatorul a susținut, în esență, că decizia este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu ignorarea dispozițiilor legale și situației care reiese din cauză, cu încălcarea drepturilor sale legale și procedurale și cu aplicarea greșita a art. 101 C. proc. civ. Invocând în drept și dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, contestatorul a mai susținut următoarele:
Contestația în anulare este admisibilă ca drept legal permisiv conform dispozițiilor art. 319 alin. (3) și art. 321 C. proc. civ., de la data luării la cunoștință a conținutului hotărârii contestate, fiind permisă legal contestarea oricărei hotărâri anterior datei luării la cunoștință a conținutului acesteia și în acest sens a invocat considerentele deciziei nr. 2832 din 27.09.2011 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție conform cărora "în cazul contestației in anulare legea nu prevede, spre deosebire de reglementarea recursului, un termen pentru motivarea acesteia, a cărui nerespectare sa atragă sancțiunea tardivității motivării iar în lipsă de stipulație contrară, contestația în anulare poate fi motivată până la momentul soluționării ei. Contestația în anulare este admisibilă atunci când, declarată fiind anterior redactării deciziei atacate, nu cuprinde motivele și nici temeiul de drept pe care se sprijină. Soluția se impune întrucât prin declararea contestației în anulare, contestatorul, luând act de soluția pronunțată asupra propriului său recurs, își prezervă un drept în valorificarea efectivă a acestei căi de atac a cărei indicare și motivare a temeiului de drept pot fi modificate sau completate după luarea la cunoștință a considerentelor deciziei atacate."
Contestatorul a mai formulat ample critici referitoare la soluțiile pronunțate în celelalte contestații în anulare precum și la soluția de respingere a recursului, ca tardiv, în acțiunea formulată în contradictoriu cu intimata-pârâtă, având ca obiect litigiu de muncă.
Înalta Curte va respinge contestația în anulare pentru considerentele care succed.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 din C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 din C. proc. civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).
Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Contestația în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numaî în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Prin urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative îa dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății
În speță, prin decizia nr. 2038 din 26 octombrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 3131 din Î3 noiembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.
Susținerile contestatorului privesc pretinse greșeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziții legale în soluționarea: contestației în anulare pe care a formulat-o împotriva deciziei civile nr. 3131 din 13 noiembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a recursului, prin respingerea, ca tardiv, de către instanța Curții de Apel Bacău, în procesul ce a avut ca obiect litigiul de muncă purtat cu mtimata-pârâtă, precum șî a celorlalte contestații în anulare formulate în legătură cu acest proces, însă aceste greșeli de judecată nu pot fi remediate pe calea contestației în anulare, cale de atac care poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute și care nu pot fi extinse, prin analogie, la alte situații decât cele vizate în mod expres de textele de lege de strictă interpretare.
Înalta Curte constată că motivele invocate de contestator nu sunt susceptibile de încadrare în niciuna din ipotezele art. 317 din C. proc. civ., nefimd invocate critici în sensul ipotezelor expres determinate prin dispozițiile textului de lege menționat (procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinita potrivit cu cerințele legii sau hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare ia competență).
Înalta Curte reține, totodată, ca în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 318 C. proc. civ. întrucât în cadrul procesual configurat de acest text de lege pot fi atacate cu contestație în anulare numai hotărârile instanței de recurs când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală sa cerceteze vreunul din motivele de casare, în speță hotărârea atacată de contestator fiind pronunțată în soluționarea unei alte contestații în anulare.
Deși contestatorul și-a întemeiat în drept contestația în anulare și pe art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acest text de lege este incident numai în situația vătămării unui drept recunoscut de lege sau unui interes legitim, printr-im act administrativ unilateral, când persoana astfel vătămată, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale, instanței de contencios administrativ putându-i-se adresa și cel ce se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluțiortarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim, or nu aceasta este situația în speță.
Având în vedere temeiurile expuse, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contesîatorul Vârgolici Aiexa loan împotriva deciziei nr. 2038 din 26 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosar nr. x/2016, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi, 06 decembrie 2017.