ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1410/2017

Decizia nr. 1410/2017

Deliberând

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 6 iulie 2017 pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, sub nr. x/1/2017, petenta A. a

formulat, în contradictoriu cu intimații B., C., D., E., Judecătoria

Pitești, Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești,

Tribunalul Argeș, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel

Pitești, Ministerul Public, Ministerul Justiției și Consiliul

Superior al Magistraturii, contestație în anulare împotriva Deciziei nr.

2681 din 25 noiembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția I civilă.

În motivarea

cererii, petenta a invocat neregularitatea procedurii de citare pentru termenul

de judecată din data de 18 noiembrie 2015, arătând că nu i-a

fost comunicată citația. Din acest motiv a fost împiedicată

să își apere drepturile garantate de art. 44 și art. 46 din

Constituția României, republicată. A susținut că decizia a

cărei retractare o solicită a fost pronunțată cu

încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței,

întrucât din compunerea completului de judecată, învestit cu

soluționarea recursului declarat împotriva Deciziei civile nr. 1203 din 24

iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apei Pitești, secția I

civilă, a făcut parte un judecător incompatibil. De asemenea, a

menționat că instanța de recurs a omis să se pronunțe

asupra motivelor de nelegalitate invocate prin cererea de recurs.

În drept,

contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art.

503 alin. (1) și (2) pct. 1 și 3 C. proc. civ., aprobat prin Legea

nr. 134/2010.

Prin Decizia

nr. 2681 din 25 noiembrie 2015, obiect al contestației în anulare, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a

respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă A.

împotriva Deciziei civile nr. 1203 din 24 iunie 2015, pronunțată de

Curtea de Apei Pitești, secția I civilă.

Înalta Curte,

în raport de faptul că cererea de chemare în judecată dedusă

judecății în Dosarul de fond nr. y/280/2006 a fost înregistrată

pe rolul Judecătoriei Pitești la 29 mai 2006, dată la care erau

în vigoare dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865,

a constatat că litigiul pendinte este guvernat de normele acestui act

normativ, și nu de cele ale Codului de procedură civilă aprobat

prin Legea nr. 134/2030.

Examinând

excepția tardivității contestației în anulare,

invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în

raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) Cod procedară civilă,

Înalta Curte constată următoarele:

Conform

prevederilor art. 339 alin. (2) C. proc. civ., contestația în anulare se

poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul

ei, până la împlinirea termenului defipt de art. 401 alin. (1) lit. b) sau

c) din același act normativ. împotriva hotărârilor irevocabile care

nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația

poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a

luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de

la data când aceasta a rămas irevocabilă.

În

speță, obiectul contestației în anulare deduse

judecății îl reprezintă Decizia nr. 2681 din 25 martie 2015,

pronunțată în Dosarul nr. z/109/2015, prin care Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca

inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva Deciziei

civile nr. 1203 din 24 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, secția I civilă.

Din

perspectiva aspectelor statuate prin decizia supusă contestației în

anulare, Înalta Curte constată că aceasta nu este susceptibilă

de executare silită.

În contextul

arătat, în cauză își găsesc aplicabilitatea

dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., care

stipulează că, în această ipoteză, termenul în care trebuie

formulată contestația în anulare este de 35 zile de la data când contestatorul

a luat cunoștință de hotărârea pe care o atacă, dar nu

mai târziu de un an de la data la care a rămas irevocabilă.

Decizia

supusă contestației în anulare a dobândit caracter irevocabil la 25

noiembrie 2015, iar calea extraordinară de atac a fost promovată de

contestatoare la 5 iulie 2017, dată la care a fost transmisă la

Înalta Curte de Casație și Justiție prin poșta

electronică.

Prin prisma

dispozițiilor reglementate de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc.

civ., termenul în care putea fi introdusă cel mai târziu contestația

în anulare s-a împlinit la 25 noiembrie 2016.

Legea

sancționează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale

stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat

și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit

cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea

oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea,

afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește

că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința

sa.

În

consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va

respinge contestația în anulare, ca tardiv declarată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva

Deciziei nr. 2681 din 25 noiembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția I civilă, ca tardiv

declarată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2017.

Procesat de

GGC - LM