ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 529/2016

Decizia nr. 529/2016

Asupra cauzei de fața, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 8618 din 26 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectualei, a fost admis recursul declarat de A.; a fost casată Decizia nr. 1680/A din 13 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și Decizia nr. 1004/A din 20 septembrie 2004 a aceleiași instanțe și a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul B. împotriva sentinței civile nr. 82 din 19 septembrie 2003 a Tribunalului Giurgiu, pe care a menținut-o. Prin aceeași decizie a fost respins recursul declarat de B.

La data de 06 iunie 2014, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost înregistrat Dosarul nr. x/2/2014\ vizând cererea recurentului B. prin care a formulat în contradictoriu cu C., recurs împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în Dosar nr. x/2/2010 de Tribunalul Giurgiu și de Curtea de Apel București în Dosar nr. x/2/2010.

Prin cererea depusă pentru termenul din data de 09 octombrie 2014, recurentul B. a precizat că înțelege să se judece în contradictoriu numai cu C., iar nu și cu Casa de Pensii Giurgiu, Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi Giurgiu.

Prin cererea depusă tot pentru termenul din 09 octombrie 2014, recurentul B. a arătat că se judecă în contradictoriu și cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței de judecată să oblige Statul să-i achite despăgubirile prevăzute în hotărârea judecătorească reprezentată de Decizia nr. 1680/A din 13 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a, în Dosar nr. x/C1/V/2004.

La termenul de judecată din 28 mai 2015, recurentul B. a precizat că obiectul cererii sale este contestație în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 8618 din 26 octombrie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/1/2005, temeiul de drept fiind art. 503 alin. (1) și alin .(2) pct. 2, 3 și 4 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 3117 din 28 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ședința publică din data de 10 martie 2016, instanța, din oficiu, a invocat excepția tardivității contestației în anulare, în raport cu dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.

Examinând contestația în anulare sub aspectul excepției tardivității a cărei analiză este prioritară, în raport de dispozițiile ari 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Conform prevederilor art. 319 alin. (2) C. proc. civ., contestația în anulare se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului defipt de art. 401 alin. (1) lit. b) sau c) din același act normativ, împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când aceasta a rămas irevocabilă.

În speța, obiectul contestației în anulare deduse judecății îi constituie Decizia nr. 8618 din 26 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin care a fost admis recursul declarat de pârâta A., a fost casată Decizia nr. 1680/A din 13 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și Decizia nr. 1004/A din 20 septembrie 2004 a aceleiași instanțe și a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul B. împotriva sentinței civile nr. 82 din 19 septembrie 2003 a Tribunalului Giurgiu, pe care a menținut-o, în sensul respingerii acțiunii, în baza excepției prescripției dreptului material la acțiune. Prin aceeași decizie a fost respins recursul declarat de reclamantul B.

Din perspectiva aspectelor statuate prin decizia supusă contestației în anulare, Înalta Curte constată că aceasta nu este susceptibilă de executare silită.

În contextul arătat, în cauză își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., care stipulează că. în această ipoteză, termenul în care trebuie formulată contestația în anulare este de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărârea pe care o atacă, dar nu mai târziu de un an de la data la care a rămas irevocabilă.

Textul legal citat instituie două termene în interiorul cărora poate fi promovată contestația în anulare, și anume 15 zile, calculate de la daîa la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre și, respectiv 1 an, care începe să curgă de la daîa rămânerii definitive a acesteia,

În raport de aspectele mai sus menționate, decizia supusă contestației în anulare a fost pronunțată și a dobândit caracter irevocabil la 26 octombrie 2006, iar calea extraordinară de atac a fost promovată de eontestator la 6 iunie 2014, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care prin Decizia nr. 3117 din 28 mai 2015, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin prisma dispozițiilor reglementate de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., termenul în care putea ti introdusă cel mai târziu contestația în anulare s-a împlinit la 26 octombrie 2007.

Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care sancționează cu decăderea neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal și, în raport de aceste constatări, reținând că termenul prevăzut de lege pentru promovarea contestației in anulare a fost depășit, fără a se face dovada că partea a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa de a împlini actul procedural, va admite excepția tardivității și va respinge contestația In anuiare formulată de petentul B., ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorul B., împotriva Deciziei nr. 8618 din 26 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publica, astăzi 10 martie 2016.