ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 694/2015

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 575 din 19 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de T.I. împotriva Deciziei civile nr. 480 din 6 octombrie 2010 a Curții de Apel Iași. Prin Decizia nr. 69 din 18februarie 2011, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare fonnulată de T.I. împotriva Deciziei civile nr. 575 din 19 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași. Împotriva acestor decizii a. exercitat recurs T.I., iar intimata-pârâtă S.D. a invocat inadmisibilitatea căii de atac. Prin Decizia nr. 1134 din 5 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurente.

T.I. împotriva celor două decizii și a fost obligată recurenta la plata sumei de 4.250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata S.D. Instanța de recurs a reținut că potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ. „hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată", iar, în speță, a fost supusă recursului o hotărâre irevocabilă - Decizia nr. 69 din 18 februarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția civilă, nesusceptibilă de cenzurare în această modalitate, având în vedere că hotărârea atacată pe calea contestației în anulare a fost pronunțată în recurs și, pe cale de consecință, nici hotărârea pronunțată în contestația în anulare nu este supusă recursului.

O altă hotărâte recurată a fost Decizia nr. 575 din 19 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă, hotărâre irevocabilă și nesusceptibilă de vreo cale de atac, având în vedere câ hotărârea atacată pe calea cererii de revizuire a fost pronunțată în recurs și, pe cale de consecință, nici hotărârea pronunțată în revizuire nu este supusă recursului. Față de caracterul irevocabil al hotărârilor atacate (în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.), recursul exercitat împotriva acestora a fost respins, ca inadmisibil. Având în vedere dispozițiile art. 274 C. proc. civ., raportate la culpa procesuală a părții, a fost obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.250 lei către intimată, Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare T.I., arătând că a fost obligată la 4.250 lei cheltuieli de judecată, Iară a se menționa către cine trebuie să ie plătească.

Totodată, contestatoarea a prezentat istoricul proceselor purtate între părți și a criticat modul de soluționare a pricinii de către instanțele judecătorești, arătând că, prin deciziile pronunțate, nu s-a judecat fondul cauzei, ci s-a soluționat pe excepții, puse în discuție din oficiu de către instanță. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 5189 din 12 noiembrie 2013 a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare, reținând că în speță, contesîatoarea T.I. a formulat această cale de atac fără a dezvolta critici care să poată fi încadrate în vreunul din motivele expres și limitativ prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ., nefimd îndeplinite condițiile prevăzute de textele de lege enunțate.

În conformitate cu prevederile art. 274 alin, (3) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus obligarea contestatoarei T.I. la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reducând onorariul de avocat, având în vedere complexitatea redusă a cauzei, în raport de faptul că nu s-a depus întâmpinare, că excepția inadraisibilității a fost invocată de instanță, din oficiu și, nu în ultimul rând, împrejurarea că această parte a căzut în pretenții. Împotriva Deciziei civile nr. 5189 din 12 noiembrie 2013 a Înaltei Curți a formulat contestație în anulare T.l., fără a indica temeiul de drept al cererii sale, depusă în formă olografă prin registratura generală a Înaltei Curți. În motivarea cererii, contestatoarea a arătat, în esență, că a fost în mod greșit obligată Ia plata cheltuielilor de judecată, în recurs și contestația în anulare anterioară.

Susține că nu a fost soluționat fondul cauzei, astfel încât nu se află în culpă procesuală, iar cuantumul cheltuielilor de judecată este mult prea mare prin raportare la munca depusă de avocat și complexitatea cauzei. La termenul de judecată din data de 12 martie 2015, Înalta Curte a pus în discuție admisibilitatea contestației în anulare raportat la art. 317 și art 318 C. proc. civ., chestiune cu privire la care reține următoarele: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres și limitativ stabilite prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi o hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc.

civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs). Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare Ia competență. Contestația în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-i numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. Așadar, sunt condiții de admisibilitate atât cele referitoare Ia hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât și cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestației în anulare și care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate.

Prin urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății ori cu privire la unele chestiuni incidentale dezlegate de instanța de recurs, precum obligarea părții care a căzut în pretenții la plata cheltuielilor de judecată. În consecință, față de cele dezvoltate de contestatoare cu titlu de motive ale căii extraordinare de atac, se constată că acestea nu pot fi încadrate în niciuna dintre dispozițiile legale anterior enumerate, astfel că, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E R espinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare împotriva Deciziei nr. 5189 din 12 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de contestatoarea T.X. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2015.