ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5189/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 575 din 19 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de T.I. împotriva Deciziei civile nr. 480 din 6 octombrie 2010 a Curții de Apel Iași. Prin Decizia nr. 69 din 18 februarie 2011, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de T.I. împotriva Deciziei civile nr. 575 din 19 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași. Împotriva acestor decizii a exercitat recurs T.I., iar intimata-pârâtă S.D. a invocat inadmisibilitatea căii de atac. Prin Decizia nr. 1134 din 5 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta T.I.

împotriva celor două decizii și a fost obligată recurenta la plata sumei de 4.250 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata S.D. Instanța de recurs a reținut că potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ. "hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată". Or, în speță, pe de o parte, a fost supusă recursului o hotărâre irevocabilă - Decizia nr. 69 din 18 februarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția civilă, nesusceptibilă de cenzurare în această modalitate, având în vedere că hotărârea atacată pe calea contestației în anulare a fost pronunțată în recurs și, pe cale de consecință, nici hotărârea pronunțată în contestația în anulare nu este supusă recursului.

O altă hotărâre recurată este Decizia nr. 575 din 19 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă, hotărâre irevocabilă și nesusceptibilă de vreo cale de atac, având în vedere că hotărârea atacată pe calea cererii de revizuire a fost pronunțată în recurs și, pe cale de consecință, nici hotărârea pronunțată în revizuire nu este supusă recursului Astfel, potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot constitui obiect al recursului "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională." Rezultă că, deducând judecății în recurs două hotărâri irevocabile, partea a tins la obținerea unei judecăți în afara cadrului legal, ceea ce nu poate fi primit.

În consecință, față de caracterul irevocabil al hotărârilor atacate [în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.], recursul exercitat împotriva acestora a fost respins, ca inadmisibil. Având în vedere dispozițiile art. 274 C. proc. civ., raportate la culpa procesuală a părții, a fost obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.250 RON către intimată. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare T.I., arătând că a fost obligată la 4.250 RON cheltuieli de judecată, fără a se menționa către cine trebuie să le plătească. Totodată, contestatoarea a prezentat istoricul proceselor purtate între părți și a criticat modul de soluționare a pricinii de către instanțele judecătorești, arătând că, prin deciziile pronunțate nu s-a judecat fondul cauzei, ci s-a soluționat pe excepții, puse în discuție din oficiu de către instanță.

Contestația în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente: Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Hotărârile irevocabile pot fi atacate pentru motivele arătate, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe cale apelului sau recursului. Alin. (2) al art. 317 prevede că, contestația poate fi primită pentru motivele arătate la alin. (1), în cazul când acestea au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Art. 318 C. proc. civ. dispune că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Fiind o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi promovată numai în condițiile strict reglementate de art. 317 - 318 C. proc. civ., contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele indicate în dispozițiile legale menționate, neputându-se invoca în susținerea ei critici pentru care partea a avut posibilitatea exercitării căilor de atac de reformare a hotărârii; totodată, poate fi îndreptată numai împotriva hotărârilor strict indicate de textul legal.

În speță, contestatoarea T.I. a formulat contestație în anulare fără a dezvolta critici care să poată fi încadrate în vreunul din motivele expres și limitativ prevăzute de art. 317 - 318 C. proc. civ. Contestația în anulare nu implică examinarea fondului sau analizarea probelor, fiind o cale extraordinară de atac. Drept urmare, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textele de lege enunțate, contestația în anulare fiind inadmisibilă și va fi respinsă ca atare. Intimata S.D., prin apărător ales, a solicitat plata cheltuielilor de judecată reprezentând cheltuieli de transport în sumă de 200 RON, ce vor fi acordate în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit dovezii depuse la dosar.

Intimata a solicitat și plata onorariului de avocat în sumă de 4000 RON. În conformitate cu prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. "Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat." În temeiul dispozițiilor legale redate, Înalta Curte va dispune obligarea contestatoarei T.I. la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, având în vedere complexitatea redusă a cauzei, faptul că nu s-a depus întâmpinare, precum și faptul că excepția inadmisibilității a fost invocată de instanță, din oficiu.

În acest sens, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., reținând în motivare că: "nimic nu interzice, în absența unei prevederi constituționale exprese, consacrarea prin lege a prerogativei instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial cuvenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse." În considerentele aceleiași decizii, Curtea Constituțională a reținut și faptul că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale "a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil."

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea T.I. împotriva Deciziei nr. 1134 din data de 5 martie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Obligă pe contestatoare la 1200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata S.D., în conformitate cu disp. art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2013. Procesat de GGC - GV