ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2094/2016

Decizia nr. 2094/2016 Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele: Prin cererea formulată la data de 20.07.2016 (data poștei), petenta A. a formulat, în contradictoriu cu intimata B., contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1134 din 5 martie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/45/2010. În motivare, și-a. exprimat nemulțumirea față de soluția adoptată de instanță cu privire la recursul declarat împotriva deciziilor nr. 575 din 19 noiembrie 2010 și nr. 69 din 18 februarie 2011 ale Curții de Apel lași, secția civilă, respectiv judecarea acestei căi de atac pe cale de excepție. Motivele invocate de petentă în cuprinsul contestației în anulare au vizat, în esență, faptul că Instanțele care au pronunțat hotărârile recurate au dispus obligarea sa, în mod nejustificat, la plata cheltuielilor de judecată, deși fondul cauzelor deduse judecății nu a fost soluționat.

În acest sens, a susținut că, prin soluțiile pronunțate, instanțele i-au încălcat drepturile procesuale. În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 pct. 1 alin. (2), art. 504, art. 519 și art. 520 C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, republicat. Prin decizia nr. 1134 din 5 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/45/2010, obiect al contestației în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziilor nr. 575 din 19 noiembrie 2010 și nr. 69 din 18 februarie 2011 ale Curții de Apel lași, secția civilă, și a dispus obligarea acesteia ia plata sumei de 4.250 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, a constatat că, față de hotărârile care au făcut obiectul recursului, calea extraordinară de atac este inadmisibilă, în raport de dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora „hotărârea dată în contestație este supusă acelorași cai de atac ca și hotărârea atacată”. Astfel, a reținut că, în speță, pe de o parte, a fost supusă recursului o hotărâre irevocabilă decizia nr. 69 din 18 februarie 2011 a Curții de Apel lași, secția civilă, nesusceptibilă de cenzură în această modalitate, întrucât hotărârea atacată pe calea contestației în anulare a fost pronunțată în recurs. Pe cale de consecință, a apreciat că nici hotărârea pronunțată în contestație în anulare nu este supusă recursului.

De asemenea, a constatat că decizia nr. 575 din 19 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel lași, secția civilă, este irevocabilă și, prin urmare, nesusceptibilă de vreo cale de atac, având în vedere că hotărârea atacată pe calea revizuirii a fost pronunțată în recurs. Ca atare, a apreciat că nici hotărârea pronunțată în revizuire nu este supusă recursului. Înalta Curte a reținut incidența în cauză și a dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora pot constitui obiect al recursului „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională”. Astfel, a apreciat că, deducând judecății în recurs două hotărâri irevocabile, partea a tins la obținerea unei judecăți în afara cadrului legal.

În consecință, față de caracterul irevocabil al hotărârilor atacate, în sensul dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., a apreciat că recursul este inadmisibil, iar în baza art. 274 din acest act normativ, reținând culpa procesuală a recurentei, a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 4.250 lei, către intimata A. Examinând contestația în anulare sub aspectul excepției tardivității, a cărei analiză este prioritară în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Conform prevederilor art. 319 alin. (2) C. proc. civ., contestația în anulare se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până Ia împlinirea termenului defipt de art. 401 alin. (1) lit. h) sau c) din același act normativ.

Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când aceasta a rămas irevocabilă. În speță, obiectul contestației în anulare deduse judecății îl constituie decizia nr. 1134 din 5 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/45/2010, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziilor nr. 575 din 19 noiembrie 2010 și nr. 69 din 18 februarie 2011 ale Curții de Apel Iași, secția civilă, și a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 4.250 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Din perspectiva aspectelor statuate prin decizia supusă contestației în anulare, Înalta Curte constată că aceasta nu este susceptibilă de executare silită. În cauză, se susține de către contestatoare că cererea de față are în vedere obligația statuată în sarcina sa privind plata cheltuielilor de judecată, astfel încât hotărârea este susceptibilă de executare silită. Înalta Curte constată, în acest sens, că regimul juridic al căii de atac exercitate - contestație în anulare - trebuie raportat ia soluția dată capătului de cerere principal, iar nu la soluția dată cererii accesorii, în caz contrar fiind încălcat principiul accesorium sequitur principale. Prin urmare, în contextul arătat, în cauză își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc.

civ., care stipulează că, în această ipoteză, termenul în care trebuie formulată contestația în anulare este de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărârea pe care o atacă, dar nu mai târziu de un an de la data la care a rămas irevocabilă. Textul legal citat instituie două termene în interiorul cărora poate fi promovată contestația în anulare, și anume 15 zile, calculate de la data la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre și, respectiv 1 an, care începe să curgă de Ia data rămânerii definitive a acesteia, În raport de aspectele mai sus menționate, decizia supusă contestației în anulare a fost pronunțată și a dobândit caracter irevocabil la 5 martie 2013, iar calea extraordinară de atac a fost promovată de contestatoare la 20 iulie 2016, fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, Ia 25.07.2016.

Prin prisma dispozițiilor reglementate de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., termenul în care putea fi introdusă cel mai târziu contestația în anulare s-a împlinit la 5 martie 2014. Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care sancționează cu decăderea neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal și, în raport de aceste constatări, reținând că termenul prevăzut de lege pentru promovarea contestației în anulare a fost depășit, fără a se face dovada că partea a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa de a împlini actul procedural, va admite excepția tardivității și va respinge contestația în anulare ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1134 din 5 martie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/45/2010, ca tardiv declarată. irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 octombrie 2016.