ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1410/2017

Decizia nr. 1410/2017 Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 6 iulie 2017 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/1/2017, petenta A. a formulat, în contradictoriu cu intimații B., C., D., E., Judecătoria Pitești, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești, Tribunalul Argeș, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Pitești, Ministerul Public, Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 2681 din 25 noiembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. În motivarea cererii, petenta a invocat neregularitatea procedurii de citare pentru termenul de judecată din data de 18 noiembrie 2015, arătând că nu i-a fost comunicată citația.

Din acest motiv a fost împiedicată să își apere drepturile garantate de art. 44 și art. 46 din Constituția României, republicată. A susținut că decizia a cărei retractare o solicită a fost pronunțată cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței, întrucât din compunerea completului de judecată, învestit cu soluționarea recursului declarat împotriva Deciziei civile nr. 1203 din 24 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apei Pitești, secția I civilă, a făcut parte un judecător incompatibil. De asemenea, a menționat că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra motivelor de nelegalitate invocate prin cererea de recurs. În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) pct. 1 și 3 C. proc.

civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010. Prin Decizia nr. 2681 din 25 noiembrie 2015, obiect al contestației în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva Deciziei civile nr. 1203 din 24 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apei Pitești, secția I civilă. Înalta Curte, în raport de faptul că cererea de chemare în judecată dedusă judecății în Dosarul de fond nr. y/280/2006 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la 29 mai 2006, dată la care erau în vigoare dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865, a constatat că litigiul pendinte este guvernat de normele acestui act normativ, și nu de cele ale Codului de procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2030.

Examinând excepția tardivității contestației în anulare, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) Cod procedară civilă, Înalta Curte constată următoarele: Conform prevederilor art. 339 alin. (2) C. proc. civ., contestația în anulare se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului defipt de art. 401 alin. (1) lit. b) sau c) din același act normativ. împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când aceasta a rămas irevocabilă.

În speță, obiectul contestației în anulare deduse judecății îl reprezintă Decizia nr. 2681 din 25 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. z/109/2015, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva Deciziei civile nr. 1203 din 24 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă. Din perspectiva aspectelor statuate prin decizia supusă contestației în anulare, Înalta Curte constată că aceasta nu este susceptibilă de executare silită. În contextul arătat, în cauză își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., care stipulează că, în această ipoteză, termenul în care trebuie formulată contestația în anulare este de 35 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărârea pe care o atacă, dar nu mai târziu de un an de la data la care a rămas irevocabilă.

Decizia supusă contestației în anulare a dobândit caracter irevocabil la 25 noiembrie 2015, iar calea extraordinară de atac a fost promovată de contestatoare la 5 iulie 2017, dată la care a fost transmisă la Înalta Curte de Casație și Justiție prin poșta electronică. Prin prisma dispozițiilor reglementate de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., termenul în care putea fi introdusă cel mai târziu contestația în anulare s-a împlinit la 25 noiembrie 2016. Legea sancționează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca tardiv declarată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 2681 din 25 noiembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, ca tardiv declarată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2017. Procesat de GGC - LM