ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1243/2016

Decizia

nr. 1243/2016

Asupra

contestației în anulare de față, constată următoarele:

La data

de 6 iunie 2014, contestatorul A. a formulat contestație în anulare

împotriva Deciziei nr. 8618 din 26 octombrie 2006, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. X/1/2005.

Prin

Decizia nr. 529 din 10 martie 2016, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, a respins, ca tardivă, contestația

în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 8618 din

26 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală.

În

motivare, instanța a reținut că decizia supusă

contestației în anulare nu este susceptibilă de executare silită

și, în această situație, în cauză își găsesc

aplicabilitatea dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.,

care stipulează că termenul în care trebuie formulată

contestația în anulare este de 15 zile de la data când contestatorul a

luat cunoștință de hotărârea pe care o atacă, dar nu

mai târziu de un an de la data la care a rămas irevocabilă.

Textul

legal citat instituie două termene în interiorul cărora poate fi

promovată contestația în anulare, și anume 15 zile, calculate de

la data la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre

și, respectiv 1 an, care începe să curgă de la data

rămânerii definitive a acesteia.

Decizia

supusă contestației în anulare a fost pronunțată și a

dobândit caracter irevocabil la 26 octombrie 2006, iar calea extraordinară

de atac a fost promovată de contestator la 6 iunie 2014, pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, care prin Decizia nr. 3117 din 28 mai 2015, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Prin

prisma dispozițiilor reglementate de art. 319 alin. (2) teza a II-a C.

proc. civ., termenul în care putea fi introdusă cel mai târziu

contestația în anulare s-a împlinit la 26 octombrie 2007.

Înalta

Curte a avut în vedere și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc.

civ., care sancționează cu decăderea neexercitarea oricărei

căi de atac în termenul legal și, în raport de aceste

constatări, a reținut că termenul prevăzut de lege pentru

promovarea contestației în anulare a fost depășit,

fără a se face dovada că partea a fost împiedicată de o

împrejurare mai presus de voința sa de a împlini actul procedural.

Împotriva

Deciziei nr. 529 din 10 martie 2016, contestatorul A. a formulat prezenta

contestație în anulare, solicitând anularea hotărârii atacate și

pronunțarea unei decizii legale, în baza probelor din dosar și a

motivelor susținute în cauză.

În

motivare, contestatorul a arătat că, cererile sale au fost respinse

în mod nelegal și că drepturile sale privesc acțiunile

exercitate împotriva sa de către instituții care au făcut

demolări nelegale, speța de față fiind greșit

soluționată de către toate instanțele, fără a

ține cont de probele de la dosar.

Contestația

în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, pentru

considerentele ce succed:

Căile

de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt

reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în

vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține

în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Contestația

în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin

intermediul căreia se poate obține, în cazuri expres și

limitativ prevăzute de lege, desființarea unor hotărâri

judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale.

Ca

urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât

nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de

instanță fondului raportului juridic dedus judecății.

Fiind

o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi promovată

numai în condițiile strict reglementate de art. 317 - 318 C. proc. civ.,

contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive

decât cele indicate în dispozițiile legale menționate, neputându-se

invoca în susținerea ei critici pentru care partea a avut posibilitatea

exercitării căilor de atac de reformare a hotărârii;

totodată, poate fi îndreptată numai împotriva hotărârilor strict

indicate de textul legal.

Așadar,

sunt condiții de admisibilitate atât cele referitoare la hotărârea ce

poate face obiectul acestei căi de atac, cât și cele privind motivele

ce pot fi valorificate prin introducerea contestației în anulare și

care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate.

În

speță, contestatorul A. a afirmat că speța dedusă

judecății a fost greșit soluționată de către

toate instanțele, iar cererile sale au fost respinse în mod nelegal,

contrar probatoriului de la dosar.

Însă

aceste susțineri dezvoltate cu titlu de motive ale contestației în

anulare nu pot fi încadrate în ipotezele reglementate de art. 317 și 318

C. proc. civ. și nu vizează niciuna din neregulile procedurale

prevăzute expres și limitativ de normele legale enunțate.

Criticile

formulate sunt, în esență, nemulțumirile părții

referitoare la judecarea litigiului pe fond, care nu pot face obiect de

analiză pe calea contestației în anulare.

Față

de cele ce preced, în cauză nu sunt întrunite cerințele de aplicare a

prevederilor art. 317 - 318 C. proc. civ., contestația în anulare fiind

inadmisibilă.

Totodată,

prezenta contestație în anulare a fost formulată împotriva Deciziei

nr. 529 din 10 martie 2016 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, hotărâre prin care a fost

soluționată o altă contestație în anulare.

Calea

de atac a contestației în anulare nu poate fi extinsă, prin analogie,

la alte hotărâri decât cele expres indicate de textele art. 317 - 318 C.

proc. civ., așa încât și din această perspectivă

contestația în anulare este inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de

contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 529 din 10 martie 2016 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 1 iunie 2016.

Procesat

de GGC - GV