ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2094/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2094/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Decizia nr. 2094/2016
Deliberând
asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea
formulată la data de 20.07.2016 (data poștei), petenta A. a formulat,
în contradictoriu cu intimata B., contestație în anulare împotriva
deciziei nr. 1134 din 5 martie 2013, pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/45/2010.
În motivare,
și-a. exprimat nemulțumirea față de soluția
adoptată de instanță cu privire la recursul declarat împotriva
deciziilor nr. 575 din 19 noiembrie 2010 și nr. 69 din 18 februarie 2011
ale Curții de Apel lași, secția civilă, respectiv judecarea
acestei căi de atac pe cale de excepție.
Motivele
invocate de petentă în cuprinsul contestației în anulare au vizat, în
esență, faptul că Instanțele care au pronunțat
hotărârile recurate au dispus obligarea sa, în mod nejustificat, la plata
cheltuielilor de judecată, deși fondul cauzelor deduse
judecății nu a fost soluționat. În acest sens, a susținut
că, prin soluțiile pronunțate, instanțele i-au
încălcat drepturile procesuale.
În drept,
contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art.
503 pct. 1 alin. (2), art. 504, art. 519 și art. 520 C. proc. civ.,
aprobat prin Legea nr. 134/2010, republicat.
Prin decizia
nr. 1134 din 5 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/45/2010,
obiect al contestației în anulare, Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul
declarat de recurenta A. împotriva deciziilor nr. 575 din 19 noiembrie 2010
și nr. 69 din 18 februarie 2011 ale Curții de Apel lași, secția
civilă, și a dispus obligarea acesteia ia plata sumei de 4.250 lei,
reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a
hotărî astfel, a constatat că, față de hotărârile care
au făcut obiectul recursului, calea extraordinară de atac este
inadmisibilă, în raport de dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc.
civ., potrivit cărora „hotărârea dată în contestație este
supusă acelorași cai de atac ca și hotărârea atacată”.
Astfel, a
reținut că, în speță, pe de o parte, a fost supusă
recursului o hotărâre irevocabilă decizia nr. 69 din 18 februarie
2011 a Curții de Apel lași, secția civilă,
nesusceptibilă de cenzură în această modalitate, întrucât
hotărârea atacată pe calea contestației în anulare a fost
pronunțată în recurs. Pe cale de consecință, a apreciat
că nici hotărârea pronunțată în contestație în anulare
nu este supusă recursului.
De asemenea,
a constatat că decizia nr. 575 din 19 noiembrie 2010, pronunțată
de Curtea de Apel lași, secția civilă, este irevocabilă
și, prin urmare, nesusceptibilă de vreo cale de atac, având în vedere
că hotărârea atacată pe calea revizuirii a fost
pronunțată în recurs. Ca atare, a apreciat că nici
hotărârea pronunțată în revizuire nu este supusă
recursului.
Înalta Curte
a reținut incidența în cauză și a dispozițiilor art.
299 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora pot constitui obiect al
recursului „hotărârile date fără drept de apel, cele date în
apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege,
hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională”.
Astfel, a
apreciat că, deducând judecății în recurs două
hotărâri irevocabile, partea a tins la obținerea unei
judecăți în afara cadrului legal.
În
consecință, față de caracterul irevocabil al
hotărârilor atacate, în sensul dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct.
4 C. proc. civ., a apreciat că recursul este inadmisibil, iar în baza art.
274 din acest act normativ, reținând culpa procesuală a recurentei, a
dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum
de 4.250 lei, către intimata A.
Examinând
contestația în anulare sub aspectul excepției tardivității,
a cărei analiză este prioritară în raport de dispozițiile
art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Conform
prevederilor art. 319 alin. (2) C. proc. civ., contestația în anulare se
poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul
ei, până Ia împlinirea termenului defipt de art. 401 alin. (1) lit. h) sau
c) din același act normativ. Împotriva hotărârilor irevocabile care
nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația
poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a
luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de
la data când aceasta a rămas irevocabilă.
În
speță, obiectul contestației în anulare deduse
judecății îl constituie decizia nr. 1134 din 5 martie 2013,
pronunțată în Dosarul nr. x/45/2010, prin care Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca
inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziilor nr. 575 din
19 noiembrie 2010 și nr. 69 din 18 februarie 2011 ale Curții de Apel
Iași, secția civilă, și a dispus obligarea acesteia la
plata sumei de 4.250 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Din
perspectiva aspectelor statuate prin decizia supusă contestației în
anulare, Înalta Curte constată că aceasta nu este susceptibilă
de executare silită.
În
cauză, se susține de către contestatoare că cererea de
față are în vedere obligația statuată în sarcina sa privind
plata cheltuielilor de judecată, astfel încât hotărârea este
susceptibilă de executare silită.
Înalta Curte
constată, în acest sens, că regimul juridic al căii de atac
exercitate - contestație în anulare - trebuie raportat ia soluția
dată capătului de cerere principal, iar nu la soluția dată
cererii accesorii, în caz contrar fiind încălcat principiul accesorium
sequitur principale.
Prin urmare,
în contextul arătat, în cauză își găsesc aplicabilitatea
dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., care
stipulează că, în această ipoteză, termenul în care trebuie
formulată contestația în anulare este de 15 zile de la data când
contestatorul a luat cunoștință de hotărârea pe care o
atacă, dar nu mai târziu de un an de la data la care a rămas
irevocabilă.
Textul legal
citat instituie două termene în interiorul cărora poate fi
promovată contestația în anulare, și anume 15 zile, calculate de
la data la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre
și, respectiv 1 an, care începe să curgă de Ia data
rămânerii definitive a acesteia,
În raport de
aspectele mai sus menționate, decizia supusă contestației în
anulare a fost pronunțată și a dobândit caracter irevocabil la 5
martie 2013, iar calea extraordinară de atac a fost promovată de
contestatoare la 20 iulie 2016, fiind înregistrată pe rolul Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, Ia
25.07.2016.
Prin prisma
dispozițiilor reglementate de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.,
termenul în care putea fi introdusă cel mai târziu contestația în
anulare s-a împlinit la 5 martie 2014.
Înalta Curte
are în vedere și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care
sancționează cu decăderea neexercitarea oricărei căi de
atac în termenul legal și, în raport de aceste constatări,
reținând că termenul prevăzut de lege pentru promovarea
contestației în anulare a fost depășit, fără a se face
dovada că partea a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de
voința sa de a împlini actul procedural, va admite excepția
tardivității și va respinge contestația în anulare ca
tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva
deciziei nr. 1134 din 5 martie 2013, pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/45/2010,
ca tardiv declarată.
irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică astăzi, 28 octombrie 2016.